Blog pentru Rapture Truth in the Bible

cheia victoriei

1/21/2025

Coloseni 1:9b … nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;

Rugăciunea apostolului Pavel pentru „sfinţii şi fraţii credincioşi în Cristos” care erau în cetatea Colose, este perfectă pentru toți cei care-L iubim pe Dumnezeu. Creștinii care sunt umpluți de cunoștința voii Lui Dumnezeu nu mai au loc în inima și mintea lor pentru propria voie și nici pentru voia altcuiva. Nu mai caută să facă ce le dictează poftele firii, ce le pretind cei din jur și nici ce îi place diavolului. Nu este vorba doar de cunoașterea deplină a voii Lui Dumnezeu ca noțiune abstractă, ci „în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească”. Când știm ce vrea Dumnezeu în tot ce gândim, în orice raționament sau decizie pe care o luăm, putem trăi fără regrete, remușcări, vină sau condamnare. Aceasta este rețeta victoriei asupra ispitelor și a tot ce ne poate face rău, precum și a fericirii care vine din trăirea vieții din abundență. Iar versetul următor arată la ce conduce această umplere de cunoștința voii Tatălui ceresc.

Coloseni 1:10-12 pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.

Doar când modul nostru de gândire este centrat pe voia Lui Dumnezeu, comportamentul nostru este vrednic de numele de copii ai Lui Dumnezeu și putem fi plăcuți Domnului în tot ce gândim, simțim, spunem și facem. Un astfel de comportament produce cele mai minunate roade, care ne ajută să-L cunoaștem tot mai mult și mai intim pe Domnul vieții noastre.

Apropierea de Dumnezeu ne transformă și ne face să semănăm tot mai mult cu Cel pe care Îl urmăm. Puterea care vine din cunoașterea Creatorului nostru și din petrecerea timpului în prezența Lui, ne echipează cu răbdare și cu timpul chiar cu îndelungă răbdare. Dar nu oricum, ci vom ajunge să ne bucurăm în timp ce trebuie să așteptăm împlinirea cererilor noastre, pentru că Îl cunoaștem pe Cel în care ne-am pus încrederea și știm că va face tot ce L-am rugat conform voii Lui. Pentru că Îl cunoaștem pe Tatăl ceresc, știm cu adevărat că ne iubește necondiționat, și suntem mulțumitori că ne-a dat aceeași moștenire pe care a dat-o tuturor copiilor Săi, sfințiți prin jertfa Lui Isus, Lumina lumii.

Coloseni 1:13 El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Să nu uităm că prin Isus Cristos am fost eliberați de sub puterea păcatului. El a murit pentru păcatele întregii omeniri o dată pentru totdeauna și când am primit nașterea din nou, prin credința în Isus și noi am murit față de păcat ca să trăim pentru neprihănire (Romani 6:5-10,18). Nu mai aparținem împărăției întunericului, păcatul nu mai domnește peste noi, de aceea putem alege să nu mai ascultăm de poftele lui și să nu păcătuim. Dumnezeu ne-a adus în Împărăția Fiului dragostei Lui. Această dragoste perfectă cu care ne iubește Dumnezeu, nu se bazează pe performanțele noastre ci pe adevărul etern că Dumnezeu este dragoste. Tocmai pentru că are așa o mare iubire pentru oameni, Isus a plătit prețul pentru păcatele noastre ca să ne răscumpere, să putem fi din nou copiii Lui Dumnezeu și păcatul să nu mai fie un zid de despărțire între noi și El. Sângele vărsat de Isus la cruce ne-a iertat păcatele și ne-a împăcat cu Dumnezeu, pentru că El a fost mielul perfect de jertfă pentru toate păcatele omenirii.

Să nu uităm nicio clipă cât de mare este dragostea Lui Dumnezeu pentru noi și cât de mult L-a costat păcatul. Domnul ne-a pregătit tot ce avem nevoie ca să putem învinge răul acestei lumi și să ne bucurăm că suntem ai Lui. De noi depinde să știm și să credem ce ne aparține prin Isus ca să putem beneficia de binecuvântările și împlinirea promisiunilor Domnului. Să ne concentrăm atenția pe adevărul Scripturii, pe ce Îi place Tatălui ceresc și pe măsură ce vom cunoaște adevărul vom ajunge cu adevărat liberi. Creștinul liber de temerile, condamnările și minciunile care vin de la cel rău este tare în credință și pe măsură ce face tot mai mult voia Tatălui ceresc este tot mai fericit.

