RIDICÂND PRIVIREA ÎN SUS

​
​Se pare că mulți dintre noi și cei din jurul nostru se confruntă cu provocări uriașe. Mulți se confruntă cu probleme financiare grave, politice, de natură familială – cum ar fi probleme cu copii rebeli, părinți în vârstă, probleme conjugale precum infidelitatea sau violența verbală sau chiar fizică, dependențe și multe altele. Cele mai multe dintre aceste probleme își au rădăcina în lipsa de evlavie și în răzvrătire. Dacă Isus ar fi cu adevărat Domnul acestor situații dificile, toate s-ar îndrepta spre bine. Însă oamenii Îl resping pe Domnul și căile Sale și le lipsește discernământul pentru a putea avea o viață bună.
 
Ce facem, creștini fiind, în oricare din aceste situații? Putem continua să mergem înainte, putem continua să ne rugăm și să proclamăm Scriptura peste aceste situații. Putem chiar să postim și să ne rugăm, ducând lupta spirituală. Războiul spiritual nu este doar rugăciune, ci mustrarea și lupta contra vrăjmașului în Numele Lui Isus, astfel încât rugăciunile noastre să poată primi răspuns. Dumnezeu nu Își impune voia nimănui, dar mulți sunt orbiți sau legați de vrăjmaș și au nevoie de ajutor pentru a fi eliberați, ca să-L poată alege pe Dumnezeu și căile Sale.
 
Primul lucru pe care trebuie să îl facem cu toții este atât de logic și de simplu, dar, din diverse motive, deseori ne ia mult timp până să îl facem: să privim în sus, să privim la Domnul, care are răspunsurile.

• Psalmii 121:1-2 Îmi ridic ochii spre munţi... De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

 
Dacă privim continuu la probleme, ele pot părea din ce în ce mai mari. De ce să nu mergem la Cel care are cea mai bună soluție? Trebuie să privim în sus. El vede și cunoaște întreaga situație cu care se confruntă fiecare dintre noi, El vede atât cele văzute, cât și cele nevăzute. De ce să încercăm să rezolvăm ceva fără ajutorul Lui, fără înțelepciunea și călăuzirea Lui, când El este aici pentru a fi Dumnezeul nostru, Tatăl nostru și pentru a ne ajuta să trecem prin această lume plină de necazuri?
 
Oricine a citit Noul Testament a aflat despre încercările Apostolului Pavel și mă îndoiesc că vreunul dintre noi, întreg la minte fiind, ar alege o asemenea suferință cum a îndurat Pavel. Să luăm în considerare ceea ce a scris el în a doua sa scrisoare către Corinteni.

• 2 Corinteni 1:8-10 În adevăr, fraţilor, nu dorim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nu mai trăgeam nădejde nici de viaţă. Ba încă ne gândeam că avem în noi înşine hotărârea cu moartea, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte de o sută de ori, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.

 
El a avut și mai multe de spus în capitolul patru despre marile încercări și tensiuni sub care se afla.

• 2 Corinteni 4:7-10 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem apăsaţi în toate chipurile, dar nu zdrobiţi; în cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu nimiciţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.

 
Avem o comoară care lucrează în noi, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Dumnezeu nu a dorit niciodată ca noi să gestionăm singuri provocările vieții. Gândiți-vă la Domnul Isus când a fost pe pământ. Era om și totuși Dumnezeu întrupat. Și s-a rugat? Da, se ruga tot timpul și rămânea în comuniune constantă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Cu cât mai mult trebuie să facem și noi la fel!

• 2 Corinteni 4:16-18 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă produc pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

 
Viața nu este provocatoare doar de dragul de a fi provocatoare. Dumnezeu folosește necazurile acestei lumi din mai multe motive. El le folosește pentru a ne atrage la El. Le folosește pentru a ne învăța și le folosește pentru a ne rafina. Poate că nu ne dăm seama că ne aflăm într-un proces de rafinare care durează toată viața, dar așa este. Fiecare perioadă sau fiecare situație aduce o nouă oportunitate de a descoperi ceva în noi care trebuie corectat. Dacă nu ar fi fost căldura focului, nu am fi știut că acea zgură se află acolo. Și de fiecare dată când eliminăm mai multă „zgură”, devenim mai apropiați de Domnul. Devenim mai puternici în El și o încurajare mai mare pentru cei din jurul nostru, ca și ei să Îl cheme pe Domnul și să se bazeze pe El.
 
Priviți la viața Regelui David. Dacă nu ar fi fost scrisă, cine ar fi știut cât de uman a fost, dar și cât de dependent de Dumnezeu și-a trăit viața? Psalmii au adus mai multă încurajare oamenilor timp de aproape 3000 de ani decât am putea noi vreodată să știm. A avut David defecte? Desigur, și noi avem. Dar David a păstrat credința. Când a eșuat, s-a pocăit și s-a întors pe calea cea bună. Doamne, ajută-ne să facem la fel. Ajută-ne să Te chemăm, să ne bazăm pe Tine, să ascultăm când ne vorbești și să rămânem aproape de Tine astăzi și întotdeauna. Te iubim și avem nevoie de Tine, Doamne.
 
E. Cockrell