SĂ CREȘTEM SPIRITUAL

Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Cristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.
 1 Corinteni 5:6-8         

​Pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să-I predăm totul și să îndepărtăm tot ceea ce nu-I place. Diavolul încearcă întotdeauna să ne păcălească să ne întoarcem la vechile noastre obiceiuri păcătoase. Desigur, el nu vrea să facem ce este bine, ci vrea să ne ademenească să facem păcatele pe care le comiteam înainte să fim copiii lui Dumnezeu. Din fericire, atunci când învățăm să predăm totul Domnului, putem trăi cu adevărat pentru El. Iar versetele de mai sus vorbesc despre aluat, care este termenul descriptiv pentru un agent de creștere folosit la prepararea pâinii nu doar în vremurile străvechi, ci și în zilele noastre. Aluatul vechi reprezintă lucrurile mărunte care, în timp, vor produce creșterea păcatului în noi.
 
Aluatul vechi este orice păcat din trecutul nostru, în special cel pe care îl comiteam zilnic sau frecvent, și care, dacă nu suntem atenți, poate reapărea și ne poate face să cădem înapoi în vechile noastre obiceiuri rele. Domnul ne avertizează de acest pericol prin aceste versete către Corinteni. După cum spune Cuvântul Său: „căci Cristos, Paştele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.”
 
Trebuie să ne hotărâm să nu mai facem ceea ce făceam înainte. Trebuie să învățăm ce Îi place lui Dumnezeu și ce nu. Și găsim totul în Cuvântul Său. El ne învață tot ce trebuie să știm despre voia Lui, dorințele Sale, cum ar trebui să fim, cum ar trebui să ne comportăm, cum ar trebui să vorbim și ce este bine sau rău să facem. Să nu mai dorim aluatul vechi în viețile noastre. Să dorim să devenim o plămădeală nouă, una sinceră, care aparține cu adevărat lui Dumnezeu, care nu are nimic de-a face cu vechea noastră fire sau cu vechile noastre obiceiuri rele.
 
Duhul Sfânt este mereu prezent pentru a ne ajuta să ne schimbăm. Așadar, să învățăm să cerem mereu ajutorul Duhului Sfânt atunci când studiem Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să înțelegem ceea ce citim, să înțelegem adevărul pe care Dumnezeu îl are pentru noi, și să ne schimbăm, reînnoindu-ne și transformându-ne mințile, inimile, atitudinile și comportamentul.
 
Când mințile noastre sunt reînnoite și schimbăm modul în care gândim, sistemul nostru de valori se schimbă și atunci înțelegem ce trebuie să urmărim sau nu, cu atât mai mult vom urma îndrumarea Domnului nostru și vom deveni cine vrea Dumnezeu să fim. De asemenea, trebuie să ne împotrivim diavolului atunci când suntem ispitiți să păcătuim și să nu ne întoarcem la ceea ce făceam înainte. Și putem rezista diavolului fiind puternici în credința noastră, iar dacă suntem cu adevărat călăuziți de Duhul Sfânt, putem să ne ținem sub control natura carnală.

• Romani 12:1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

 
Domnul spune să ne aducem trupurile ca o jertfă vie. Dar pentru a face acest lucru nu este doar o decizie pe care o luăm o dată și gata, ci trebuie să continuăm zilnic să alegem  să ne sacrificăm natura firească și să ne păstrăm inima curată. Chiar și Pavel a spus: „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire”, în 1 Corinteni 9:27. A spus asta pentru că și El se lupta cu natura sa firească. Știa despre ce vorbește, pentru că atunci când a scris cuvintele de mai sus, practica deja de zeci de ani auto-controlul. Cu cât învățăm mai repede ce-I place și ce nu-I place lui Dumnezeu și umblăm mai mult în ascultare de El, cu atât ne este mai bine. Suntem chemați la o viață nouă, o viață nouă în Isus Cristos.
 
În această viață nouă, natura lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu, bucuria lui Dumnezeu ar trebui să fie văzute în viețile noastre. Și pentru că Duhul Sfânt a venit să locuiască în noi, avem și roadele Lui. Iar roadele Lui sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor. Toate aceste roade uimitoare sunt în noi datorită Duhului Sfânt, dar nu se pot manifesta dacă continuăm să îi permitem firii noastre să domnească. Tot firea conduce dacă atunci când trecem printr-o perioadă dificilă, permitem frustrării să degenereze în enervare,  și începem să spunem și să facem ce nu ar trebui. Acesta este momentul în care permitem sufletului să crească și să preia controlul, în detrimentul duhului. Cu cât sufletul nostru crește mai mult, cu atât duhul nostru devine mai slab.
 
Scopul nostru este opusul. Trebuie să continuăm să creștem în duh, permițând Duhului Sfânt să ocupe cât mai mult din inima noastră. Dar acest lucru nu se poate întâmpla dacă continuăm să facem lucrurile în mod firesc, dacă continuăm să trăim așa cum am făcut-o înainte. Trebuie să creștem spiritual citind, studiind și învățând adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, unde găsim tot ce trebuie să știm despre cum să trăim drept pentru Dumnezeu, să-I fim plăcuți și să fim așa cum vrea El să fim. Pe măsură ce facem acest lucru, devenim mai plăcuți și celor de lângă noi.
 
Este adevărat că cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu sunt prea fericiți să fie în preajma noastră, dar au șansa să vadă ce poate face Dumnezeu în viața cuiva și, sperăm, să descopere că și ei vor să se schimbe. Când predăm totul Domnului, devenim cu adevărat liberi, pentru că renunțăm să ne conducem singuri viața, iar Isus devine adevăratul nostru Domn. Vrem ca El să ne călăuzească și să ne învețe în tot ceea ce trebuie să facem. Permițându-I lui Dumnezeu să ne schimbe inima, devenim o persoană nouă care îi poate ajuta și pe alții să se schimbe.
 
Lumina lui Isus va străluci prin noi, dacă inimile noastre sunt pline de El. Și acesta este scopul nostru. Vrem ca lumina lui Isus să fie văzută în noi. Vrem ca ochii noștri să strălucească de bucurie, de bucuria mântuirii. Vrem să învățăm să ne bucurăm în Domnul întotdeauna, indiferent de ce se întâmplă în viață. Este profitabil să predăm totul Domnului. Este spre beneficiul nostru să facem acest lucru. Când ne dăm seama că avem nevoie de ajutor, și că atunci când ne conducem singuri facem greșeli peste greșeli, nu este totul pierdut. Avem o alternativă mult mai bună. Permițându-I lui Isus să fie adevăratul nostru Domn și învățând să urmăm îndrumările și conducerea Lui, viețile noastre devin mai bune și mai apropiate de ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru noi. Mulțumim, Doamne!
 
Carmen Pușcaș