Cele mai frecvente stări de tristețe și supărare sunt cauzate de ceea ce gândim, simțim sau spunem contrar adevărului Biblic, de lipsa încrederii că Dumnezeu ne iubește indiferent prin ce trecem și de sentimente false de vinovăție. Sunt situații în care suferim din cauza deciziilor, cuvintelor sau faptelor celor de lângă noi, dar pentru că aceste situații nu le putem schimba, putem învăța să schimbăm felul în care ne raportăm la ele. Dacă învățăm să facem orice gând rob ascultării de Cristos, putem trece mai ușor peste consecințele faptelor greșite ale celorlalți. Când ne gândim doar la aspectele negative ale situației prin care trecem și mai ales la felul în care credem că îi afectează pe cei dragi, nu putem avea credința fermă că Domnul lucrează pentru noi și că va folosi toate lucrurile împreună spre binele nostru.

Indiferent prin ce trecem, în Cuvântul Lui Dumnezeu găsim îndrumarea perfectă ca să știm cum să reacționăm ca să învingem răul cu bine, să ne regăsim pacea și echilibrul în credința în Domnul nostru și să nu cedăm în fața presiunilor celui rău. Cuvântul Lui Dumnezeu are putere să ne liniștească mintea, să ne ia durerea, și să ne readucă pacea. Când venim înaintea Domnului în rugăciune și recunoaștem sincer înaintea Lui ce simțim, cu ce ne luptăm și ce probleme avem, Duhul Sfânt ne luminează și ne amintește versetele care ne dau soluția sau ne pune în gând ce avem de făcut. Prin cunoașterea Cuvântului Lui Dumnezeu, care ne arată care este voia Lui, putem trăi pe placul Tatălui ceresc, făcând fapte care să ne facă vrednici de numele de copii ai Lui Dumnezeu. Și acesta este drumul spre victorie și adevărata fericire!

Romani 6:4-7, 18 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. […] Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.

Carmen Pușcaș

0 Comments

ESTE SUFICIENTĂ ÎNȚELEPCIUNEA?

1/2/2025

0 Comments

V-ați întrebat vreodată cum a putut regele Solomon să fie atât de inteligent și să ajungă să facă lucruri atât de necugetate? Majoritatea dintre noi cunosc povestea. Solomon a fost fiul lui David pe care i l-a născut Bat-Șeba și pe care tatăl său l-a ales să îi fie succesor la tronul împărăției. Pe baza documentelor vremii, teologii spun că Solomon avea în jur de 22 de ani când a ajuns împărat. Și după cum știm cei mai mulți dintre noi, Domnul i-a dat lui Solomon darul înțelepciunii și al cunoașterii. Pentru că Solomon nu a cerut altceva decât înțelepciune și pricepere ca să poată judeca și conduce poporul, Dumnezeu l-a binecuvântat cu bogății, averi și slavă cum nu a avut niciun alt împărat. Solomon a construit primul templu al Domnului, împlinind planurile tatălui său David. A fost un templu atât de majestuos, încât construirea lui a durat șapte ani.

2 Cronici 1:11-12 Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date. Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta şi cum nici nu va mai avea după tine.”

1 Împărați 4:29-34 Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor. El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol, şi faima lui se răspândise printre toate neamurile de primprejur. A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Nu putem să nu ne întrebăm cum a putut Împăratul Solomon să aibă așa o înțelepciune și totuși să se unească prin căsătorie cu 700 de fiice de împărați, doar ca să încheie tratate de pace cu țările lor și pe deasupra să mai aibă și 300 de concubine? Poate spuneți că așa se obișnuia atunci. Dar chiar dacă acesta era obiceiul vremii, știm că Dumnezeu le-a interzis copiilor Săi astfel de căsătorii, așa cum citim și în versetele următoare.

