Ați auzit vreodată spunându-se că există un loc în noi pe care numai Dumnezeu îl poate umple? Este cert că toți avem un gol în inimile și viețile noastre care trebuie umplut de prezența Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Dar poate fi umplut și cu altceva. Mulți dintre noi știm din proprie experiență că Cristos a adus în inimile noastre o bucurie nespusă și o pace care întrece orice alt fel de pace.
Când renunțăm să mai fim noi pe tronul vieții noastre și ne predăm viețile Domnului, totul se schimbă radical. Trecem de la a fi ai nimănui la a fi înfiați în familia Lui Dumnezeu, de la robia păcatului la așa o libertate în Cristos încât să nu mai vrem să păcătuim. Nu mai suntem pe drumul spre iad, ci pe drumul spre rai! Iar cei care am avut această experiență, știm că în timp, dacă nu suntem atenți, putem pierde pacea și bucuria pe care le-am primit în Isus. Vechea natură egoistă face totul ca să se strecoare înapoi pe tronul vieții noastre. Iar diavolul și slujitorii lui vor să ne întoarcă din drumul spre cer. Lumea și cei care nu-L urmează pe Cristos ne-ar trage înapoi într-o clipă. Nu ne trebuie mult timp să realizăm că nu putem sluji și Domnului, și lumii acesteia. Dacă nu ne păzim inimile, acestea pot ajunge să fie umplute cu tot mai puțin din Domnul și cu mai multe lucruri care nu ar trebui să fie acolo. A fi născut din nou este doar începutul. Trebuie să ne păzim inimile de vechea natură firească, negând-o zilnic (răstignind-o). Trebuie să stăm suficient de departe de ceea ce ne atrăgea în lume, ca să nu cădem în vechile obiceiuri păcătoase și să vrem zilnic să-L urmăm pe Domnul îndeaproape, ținându-ne urechile spirituale deschise față de El și închise față de dușman. Trebuie să învățăm Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să poată fi eficient în viețile noastre și adevărul lui să ne poată ghida, pentru că doar cunoscând adevărul putem recunoaște minciunile dușmanului, indiferent sub ce formă ne abordează. Chiar dacă Îl urmez pe Isus de mulți ani, recent am căzut într-o capcană a dușmanului, pentru că am permis ca altceva să mă umple mai mult decât Domnul. Ca ființe spirituale, duhurile noastre sunt invizibile, dar acestea ne ghidează. Dacă suntem supuși Domnului, atunci Duhul Sfânt ne călăuzește. Dacă ne permitem să fim atrași de altceva mai mult decât de părtășia cu Domnul, putem pierde acea bucurie și pace incredibile pe care le-am avut în Isus și, dacă nu schimbăm lucrurile, putem chiar să rătăcim calea dreaptă. Nu am ales în mod conștient să-L părăsesc pe Domnul, dar pentru că am permis ca altceva să-mi consume timpul și atenția, acel ceva a devenit atât de important încât am simțit literalmente că încerca să preia controlul vieții mele. Această problemă nu este unică pentru mine. Pentru mulți, vine sub forma unui joc pe telefonul mobil sau pe computer, socializarea pe Facebook sau alte rețele sociale sau chiar ceva care nu e neapărat greșit în sine, cum este mersul la sală sau practicarea unui sport. Nici una dintre aceste preocupări nu este rea în sine, așa cum nu era nici hobby-ul meu, până când a ajuns să mă epuizeze. Încet, încet a ajuns să-mi ocupe tot timpul liber și să-mi acapareze gândurile zi și noapte. Știți ce vreau să spun, pentru că fiecare am avut la un moment dat ceva care părea mai important decât orice altceva. Altcineva s-ar putea lăsa distras de muncă sau de ambiție. Sau poate de o altă persoană, consort, copii sau persoana iubită. Nimeni și nimic nu ar trebui să fie vreodată în inimile noastre un foc mistuitor mai mult decât Domnul. În Ioan 16:1-8, Domnul Isus explică de ce trebuie să rămânem în El și El să rămână în noi. De asemenea ne arată ce se întâmplă dacă nu o facem. El ne iubește și vrea să găsim adevărata viață care vine din El. În versetele următoare, Domnul continuă spunând:
Trebuie să rămânem în Domnul. El este vița iar noi mlădițele. Așa cum vița are nevoie de sevă ca să fie vie și noi avem nevoie de Duhul Sfânt ca să fim vii în Cristos. Dacă solul și sursa de apă din care se produce seva sunt sărace, vița nu va putea fi viguroasă și roditoare. O viță frumoasă cu rod bogat trebuie să aibă o sursă bogată în nutrienți care să circule prin seva sa și s-o hrănească. Trebuie să avem Duhul Sfânt în noi și să fim plini de El și nu de noi înșine sau de orice altceva. Îmi place să mă gândesc că deasupra inimilor este un tron. Și contează enorm cine este pe acel tron. Domnia înseamnă supunere totală față de oricine sau orice este domn. Ar putea fi eul, faptele bune, alcoolul sau drogurile, o altă persoană, o carieră, orice, chiar și o slujire pentru Domnul. Am aflat prin propria experiență că chiar și un hobby poate ajunge să ne stoarcă de puteri încercând să preia domnia inimii noastre.
