SĂ-L IUBIM PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE IUBIM APROAPELE

... Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. - 1 Ioan 1:5b-9

Poate că ați auzit de multe ori citat versetul următor, 1 Ioan 1:10, „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.” Din păcate de cele mai multe ori nu este citat în context, ci doar pentru a susține că este normal să păcătuim, pentru că creștinul nu este decât un păcătos iertat. Dar care este adevăratul sens al acestui verset? La o analiză mai atentă în contextul versetelor precedente, citate mai sus, și al celor care urmează, citate mai jos, vedem că versetul nu spune că suntem păcătoși care nu se pot înfrâna să păcătuiască. Ioan era apostolul dragostei, dar era și unul dintre „Fiii tunetului” (cum i-a numit Isus în Marcu 3:17). El iubea oamenii suficient de mult ca să fie ferm în corectarea lor. Și pentru că îi iubea și pe cei care se înșelau singuri, crezând că sunt creștini, apostolul i-a corectat aspru. Această  corecție este valabilă și pentru creștinii din zilele noastre, care cred că sunt neprihăniți, când de fapt trăiesc în păcat. Dumnezeu este lumină și în El nu este nici o urmă de întuneric, iar cine trăiește în păcat, face faptele întunericului și nu poate spune că are părtășie cu Domnul.
 
Cuvântul original din limba greacă, tradus părtășie este „koinonia”, și înseamnă „împărtășire, comuniune, părtășie spirituală, în duh (conform „Strong’s Concordance”). Deci relația noastră cu Dumnezeu este una de împărtășire și comuniune în duh, o relație cu participarea ambelor părți. Domnul vrea să ne deschidem total inima înaintea Lui și să ne reveleze cine este El, pentru că vrea să dorim să Îl cunoaștem intim și să vrem, să fim cunoscuți de El în cele mai mici detalii. Tatăl nostru ceresc știe totul despre noi, dar numai după ce dorim să Îi dăm toate emoțiile, gândurile, trăirile, experiențele, visele, dorințele, tot trecutul, prezentul și viitorul nostru poate interveni ca să ne vindece, să ne restaureze și să ne îndrume. De ce? Pentru că Domnul nu trece peste voința liberă pe care ne-a dat-o.
 
Să privim mai atent la versetul 1 Ioan 1:7, „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” Cuvântul original „allēlōn”, poate fi tradus atât „unul cu altul” cât și „unii cu alții”, dar sensul lui în acest context este de singular, adică „unul cu altul”. Este vorba despre părtășia cu Dumnezeu, nu cu ceilalți frați de credință. Cum ar putea părtășia cu ceilalți credincioși să conducă la spălarea păcatelor noastre prin sângele Lui Isus Cristos? Dar părtășia cu Dumnezeu, care are loc în lumină, adică într-o trăire curată, pe placul Domnului, înseamnă apropiere, comuniune în duh și această relație apropiată ne dă neprihănirea, curățirea de orice păcat pe care l-am comis, prin jertfa Lui Isus. Când intrăm în prezența Lui Dumnezeu, care este sfânt și curat, nu putem să nu ne cerem iertare sincer și de cel mai mic și neimportant păcat comis. Poate că în comparație cu cei din jur părem curați, dar în comparație cu Domnul, niciunul dintre noi nu poate pretinde că este fără păcat. Fiecare om are nevoie să recunoască că are nevoie de Isus și de iertarea care poate fi primită doar prin credința în El și în jertfa Lui. Dar Dumnezeu știe cât de slabă este firea umană decăzută și tocmai de aceea Și-a trimis propriul Fiu să plătească pentru păcatele noastre, ca să putem fi împăcați din nou cu El și să putem fi mântuiți. Dacă recunoaștem că am păcătuit și ne cerem sincer iertare, Domnul „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Versetele următoare arată care este motivația celor scrise:

• 1 Ioan 2:1-6 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

 
Suntem chemați să nu mai păcătuim, și să fim sfinți în toată purtarea noastră, așa cum citim și în 1 Petru 1:15.  Aceasta înseamnă să fim „puși deoparte pentru Dumnezeu”, separați de lume, să fim oameni integri, cu inima curată. Doar prin separarea de valorile și faptele lumii, putem să Îi aparținem pe deplin Lui Dumnezeu și să trăim în lumina Lui. Sfințenia este urmarea nașterii din nou și a continuării procesului de schimbare prin înnoirea minții prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu putem fi sfinți prin puterile noastre, indiferent cât de mult am încerca. Sfințenia poate fi doar urmarea credinței sincere în Isus și în jertfa Lui prin care ne-a eliberat de sub puterea păcatului și implicit a morții. Aceasta înseamnă că trăim având neprihănirea Lui Isus. Dar de noi depinde să ne socotim „morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 6:11b)
 
Ca să Îl cunoaștem pe Isus trebuie să petrecem timp cu El. Și ca să intrăm în prezența Sa, trebuie să avem neprihănirea Lui, adică să ne cerem iertare când păcătuim, ca să beneficiem de efectele jertfei Lui. Când ajungem să Îl cunoaștem cu adevărat, să înțelegem cât de mult ne iubește, cât este de bun, milos și drept, ne dorim să semănăm cu El și să ascultăm de El. Pe măsură ce Îl cunoaștem mai bine pe Isus înțelegem mai profund cât de mare este dragostea Lui pentru noi și Îl iubim și noi mai mult. Când cunoaștem dimensiunile și profunzimea dragostei Lui ajungem plini de toată plinătatea Lui Dumnezeu (Efeseni 3:19) și știm că suntem pe deplin ai Lui. De aceea când se întâmplă să greșim ca urmare a presiunilor celor din jur, a suferințelor sau problemelor prin care trecem, ne cerem repede iertare și ne dorim să revenim la relația curată cu Domnul nostru.
 
În 1 Ioan capitolul 4, este clar evidențiat faptul că dacă Îl cunoaștem pe Isus, Îl iubim și ne iubim unii pe alții. Și când Îl iubim pe Dumnezeu și ne iubim aproapele suntem liberi de păcat. Când căutăm să creștem în dragostea Lui Dumnezeu devenim tot mai altruiști și păcătuim mai puțin. Iar dacă alegem să facem faptele luminii și să urâm faptele întunericului, devenim tot mai liberi de noi înșine. Ca urmare căutăm să petrecem timp cu copiii Lui Dumnezeu în medii curate spiritual și îi evităm pe cei care trăiesc în păcat și locurile pe care aceștia le preferă.
 
Să ne facem timp să studiem Cuvântul Lui Dumnezeu si să analizăm versetele în contextul în care sunt scrise ca să credem adevărul. Dacă ne bazăm credința doar pe ceea ce auzim sau citim din alte surse, fără să verificăm cu ce spune Biblia, nu  avem o temelie fermă și poate nici nu credem adevărul. Dumnezeu vrea să ne descopere tainele Scripturii tuturor celor care Îl iubim și dorim să ÎL urmăm, dar ca să primim revelația Sa, trebuie să petrecem timp studiind Biblia și căutând prezența Lui. Doar așa putem crede cu adevărat că nu mai suntem sub robia păcatului ci suntem liberi și mântuiți prin neprihănirea Lui Isus. Aleluia! Suntem meniți să creștem tot mai mult în asemănarea cu Domnul nostru. Tatăl ceresc ne vrea liberi ca să facem alegerile corecte și să trăim vieți împlinite prin Isus cel neprihănit. El L-a făcut păcat pe Fiul Lui care n-a cunoscut niciun păcat, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în Isus Cristos (2 Corinteni 5:21).
 
Mulțumim Doamne pentru iertarea Ta pentru viața nouă pe care o avem în Tine. Pentru că Te iubim putem primi dragostea Ta. Ne-ai dat nașterea din nou prin Duhul Sfânt și pentru ca am murit împreună cu Isus, am fost și înviați împreună cu El și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește prin noi, dacă Îl lăsăm să o facă. De noi depinde să nu mai urmăm conducerea poftelor firii, și să-L lăsăm pe Isus să fie cu adevărat pe tronul inimii noastre.
 
 
Carmen Pușcaș