BUCURIE ÎN NECAZ

​​Fericirea este starea pe care și-o doresc majoritatea oamenilor. De câte ori nu ne-am trezit dimineața fericiți, dar a durat doar până ne-am amintit ceva neplăcut, sau câte treburi ne așteaptă, sau a fost suficient să vedem ceva care ne deranjează și fericirea a fost înlocuită de frustrare, supărare, dezamăgire sau chiar enervare. Dicționarul „DEX” definește fericirea ca fiind „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Mulțumirea intensă este foarte greu de atins, și dacă privim în urmă ne amintim astfel de momente. Dar câți putem spune că am avut o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină, fără cea mai mică nemulțumire sau alt sentiment negativ? Nu putem trăi cu adevărat fericiți decât dacă alegem să ne bucurăm indiferent prin ce trecem și aceasta este viața din abundență pe care o putem avea doar prin credința în Isus.
 

• Iacov 1:2-3 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

 
Suntem îndemnați să considerăm trecerea prin felurite încercări ca fiind o mare bucurie. Versetul nu ne spune să ne bucurăm pentru că suferim, ci pentru ce va urma după încercările prin care trecem. Nu ne bucurăm că suferim, și nici versetul Iacov 1:2 nu spune să facem asta. Adjectivul din limba greacă originală, tradus „mare”, este „pas” și înseamnă chiar mai mult decât mare, „cuvântul include ideea de unicitate, totalitate sau întreg” (Conform Dicționarului „Strong”). Iar definiția bucuriei este, „sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească” (Conform „DEX”). Bucuria face parte din roada Duhului Sfânt și când relația noastră cu Isus este profundă, ne încredem total în ajutorul Domnului și roada Duhului Sfânt se poate manifesta liber în viețile noastre zi de zi. Bucuria ca roadă a Duhului Sfânt nu depinde de circumstanțe, nu fluctuează în funcție de succesele sau insuccesele pe care le avem nici de ce fac cei din jur, ci este o constantă. Dar noi trebuie să alegem să petrecem tot mai mult timp în prezența Lui Dumnezeu, pentru ca bucuria pe care o avem tot timpul în duhul nostru unit cu Duhul Sfânt să se manifeste și în suflet. Când suntem bucuroși zâmbim, suntem mai îngăduitori, căutăm pacea și prin cuvintele și acțiunile noastre îi influențăm pozitiv pe cei din jur.
 
Când avem o atitudine pozitivă și ne încredem sincer în Domnul, necazul nu mai pare atât de mare și nici de nerezolvat. Cuvântul original tradus „încercarea” este „dokimion” și înseamnă „încercat, testat pentru a dovedi ce este”. Cu alte cuvinte, când decidem să creștem în credință, să trăim pe placul Domnului, să ne încredem în dragostea și ajutorul Lui, diavolul nu crede că suntem sinceri și prin încercări ne testează credința. Din păcate mulți creștini încep să se îndoiască de dragostea Lui Dumnezeu când trec prin suferințe indiferent de natura lor. Chiar dacă în trecut ni s-a întâmplat să reacționăm în acest fel, nu înseamnă că lucrurile nu pot să se schimbe. De câte ori ne provoacă dușmanul prin diferite necazuri, dacă știm că sunt doar teste și ne încredem că Domnul e de partea noastră ca să ne ajute să le trecem cu bine, nu doar că vom trece testul, dar vom și crește spiritual. Orice intenționează să facă dușmanul spre răul nostru, prin credința fermă în Isus putem schimba spre binele nostru.
 
În continuare versetul spune că testarea credinței noastre lucrează răbdare. De fapt cuvântul original „hupomoné” înseamnă mai mult decât a avea răbdare. Dicționarul „Strong” îl explică prin „fermitate, capacitatea de a îndura, constanță, stabilitate, tărie, și așteptare cu răbdare. Iar în Noul Testament, este caracteristica unei persoane care nu este abătută de la scopul său deliberat și loialitatea față de credință și evlavie nici chiar de cele mai mari încercări și suferințe.” Deci atunci când sursa bucuriei noastre este relația cu Domnul inimii noastre și alegem să ne gândim la „lucurile de sus, nu la cele de pe Pământ”, pentru că știm că am murit și viața noastră „este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:2,3), trecem cu bine testele și creștem spiritual.
 

• Iacov 1:4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.

 
Deja știm că termenul tradus răbdare este mult mai complex și la fel sunt și termenii pentru „desăvârșit”, „întregi” și „să nu duceți lipsă de nimic”. Explicând termenii mai detaliat putem vedea cât de minunat și profund este versetul 4, pe care îl putem parafraza astfel:
 
Dar fermitatea și capacitatea de a îndura și a nu ne lăsa deviați de la scopul și loialitatea față de credință și evlavie, nici chiar de cele mai mari încercări și suferințe trebuie să-și facă complet, total, perfect lucrarea, ca să fim perfecți, desăvârșiți, întregi, liberi de păcat, așa cum a fost creat omul înainte de păcatul adamic, și să nu ducem lipsă de nimic, să avem totul complet, fiind cum ne-a creat Dumnezeu să fim.
 
Deci de ce trebuie să privim trecerea prin felurite încercări ca o mare bucurie? Este vorba de încercări variate, de multe feluri, deci nu de un anumit tip. Nu trebuie să ne întrebăm dacă încercarea prin care trecem întrunește condițiile acestui verset. Indiferent care este cauza suferinței noastre, dacă ne păstrăm inima curată, alegem să ne încredem că Domnul, și să ne păstrăm pacea în loc să disperăm, vom birui. Când avem inima mulțumitoare, și alegem să ne bucurăm în Isus și în ce lucrează perseverența și fermitatea credinței în noi, ne schimbăm și devenim tot mai asemănători lui Isus. Suntem într-un continuu proces de schimbare cât timp trăim în aceste trupuri de carne. De aceea să alegem să petrecem cât mai mult timp în prezența Domnului, să căutăm fața Lui, și să dorim să schimbăm ce ne arată că nu-i place în noi, ca să ajungem așa cum ne-a creat Tatăl ceresc să fim și să ne bucurăm de fiecare zi.
 
 
Carmen Pușcaș