Trebuie să-L păstrăm pe Domnul pe primul loc. Este cel mai mare păcat să-L părăsim. Și așa cum vedem în acest verset, El este izvorul apelor vii. Și când permitem ca orice altceva să preia controlul, este ca și cum am alege „puțuri crăpate”, care nici măcar nu pot reține apa, în locul Domnului care este „Izvorul apelor vii”. Nu este doar rău pentru noi, ci este și o insultă la adresa Domnului. După cum vă puteți imagina, m-am pocăit și am îngenunchiat la picioarele Domnului. Dar inima mea devenise atât de uscată și dură, încât aveam nevoie de un miracol ca să încep să mă umplu din nou. Slavă Domnului, că m-a ajutat! Când am început să mă închin și să Îl laud sincer pe Domnul inima mea a început să se elibereze și Duhul Sfânt m-a vindecat și m-a reumplut. Pavel a scris următoarele în scrisoarea sa către Romani:
Versiunea „Biblia Traducerea Fidelă” a surprins chiar mai bine a doua parte a acestui verset:
Nu putem abunda în ceva ce nu avem. Dacă suntem plini de altceva în afară de Domnul, vom abunda în acel ceva. Isus a spus că gura vorbește din abundența (prisosul) inimii. Binecuvântat să fie Domnul, că nu renunță niciodată la noi. Sper și mă rog să aveți inima plină de Domnul iar dacă nu este așa, să renunțați la orice a intervenit între dumneavoastră și El. Cea mai mare pace și bucurie, aparține celor care aleg să asculte de Cuvântul Lui Dumnezeu și de glasul Duhului Sfânt! Eli Cockrell
0 Comments
Dumnezeu se uită la inimile noastre. Ceea ce contează pentru El este că dorim să ne păstrăm inimile curate și să predăm Lui totul. Ascultarea ar trebui să fie rezultatul unei inimi care Îl iubește pe Dumnezeu pe deplin și nu se slujește pe sine. Pavel spunea în 1 Corinteni 13:3: „Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”. Faptele noastre bune făcute din motive greșite nu-i fac plăcere lui Dumnezeu și nu au valoare veșnică. Relația noastră cu Domnul trebuie să se bazeze pe iubire sinceră și tot ceea ce facem ar trebui să fie rezultatul acesteia. Cuvântul ebraic original tradus „viață” în versetul de sus este „chay” și înseamnă „fericire pământească combinată (adesea) cu binecuvântarea spirituală” („Lexiconul Brown-Driver-Briggs”). Deci, atunci când Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima, mintea și puterea noastră, putem avea o viață cu adevărat fericită, abundentă și împlinită. Țara făgăduită, acea „ţară bună şi întinsă, […] unde curge lapte şi miere”, pe care Dumnezeu a promis-o poporului Său în Exodul 3:8, pentru noi astăzi, este viața predată pe deplin Domnului, urmând călăuzirea Lui și primind toate binecuvântările Lui. Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât dorește să ne conducă și să ne îndrume pas cu pas. Domnul vrea să participe la fiecare decizie pe care o luăm și să ne ajute să îndeplinim planul Său uimitor pentru viețile noastre. Ne-a creat într-un anumit fel, ca să fim perfecți pentru planul Său și să avem tot ce este necesar pentru a trăi o viață fericită în timp ce facem voia Lui. Planul Domnului pentru fiecare dintre noi este conceput atât de unic încât trebuie să îl urmăm tocmai pe cel pregătit special pentru noi și să nu cădem în capcana de a-i copia pe alții, pentru că vom rata bucuria și împlinirea pe care le are Tatăl ceresc pentru noi. Domnul vrea ca noi să depindem de El și să ne rugăm Lui când avem probleme. Ori de câte ori credem că suntem autosuficienți și că ne putem descurca prin propriile noastre forțe, avem probleme și ieșim din voia și planul Domnului nostru pentru viața noastră. Dar când ne începem ziua întrebându-l pe Dumnezeu ce vrea El să facem și urmăm conducerea Lui, avem mai multă bucurie și pace. De câte ori nu ne-am planificat ziua fără să-L căutăm pe Domnul, și am sfârșit prin a face foarte puțin din ce ne-am planificat? Viața este plină de întreruperi neplanificate și pentru că suntem afectați de acțiunile celorlalți, putem ajunge să fim frustrați, nemulțumiți de noi înșine și triști. Din fericire, Dumnezeu știe și ce noi nu știm și dacă îl chemăm și avem încredere în îndrumarea Lui, putem realiza mai mult, ne păstrăm pacea și putem fi mai fericiți. Când ne naștem din nou, suntem bebeluși în Cristos și trebuie să creștem și să ne maturizăm spiritual. Dumnezeu ne iubește suficient de mult încât să ne împiedice să începem să lucrăm în „via Lui” înainte de a fi gata să facem față succeselor și insucceselor care survin din interacțiunea cu oamenii și cu realitatea spirituală. Este nevoie de timp pentru ca asta să se întâmple. Trebuie să fim transformați, reînnoindu-ne mințile cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a schimba felul în care gândim, privim viața și luăm decizii pe placul lui Dumnezeu. Toate acestea cer timp. Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul nostru, studiind și meditând la Cuvântul Său și schimbându-ne caracterul pentru a semăna mai mult cu Isus, cu atât mai repede vom fi gata să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem. Atunci când Dumnezeu este totul pentru noi, suntem în cel mai bun loc în care putem fi vreodată. Dumnezeu nu este egoist când ne cere să-L iubim, dimpotrivă, este în interesul nostru să o facem. Când Îl iubim pe Dumnezeu, vrem să Îi facem pe plac, ne pasă ce Îi place sau nu, și începem să dorim aceleași lucruri ca și Domnul. Iubim oamenii mai mult și ne dorim să fie mântuiți și întreaga noastră perspectivă despre viață se schimbă. Și pentru a fi așa cum dorește Dumnezeu să fim, trebuie să facem ceea ce spun versetele următoare.
Și pe urmă trebuie să facem mai mult de atât, devenind jertfe vii pe altarul Domnului.