1 Împărați 11:1-2 Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele şi nici ele să nu intre la voi, căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon târât de iubire.

1 Împărați 11:3-4 A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare, şi nevestele i-au abătut inima. Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David.

1 Împărați 11:5-8 Solomon s-a dus după Astarteea, zeiţa sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor. Şi Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului şi n-a urmat în totul pe Domnul, ca tatăl său David. Atunci, Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon. Aşa a făcut pentru toate nevestele lui străine, care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor.

Cum a fost posibil ca cineva care era cel mai înțelept om din întreaga lume să ajungă să-L nesocotească pe Dumnezeu atât mult? Este scris în versetul 4 că, „inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David”. În capitolul 2 din cartea Eclesiastul, Solomon a scris ce căuta inima lui.

Eclesiastul 2:4-9 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

Eclesiastul 2:11a Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt...

Solomon nu a enumerat toate femeile din viața lui, nici toate actele de păgânism pe care le-a comis. Dar a pățit așa cum a spus Domnul în 1 Împărați 11:2, și anume că relația intimă a bărbaților israeliți cu femeile păgâne întoarce cu siguranță inimile acestora „înspre dumnezeii lor.”

1 Împărați 11:9-10 Domnul S-a mâniat pe Solomon pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori. În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei, dar Solomon n-a păzit poruncile Domnului.

Solomon L-a părăsit pe Domnul pentru a sluji poftelor sale trupești și zeilor soțiilor sale. Iar la bătrânețe a ajuns să vadă că totul era „numai deşertăciune și goană după vânt” (Eclesiastul 2:11). El ar fi putut să-și conducă poporul să-L slujească pe Dumnezeu cu o frică evlavioasă de Domnul. Dar, chiar dacă Dumnezeu i-a dat toată înțelepciunea, Solomon a condus poporul pe căi rele pentru că nu a păzit poruncile Domnului.

Și păcatul este scump!

1 Împărați 11:11-13 Şi Domnul a zis lui Solomon: „Fiindcă ai făcut aşa şi n-ai păzit legământul Meu şi legile Mele pe care ţi le-am dat, voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău. Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mâna fiului tău o voi rupe. Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.”

Din 1 Împărați 11:7 aflăm că, „Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemoş, urâciunea Moabului, pentru Moloh, urâciunea fiilor lui Amon.” Închinătorii lui Moloc, îi aduceau acestuia jertfe proprii copii, pe care îi ardeau în foc. Noi trebuie să Îi slujim Lui Dumnezeu și numai Lui. Este periculos să avem prieteni apropiați care nu au frică de Domnul sau care se închină altor dumnezei, pentru că, în timp am putea deveni ca ei.

Faima, recunoașterea internațională, puterea, bogățiile, succesul profesional și cea mai mare înțelepciune și cunoaștere nu au o valoare reală dacă cel care le posedă nu are toată inima predată Lui Dumnezeu. În capitolul 2 din Eclesiastul, Solomon mărturisește descurajarea la care l-au condus concluziile lui, după ce a avut totul. Nu mai avea ce să-și dorească, pentru că s-a concentrat doar pe sine, totul a fost pentru el și îl supăra gândul că urmașii lui vor moșteni rodul eforturilor sale. Isus a fost modelul perfect de altruism și de viață trăită în ascultare și dragoste totală pentru Tatăl Său și pentru oameni.

Viața Lui Isus a avut cel mai mare succes, pentru că a împlinit tot ce trebuia să facă în existența sa pe Pământ. Pe când Solomon chiar dacă a avut realizări mărețe, a confirmat că tot ce face omul din motive egoiste, pentru sine nu aduce bucurie nici satisfacție reală. În Matei 6, ni se spune că dacă căutăm mai întâi Împărăția Lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, El se va îngriji de toate nevoile noastre. Trebuie să-L alegem pe Isus și să rămânem în El. Abia atunci avem adevărata viață aici și acum, și o veșnicie sigură cu Domnul nostru. Nu există nimic în această lume pentru care să merite să-L părăsească cineva pe Domnul.

Eli Cockrell

0 Comments

cheia victoriei

ESTE SUFICIENTĂ ÎNȚELEPCIUNEA?

Archives

Categories