Să ne răstignim trupul și să devenim o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui Dumnezeu este imposibil prin puterea noastră. Trupurile noastre sunt natura noastră păcătoasă care se opune duhului nostru născut din nou. Și pentru că trăim în trupuri omenești, este mai ușor să urmăm dorințele firii decât călăuzirea Duhului Sfânt, care a devenit una cu duhul nostru de când ne-am născut din nou. Nu este ușor să ne schimbăm și să încetăm să trăim cum trăiam în trecut, dar cu cât ne dorim mai mult să o facem și Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute, este posibil, slavă Domnului! Isus a spus:
Chiar dacă cuvintele Domnului sună aspre, pierderea vieții noastre de dragul Lui este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla vreodată. Este minunat să-l lăsăm pe Dumnezeul nostru, care știe și poate totul, să ne conducă și să ne ghideze pașii pentru că ia povara de pe umerii noștri. Singura grijă pe care ar trebui să o avem este să Îi facem pe plac, ascultând și supunându-ne la ce ne spune să facem sau să nu facem. Trăind o viață predată, avem mult mai multă bucurie și pace și suntem binecuvântați cu viața din belșug pe care o dorește Isus pentru fiecare dintre noi! Aleluia, mulțumim Doamne! Carmen Pușcaș Concepția generală este că toți oamenii sunt la fel, indiferent dacă sunt săraci sau bogați, dacă au pielea deschisă sau închisă la culoare, dacă sunt sau nu credincioși etc... toți oamenii sunt creați egali. A fi bogat nu este ceva rău, dimpotrivă, este de dorit să ajungi bogat. Dacă nu ar fi bogați, mulți dintre săraci nu ar avea unde să lucreze. Este bine ca cei bogați să prospere pentru că prosperitatea lor conduce și la prosperitatea financiară a celor care lucrează pentru ei. Dar pe măsură ce au trecut anii și am studiat mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu, am ajuns să văd că unii dintre oamenii bogați și influenți aparțin unui anumit grup, care este manipulat de cel rău. Unii dintre ei știu că sunt manipulați, pe când alții nu au nici ceea mai vagă idee cine îi conduce. Există încă mulți oameni bogați și influenți care refuză să facă parte din acest grup, dar tocmai despre acest grup de oameni manipulați vreau să vorbesc aici. Din cartea Apocalipsa, aflăm despre o taină care implică o fiară și o prostituată pe care o poartă fiara stacojie. După studierea versetelor implicate și rugăciune pentru înțelegerea sensului acestora, vedem că prostituata este factorul uman și fiara este factorul demonic. Niciodată nu a fost atât de clar de înțeles cine este de fapt „prostituata”. Mulți din grupul care formează „prostituata” nu se mai ascund și-și arată public adevărata față. Mulți dintre cei din spatele „forumului economic mondial” și-au dezvăluit singuri identitatea sau au fost expuși înainte publicului larg. Mulți dintre cei superbogați și mulți politicieni, precum și mulți oameni de influență, s-au unit pentru a formula planuri pentru a controla țările lumii și guvernele acestora. Nu există nicio îndoială că mulți dintre ei cred că ei sunt sursa ideilor și a rolului pe care-l joacă în aceste planuri, dar în realitate diavolul și demonii din ierarhia lui îi manipulează și dirijează. Puteți citi despre acest sistem babilonian în Apocalipsa 18. Puteți vedea pe cine face să prospere acest sistem. Puteți citi și despre dispariția lui. Personal, cred că trebuie să continuăm să susținem ceea ce este bine și drept, indiferent de planurile celor răi. Dar trebuie să realizăm că, la un moment dat, nu vom mai putea opri răul. Anticrist-ul se va ridica la putere și va folosi acest sistem pentru scopurile lui. Cei care conduc sistemul vor fi încântați să îl predea lui Anticrist. Cât de aproape suntem de venirea la putere a acestui sistem malefic? Nu știu, dar se poate întâmpla foarte repede. Vor dori toate țările lumii să facă part din sistem? Mă îndoiesc, dar sunt sigură că cei mai mulți o vor face. Dacă vor să cumpere și să vândă la nivel global, se vor alătura. Va exista pace și prosperitate pentru oamenii care vor muncii sub acest sistem? Mă îndoiesc. Pacea și prosperitatea vor fi momeala, iar cei care o vor mușca își vor pierde libertatea și vor trebui să se supună total unei puteri rele și nelegiuite. De ce scriu despre toate acestea? Ajută la ceva, dacă am dreptate sau nu? Sunt mulți care nu apreciază istoria nici prorociile. Aceștia trăiesc clipa și pur și simplu nu le pasă de trecut sau viitor. Dar unii dintre noi doresc să știe de unde venim și încotro mergem. Pentru mulți, viitorul va avea o mulțime de surprize neplăcute. Dar pentru cei cărora ne pasă, Domnul ne-a avertizat să nu fim înșelați și ne-a spus câte ceva din ce se va întâmpla. Domnul vrea să fim pregătiți și să trecem cu bine prin ce va veni. A fost o vreme când Israelul a fost predat lui Nebucadnețar și babilonienilor. Reacția naturală a evreilor a fost să lupte împotriva puterii cotropitoare. Dar planul Lui Dumnezeu era să fie predați răului, pentru că L-au respins pe Domnul și mesajele Lui de corecție. Mulți au murit luptând și mulți au fost duși în captivitate. A existat și un grup care a încercat să evadeze, deși Domnul le-a spus direct să nu o facă. Au pierit în neascultarea lor. Domnul le-a spus în mod specific celor care L-au ascultat să se predea și să meargă în robie. Dintre cei care au ascultat, după șaptezeci de ani, Dumnezeu a renăscut națiunea, care a refăcut Ierusalimul și a reconstruit templul. Nu trebuie să ne închinăm niciodată în fața răului. Și cu certitudine știm că nu trebuie să acceptăm semnul fiarei și să ne închinăm ei, indiferent de urmări. De asemenea, știm că avem nevoie ca Domnul să ne îndrume în vremurile grele care urmează. Trebuie să fim permanent aproape de El și să cunoaștem cât mai bine Cuvântul Său. Este posibil ca Bibliile să ajungă interzise. Ați avea suficient din Cuvântul Domnului strâns în inimă, ca să faceți față necazurilor într-un astfel de caz? Obișnuiți să vă rugați pe parcursul fiecărei zile și să auziți călăuzirea Duhului Sfânt? Toate acestea sunt esențiale pentru a rămâne pe calea Domnului până la capăt. În încheiere, vreau să știți că scopul acestui blog este de a vă încuraja să vă rugați, să citiți și să gândiți. Matei 24, Marcu 13, Luca 21, 2 Tesaloniceni, Daniel și Apocalipsa, toate vorbesc despre evenimentele viitoare. Dumnezeu nu a pus aceste informații în Biblie pentru a fi ignorate. Întreaga carte a Apocalipsei este de la Isus Cristos personal. Ioan a scris totul sub îndrumarea Domnului. În primele trei Evanghelii, au fost momente în care Isus a spus ce avea pe inimă despre ceea ce va urma. Trebuie să ascultăm, să ne rugăm și să ne dorim sincer să ne apropiem de Domnul și să Îi fim credincioși până la sfârșit. Și în ceea ce privește locul în care ne aflăm din punct de vedere istoric, suntem fără îndoială, în ultimele zile din „zilele de pe urmă”. Apocalipsa 3:11 „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa .” Iată câteva versete semnificative pentru toți credincioșii care trăiesc în zilele noastre. Matei 24:6-8 „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” Marcu 13:9-13 „Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” Luca 21:16-28 „Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre. Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Daniel 8:9-12 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. Daniel 8:23-26 „La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. Iar vedenia cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” Daniel 11:23-24 După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni şi va birui cu puţină lume. Va intra pe neaşteptate în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui; va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme. Daniel 11:31-33 Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. De-a lungul vieții, toți trecem prin perioade în care avem nevoie de încurajările din Psalmul 91. Mulți creștini citează pasajele care vorbesc despre protecția și victoria promise de Dumnezeu, dar puțini realizează care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru ca aceste promisiuni să devină realitate în viețile noastre. Dumnezeu ne iubește necondiționat și tot ce cere să facem este spre binele nostru. Dar dacă alegem să ne îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, să ne temem de greutăți și să ne îngrijorăm de ce va veni, nu beneficiem de protecția și binecuvântările care sunt deja pregătite pentru noi.
Mulți teologi spun că Moise a scris acest psalm, pentru că el este menționat ca autor al psalmului precedent și conține similarități cu cartea Deuteronomul, dar chiar dacă nu suntem siguri de identitatea scriitorului, putem fi siguri că a fost inspirat de Duhul Sfânt. Primele 2 versete, precum și versetele 9 și 14 arată pentru cine sunt valabile adevărurile exprimate de restul psalmului. Nu cel care Îl caută pe Domnul din când în când, în special când are nevoie de ajutor sau este disperat, este ocrotit și păzit de boli și pericole. Promisiunile sunt pentru cel care locuiește în adăpostul oferit de Dumnezeu, având o relație sinceră și constantă cu El, și care se simte atât de confortabil în prezența Domnului încât se odihnește la umbra Lui, îi dă grijile, temerile, problemele fiind sigur că le rezolvă și că nu are de ce să se teamă. Cuvintele pe care le rostim, contează și produc efecte. Să ne amintim că „Moartea și viața sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21a) și calitatea vieții noastre depinde de cuvintele pe care le rostim. Când declarăm și credem că Domnul este locul nostru de siguranță și că ne încredem în El, avem ceea ce spunem. O viață trăită în siguranța că Tatăl ceresc ne iubește atât de mult încât Îi pasă de fiecare problemă pe care o avem și ne va ajuta să o rezolvăm în cel mai bun mod posibil, este o viață relaxată, frumoasă și de dorit. Dar ca \
Versetul 3 spune că Domnul nu ne lasă să cădem în capcanele celor care ne vor răul, și ne protejează de bolile contagioase și de consecințele acestora. Credincioșia Lui Dumnezeu este un scut tare care ne ocrotește, dar pentru a fi protejați, trebuie să alegem să ne încredem în Tatăl ceresc și să nu ne temem de niciun rău al împărăției întunericului și nici al lumii în care trăim. Chiar dacă în jurul nostru sunt mii de victime, dacă alegem să Îl iubim sincer pe Domnul, să trăim în prezența Lui și să ne încredem în protecția Lui, vom fi în siguranță și vom vedea cât de mult îi costă neascultarea pe cei care L-au respins pe Domnul și au ales răul. Dacă nu am înțeles încă care sunt condițiile ca să fim scăpați de boli și pericole, versetul 9 ne reamintește.
Ce minunat este să știm că în Domnul suntem în cel mai sigur loc, în care atacurile distrugătoare ale dușmanului nu ne pot atinge. De aceea, când trecem prin încercări știm că Domnul este cu noi și ne va da puterea și mijloacele necesare ca să ieșim învingători. Versetul 11, spune că Dumnezeu poruncește îngerilor Lui să ne păzească și chiar dacă va trebui să trecem prin greutăți, le vom învinge. Iar finalul este și mai minunat:
Dumnezeul Atotputernic spune că ne scapă și ne ocrotește de rău, doar pentru că Îl iubim, știm cine este și ce mare putere are proclamarea Numelui Lui. Rugăciunile noastre sunt ascultate, Domnul este cu noi și la bine și la greu, nu ne lasă singuri nicio clipă, pentru că locuiește în inima fiecărui creștin născut din nou. Cel mai uimitor este că nu doar că ne salvează de rău, dar ne și onorează, ne pune pe o poziție de glorie, ne dă viață lungă și la final vom ajunge să ne petrecem veșnicia împreună cu Domnul nostru, în rai. Ce poate fi mai frumos și mai de dorit decât să Îl iubim și să fim iubiți de Dumnezeu? Să știm că dacă ne încredem în El, ne putem bucura de odihnă în prezența Lui, suntem păziți de tot ce ne poate distruge și nu trebuie să ne temem indiferent prin ce trebuie să trecem. Cu Isus, câștigăm chiar și dacă părăsim aceste trupuri fizice, așa cum spunea și Pavel:
Carmen Pușcaș
Dacă îndurarea (bunătatea, mila, răbdarea și înduioșarea) Lui Dumnezeu este veșnică, înseamnă că nu se termină niciodată, nu trăim nicio clipă în care Tatăl ceresc să nu aibă cele mai bune sentimente pentru noi și în care să nu fie de partea noastră. Domnul merită cu adevărat toată lauda, dragostea și recunoștința noastră. În perioade dificile, din care pare că nu este nicio cale de ieșire, Domnul ne amintește cât de importantă este lauda la adresa Lui. Când Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru cine este și pentru toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pentru noi prin Fiul Său, Isus Cristos, problemele noastre nu mai par atât de grave. De ce? Pentru că ne amintim cât de bun este Domnul, că nimic nu este nici prea greu nici imposibil pentru El și că nu ne lasă singuri nicio clipă. Să nu uităm ce a spus Isus în Ioan 10:10: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” și că am fost creați pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce rezultă din prezența Duhului Sfânt în inima creștinului născut din nou (Galateni 5:22-23). Gândurile care conduc la emoții negative, când ne îngrijorăm sau ne temem de ceva care poate nu se va întâmpla niciodată, nu ne ajută cu nimic. Împăratul David a înțeles foarte bine puterea laudei la adresa Lui Dumnezeu și prin laudă și închinare a reușit să treacă peste perioadele dificile din viața lui. Psalmii pe care i-a compus inspirat de Duhul Sfânt i-au ajutat și mângâiat pe credincioșii din toate timpurile.
Când cei din jur văd că alegem să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent prin ce trecem și că avem atitudinea corectă în orice situație, vor dori să aibă ce avem noi. Exemplul personal este cea mai puternică metodă de evanghelizare. Pe lângă faptul că trăim în ascultare de Dumnezeu, ne putem păstra pacea și chiar bucuria în încercare, îi ajutăm și pe cei din jur să se încreadă în Dumnezeu și să dorească să devină copiii Lui. Dacă așteptăm să ne bucurăm și să fim fericiți când toate vor fi cum le dorim și vom împlini tot ce ne-am propus, s-ar putea să nu ne bucurăm prea mult. Este vreun câștig în a fi triști, abătuți, nemulțumiți și frustrați? Rezolvăm ceva când ne îngrijorăm și ne pierdem somnul gândindu-ne la ceea ce nu putem schimba sau la lucruri din trecut care deja sunt consumate?
Și Isus a concluzionat spunând: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12:31). Când suntem concentrați pe ce vrea Domnul să facem și ce Îi face Lui plăcere, ne putem păstra inimile curate, pentru că nu mai căutăm lucrurile lumii și nici ceea ce ne poate face rău. Tot ce vrea Dumnezeu pentru noi și ce așteaptă de la noi este spre binele nostru maxim. Cu cât suntem mai plini de dragoste pentru Domnul, cu atât Îl vom lăuda mai mult, vom fi mai mulțumiți și mai fericiți. Viața cu Isus este cea mai frumoasă și acum aici și pentru toată veșnicia în prezența Lui în ceruri. Când alegem să Îl lăudăm pe Domnul, ne ridicăm deasupra problemelor și ne arată soluția cea mai bună. Cine are o inimă mulțumitoare este fericit, trăiește în voia Lui Dumnezeu, are o viață binecuvântată și va ajunge în rai! Carmen Pușcaș Dumnezeu folosește necazurile prin care trecem ca să ne ajute să realizăm ce este în inimile noastre și ce trebuie să corectăm. Domnul ne iubește cu o dragoste pură, perfectă, fără limite și nu Îi face plăcere când suferim, dar numai în timpurile de încercare, aflăm ce slăbiciuni avem. Tatăl Ceresc nu ne forțează să ne schimbăm, pentru că ne-a creat cu voință liberă; noi trebuie să dorim să renunțăm la ce nu Îi place Domnului și să-L rugăm să ne ajute să ne schimbăm.
Poate v-ați întrebat de ce îi permite Dumnezeu, diavolului să ne atace. Sunt mai multe scenarii, biblice care dau răspunsul la această întrebare.
Când păcătuim, ascultăm de diavolul (Romani 6:16), ceea ce îi dă dreptul legal să ne facă rău, până când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte păcatul comis. Păcatul deschide „ușa spirituală” și se pare că diavolul nu va ezita să o folosească. Să vedem cum îl caracterizează Isus pe Satan:
Diavolul este maestru răsturnării adevărului prin minciunii și înșelăciuni viclene. De cele mai multe ori nu ne strecoară în minte gânduri care sunt păcate evidente, pentru că nu le-am crede. De obicei, ispitele au și un sâmbure de adevăr ca să ne ademenească și să cădem în capcană. Se folosește de lucruri din trecutul nostru, de tipare vechi de gândire lumească, de părerea sau acțiunile celor din jur, etc. Diavolul nu are nici o putere asupra noastră, a creștinilor născuți din nou, pentru că Isus a plătit răscumpărarea noastră și ne-a scos de sub stăpânirea diavolului. Dar dacă îi credem minciunile, îi dăm putere să împlinească ceea ce am crezut. Iov spunea: „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte” (Iov 3:25). Trebuie să acordăm atenție la tot ce ne trece prin cap și să ne opunem gândurilor care vin de la cel rău, în Numele Lui Isus Cristos. Duhul Sfânt, ne convinge de păcat, pe când diavolul ne condamnă. Când ne pierdem pacea deplină a prezenței Duhului Sfânt, este posibil să fi păcătuit. De aceea ne rugăm Domnului să ne arate cu ce am greșit, ca să ne pocăim, să ne cerem iertare și să ne recâștigăm pacea. Dacă continuăm să ne simțim condamnați pentru ce ne-am cerut sincer iertare, este clar că diavolul este sursa acelor acuze și nu Duhul Sfânt și este momentul să ne folosim autoritatea spirituală pe care o avem în Numele Lui Isus Cristos și să ne opunem diavolului așa cum citim în Iacov 4:7, „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”. Dar ce facem când libertatea de alegere a celorlalți ne face să suferim? Cât timp trăim pe acest Pământ suntem implicați în relații cu rude, prieteni, vecini, colegi și alte persoane. Este trist că diavolul are acces ușor la cei care nu Îl recunosc pe Isus ca Domn și nu trăiesc după legile Lui Dumnezeu. Mai sunt și cei care aleg să facă voia diavolului și își găsesc plăcerea în ce este rău. Putem face față mai ușor răutății celor de lângă noi dacă știm că Isus Cristos, care este în inimile noastre este mai mare decât diavolul care este în lume (1 Ioan 4:4). Prin Domnul suntem deja învingători. Chiar dacă trecem prin greutăți și suferințe, nu suntem învinși. Ne rugăm pentru cei care ne vor răul, ca să renunțe la căile lor rele și să se împace cu Dumnezeu, iar noi să ne păstrăm inimile curate fără ură și răutate. Doar așa putem avea pace și ne putem încrede în protecția Domnului când trecem prin necazuri. Indiferent cât ține încercarea prin care trecem, la un moment dat se va sfârși și cu siguranță Domnul nu permite să fim încercați peste capacitatea noastră de a îndura. Tatăl ceresc ne iubește maxim și vrea să fim cu El toată veșnicia, cu niciun chip nu ne lasă și nu ne părăsește. Slava Domnului! Dacă ne dorim din toată inima să facem voia Lui Dumnezeu, nimic, nici chiar moartea trupului nu ne poate fura mântuirea. Pavel spunea în Filipeni 1:21 că pentru el, „... a trăi este Cristos și a muri este un câștig”. Viața trăită pentru Cristos este o viață victorioasă. Când punem totul în perspectiva cerului, putem să nu mai iubim lumea și lucrurile materiale cum o făceam înainte de nașterea din nou. Pe măsură ce căutăm tot mai mult să Îl cunoaștem pe Dumnezeu și ne concentrăm pe tot ce ține de împărăția cerească, răutatea oamenilor și ceea ce ni se întâmplă nu ne mai lovesc la fel de tare. Dacă știm că moartea fizică înseamnă doar părăsirea acestui trup de carne și că duhul nostru va fi instantaneu în prezența Lui Isus, nu ne temem de moarte. Dimpotrivă, în cer nu mai este suferință, tristețe, chin sau durere și vom experimenta adevărata fericire toată veșnicia. Indiferent prin ce trebuie să trecem, să rămânem fermi în credința că Dumnezeu este de partea noastră, ne vrea binele și ne va ajuta să învingem totul. Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:3) și merită să Îl lăudăm și să trăim pe placul Lui, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru. Carmen Pușcaș Ați practicat vreun sport în copilărie sau poate mai târziu în viață? Dacă da, atunci știți că devine tot mai greu cu trecerea anilor. Pentru cei mici, mingile sunt adesea mai mari și mai moi, iar regulile sunt mult mai relaxate. Apoi, dacă continuă să se antreneze, cu fiecare an atât mingile și regulile devin tot mai dure. La fel este și cu lumea în care trăim. Zilele „jocului” relaxat și nedureros s-au terminat. Este o lume a sportului dur, cu reguli aspre, mingi rapide și schimbări greu prevăzut.
Pentru a reuși, trebuie să fim sârguincioși, altfel putem ajunge „în afara jocului”. Dar, slavă Domnului, El este cu noi și are grijă de fiecare aspect al vieții noastre și chiar dacă lumea ar înnebuni de tot, El continuă să fie Dumnezeul Atotputernic care nu ne părăsește. Rugăciunea mea este ca, indiferent de ceea ce se întâmplă în această lume, să fiți atât de aproape de Domnul, încât să puteți urma conducerea Lui pas cu pas. Există o măsură a răului care va fi permisă în ultimele zile din urmă. Suntem deja acolo? Personal, cred că suntem la limită, dar chiar dacă greșesc, sigur suntem mai aproape ca niciodată. Deci ce facem? Cel mai important lucru pe care îl poate face cineva este să fie împăcat cu Dumnezeu și să se apropie de El, indiferent de circumstanțe și de ce se va întâmpla în viitor. Și dacă vremurile devin mai grele, va fi și mai important. Trebuie să avem sufletul hrănit cu apă și cuvânt, adică cu Duhul Sfânt și cu Biblia, prin rugăciune, studiu și închinare prin laudă și adorare. Știm că Îl lăudăm pe Dumnezeu când Îi mulțumim și-L glorificăm pentru cine este și pentru mila și harul Său. Adorarea este ceva mai mult. Este intim și rareori zgomotos. Aceasta vine din manifestarea intimă a dragostei pe care o avem pentru Domnul și care este urmarea cunoașterii Lui. Toate aceste lucruri, întăresc pe cineva în Cristos și este mai important ca niciodată să fim puternici în Domnul. Cât despre a auzi ce ne spune Domnul, dacă încă nu Îi discerneți vocea, rugați-vă să vă ajute să o puteți face. El vorbește și astăzi. Nu lăsați negativitatea nimănui să vă împiedice. Tatăl ceresc ne vorbește în zona inimii, a duhului, de unde izvorăsc instinctele. Poate părea că auzim în mintea noastră, dar în realitate, Domnul vorbește prin Duhul Sfânt, duhului nostru. Și de obicei o face cu o voce calmă și blândă și doar dacă ne facem timp să ne liniștim, să reducem la tăcere propriile noastre gânduri, vom putea auzi ce ne spune. Dumnezeu nu îi forțează pe cei care nu vor sincer să audă ce are să le spună. Trebuie să învățăm să ne rugăm și să ascultăm. Să învățăm care este adevărul Bibliei. Diavolul cunoaște Cuvântul Lui Dumnezeu și știe cum să-l manipuleze. Aceasta este specialitatea lui. Dar de unde am putea ști când ce ne șoptește este răstălmăcit, dacă nu știm adevărul? Cum putem sta fermi pe promisiunile Lui Dumnezeu dacă nu le cunoaștem? Trebuie să pătrundem în profunzimea Cuvântului Lui Dumnezeu, să-l studiem și să-l strângem corect și adânc în inima noastră. Va veni o zi când Biblia va fi scoasă în afara legii. Se va întâmpla pentru că inamicul nu vrea să se cunoască adevărul. Cum va putea învăța cineva atunci, când tot ce ține de Scriptură a fost eliminat din magazine, biblioteci și de pe internet? În cele din urmă, biserica va fi scoasă în afara legii. Cu siguranță mulți oameni își vor dori să fi studiat Biblia când ar fi putut s-o facă. Trebuie să pătrundem mai adânc în Cuvântul Lui Dumnezeu astăzi. Să ne întărim relația cu El. Biblia spune că dacă ne apropiem de Dumnezeu, El se va apropia de noi. Zilele în care se putea ajunge cu ușurință în rai sunt probabil deja apuse. Zilele „jocului de-a biserica” sunt de asemenea pe sfârșite. A fost deja trasată o linie. Cei care vor avea o viață mai ușoară cât mai sunt pe Pământ, vor regreta toată veșnicia. Ceilalți vor rămâne credincioși Domnului, indiferent cât de mari vor fi presiunile și persecuțiile contra lor, dar la final vor avea pace și bucurie veșnică. Alegerea depinde de noi. Și oricine alege cu înțelepciune de ce parte a liniei vrea să fie, este timpul să devină serios în credință. Eli Cockrell La intrarea în anul 2022, este firesc să ne oprim, să reflectăm și să ne gândim la ce va urma. În ultimii doi ani, întregul Pământ s-a confruntat cu provocări noi și extrem de dificile. Problemele existențiale în această epocă sunt foarte serioase.
Pe măsură ce mergem înainte, trebuie să ne impunem să fim credincioși Domnului, indiferent cât de mari sunt presiunile pe care le pun asupra noastră diavolul și cei care-i slujesc. De unde ne luăm înțelepciunea și puterea să rămânem fermi în credința și încrederea noastră în protecția și ajutorul Domnului în aceste vremuri grele? Isus este stânca noastră și doar privind țintă la El și dorind să fim tot mai vom aproape de El vom putea urma conducerea Lui prin tot ce va veni peste această lume.
Ceea ce a spus Domnul în încheierea pildei despre văduva și judecătorul nedrept ne încurajează dar ne și atenționează.
Această secțiune de versete îmi vorbește cu adevărat pentru că, cred că creștinii vor trece prin prima jumătate a Necazului (nu prin mânia lui Dumnezeu) înainte de răpire. Dumnezeu va răzbuna răul făcut poporului Său și o va face repede, dar ni-L putem imagina pe Isus privindu-ne pe fiecare dintre noi în ochi spunând: „când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” În Matei 10:22, 24:13 și Marcu 13:13, Isus a spus că trebuie să îndurăm până la sfârșit pentru a fi mântuiți. Putem avea încredere în Domnul că se va îngriji de nevoile noastre, chiar dacă trebuie să ajungem în situații dificile, ca Ilie și Elisei, pe care Domnul i-a păzit și le-a asigurat hrana și apa în moduri miraculoase (1 Împărați 17, 18; 2 Împărați 4). Să ne uităm la eroii și eroinele credinței noastre. Avraam a plecat din patria sa, având încredere în glasul Domnului și, după mulți ani, a devenit cu adevărat tatăl multor națiuni. Credința lui Iosif a rămas fermă chiar și atunci când frații săi l-au trădat și l-au vândut ca sclav. Deși rugăciunile lui nu au primit răspuns în modul în care și-a dorit, Dumnezeu l-a folosit pentru a salva multe vieți, inclusiv viețile propriei sale familii și pentru a vindeca rănile lor disfuncționale. David a fost uns pentru a fi rege, dar a trebuit să îndure ani în care a fost urmărit de „regele nedrept” care dorea să-l omoare. În cele din urmă, Dumnezeu l-a folosit ca rege al Israelului și a ajuns să scrie psalmii ale cărui versete îi ajută pe oameni și Îl binecuvântează pe Dumnezeu și-n zilele noastre. Daniel a rămas tare în credință, chiar și după ce a fost luat în robie când țara lui a fost cucerită și mulți au fost uciși. Dumnezeu l-a folosit cu putere în zilele sale și chiar i-a dat vise, viziuni și profeții incredibile pentru viitor. Rut, care era dintre neamuri, s-a căsătorit cu un evreu și a rămas văduvă. Ea a continuat să locuiască cu soacra și cumnata ei, ambele văduve. Dumnezeu le-a purtat în mod uimitor de grijă, răsplătindu-le credincioșia și Rut a ajuns să facă parte din linia genealogică a Lui Cristos. Rahav era o prostituată, dar când a avut ocazia să-și pună credința în practică, ea s-a supus Domnului și a ajutat la salvarea poporului Lui Dumnezeu. Și Rahav a ajuns să facă parte din linia genealogică a Lui Cristos. Domnul va avea grijă de noi în înțelepciunea Sa, pe măsură ce ne punem încrederea în El. Alegerile noastre nu numai că ne afectează aici și acum, ci au potențialul de valoare eternă. Deciziile pe care le luăm nu ne afectează doar pe noi, ci și pe familiile, colegii, prietenii noștri și pe mulți alții, indiferent dacă ne dăm seama la momentul respectiv sau nu. Și cel mai important, principala noastră motivație este Domnul. Tot ce facem contează înaintea Domnului. Și El este cel care a dat totul pentru noi, a suferit maxim, murind în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre. Domnul merită să Îi răspundem cu dragoste și respect, și să ne încredem în El indiferent prin ce va trebui să trecem. Dumnezeu și-a dovedit dragostea Lui pentru noi și pentru întreaga omenire încă din Grădina Edenului. Tot ce avem de făcut este să stăm aproape de Domnul în fiecare clipă și El nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi! Eli Cockrell În noaptea în care s-a născut Isus, un înger al Domnului le-a spus păstorilor care erau în apropiere:
Aceste cuvinte auzite prima dată de păstori și apoi de toate generațiile de creștini, continuă să îi încurajeze pe toți cei care le aud. Îngerul anunța venirea Lui Mesia, Isus Cristos. Și chiar mai mult, îngerul a spus că s-a născut „Un Mântuitor” și nu doar pentru evrei, ci pentru „toți oamenii”. Apostolul Ioan, a scris în 1 Ioan 3:8b, că Fiul Lui Dumnezeu a venit să „nimicească lucrările diavolului”. Isus nu a venit doar ca să fie Mântuitorul nostru, ci pentru că a plătit prețul pentru păcatele noastre, ne-a eliberat și de natura păcătoasă pe care am moștenit-o de la Adam. Primul Adam a fost creat curat și fără păcat, dar după ce a încălcat singura poruncă pe care i-a dat-o Dumnezeu și a păcătuit, noi, urmașii lui, nu ne-am mai născut curați, după chipul Lui Dumnezeu, ci cu o natură păcătoasă căzută. Dar al doilea Adam, Isus Cristos, a venit la noi fără păcat și a rămas fără păcat până la capăt. Iar prin Domnul și jertfa Lui, putem fi născuți din nou. Isus a făcut posibilă întoarcerea noastră la natura după chipul Lui Dumnezeu, cum a fost omul creat la început. Toți ne-am născut mai întâi, din părinții noștri cu o natură păcătoasă, dar când devenim creștini, duhul nostru se naște din nou și nu mai are natura păcătoasă. Aceasta a fost o parte uriașă a misiunii lui Isus Cristos, când a venit să se nască într-un trup uman! Aleluia! În trup, avem imaginea carnală, căzută a diavolului. În duh, noi (creștinii născuți din nou), avem imaginea Lui Dumnezeu. Atâta timp cât vom fi în aceste corpuri, suntem, într-o luptă continuă. Duhul nostru născut din nou, trebuie să stăpânească în mod constant peste natura carnală. Acesta este motivul pentru care fiecare dintre noi trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm zilnic. Trebuie să ne răstignim zilnic firea noastră carnală, ca să putem trăi conduși de Duhul Sfânt pe placul Lui Dumnezeu. În versetul următor, putem vedea că fiecare dintre noi, este fie copilul diavolului, fie copilul Lui Dumnezeu. Fiecare om este fie una, fie cealaltă.
Prima dată ne-am născut „copiii diavolului”, prin părinții noștri biologici, dar prin Cristos, am devenit copiii Lui Dumnezeu!
Numai Isus a putut face posibil acest lucru! Nu numai că prin El putem fi iertați, dar a făcut posibil ca toți cei care se pocăiesc, cred în El și Îl urmează, să poată fi una cu Dumnezeu. Și când Isus S-a înălțat la cer, Tatăl L-a trimis pe Duhul Sfânt să locuiască în noi, să ne mângâie, să ne întărească și să ne călăuzească! Când aparținem Domnului, suntem în El și El este în noi. Isus a făcut toate acestea posibile prin venirea Lui în lume! Când a venit Isus, ne-a adus viață și a distrus lucrările diavolului, pentru toți cei care Îl vor primi!
E. Cockrell
Bunătatea Lui Dumnezeu este un adevăr incontestabil. La fel sunt toate atributele Domnului. De aceea, dacă nu suntem siguri că Domnul este bun, problema nu este la Dumnezeu, ci la noi. Dumnezeu este perfect, El nu trebuie să se schimbe, nici să facă ceva mai bine decât face. Schimbarea trebuie să fie la noi și în noi. Să nu uităm că tot ce este bun vine de la Dumnezeu („orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” - Iacov 1:17). Pe de altă parte, bolile, tot ce este rău și ne poate distruge, vin de la diavolul („El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” - Ioan 8:44b). Chiar răul pe care ni-l fac semenii noștri, își are originea în gândurile și impulsurile rele ale naturii carnale sau pe care le primesc de la cel rău și nu de la Dumnezeu („... Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.”- Iacov 1:13). Poate treceți printr-o perioadă grea, în care aveți multe nemulțumiri, frustrări, temeri și poate chiar ați pierdut pe cineva drag și durerea pe care o simțiți nu o poate înțelege pe deplin decât Domnul Isus. Complexul de împrejurări, sentimente, experiențe anterioare și traumele moștenite de la generațiile precedente contribuie la nivelul suferinței prin care trece fiecare dintre noi, la un moment dat. Poate aveți o situație dificilă în familie, la servici, la școală sau cu persoanele care sunt foarte importante pentru dumneavoastră. Oricare ar fi situația, dacă nu depinde de noi să o schimbăm, trebuie să Îl rugăm pe Domnul să ne arate ce vrea să facem. El are soluția cea mai bună la orice problemă. Poate că Dumnezeu a îngăduit să ne aflăm într-un anumit loc dificil, ca să învățăm ceea ce nu putem învăța decât dacă trecem prin acea experiență. Poate Domnul vrea să ne detașăm de probleme și să ne apropiem mai mult de El, prin studiul Bibliei, rugăciune, laudă și închinare. Poate trebuie să învățăm cum să-i iubim pe cei greu de iubit și să îi ajutăm să se schimbe. Poate e timpul să schimbăm ceva și să ieșim din mediul în care ne aflăm și unde nu ne mai este locul. Uneori, tocmai faptul că situația devine insuportabilă, poate fi semnul că victoria este aproape și dușmanul luptă ca să ne facă să ne îndoim că Domnul ne ajută și să acceptăm înfrângerea. Timpul Domnului este foarte important. Să nu o luăm nici înaintea Lui, dar nici să nu întârziem în ce avem de făcut. Când acționăm la momentul Domnului, succesul este garantat de Cel care poate totul și pentru care nimic nu este prea greu! Oricare ar fi situația dificilă prin care trecem, este foarte important să ne păstrăm inima curată, pentru că din inimă ies izvoarele vieții. Dacă strângem frustrare și nemulțumire, acestea devin sursa cuvintelor pe care le vom rosti și atitudinea noastră devine ostilă și negativă. Este bine știut că, chiar dacă nu putem controla ce ni se întâmplă, putem controla cum răspundem la ceea ce ni se întâmplă. Problemele nu le rezolvăm dacă ne supărăm, ne agităm, ne pierdem somnul și nici dacă ne plângem de milă. Soluția cea mai bună vine de la Domnul, dacă ne punem încrederea în El, avem răbdare și facem ceea ce ne conduce să facem. Să alegem să credem că Domnul are soluția perfectă la problema noastră și să Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne conducă în voia Domnului și să ne ajute să vedem partea bună a situației. Să ne amintim ce spun versetele următoare:
Isus are milă maximă de noi, pentru că a trăit într-un trup uman și a fost ispitit în toate aspectele vieții, chiar dacă nu a căzut în capcana tentațiilor și nu a păcătuit. Isus a fost mielul desăvârșit, „fără cusur și fără pată”, care a putut fi jertfa perfectă pentru toată păcatele omenirii, inclusiv ale fiecăruia dintre noi. Deci, putem veni fără teamă la „scaunul harului” cu tot ce ne deranjează și ne supără. Domnului îi pasă de suferințele noastre, are rezolvarea și vrea să intervină dacă Îl rugăm și alegem să ne încredem că o va face. La tronul Tatălui ceresc, ajungem doar prin Isus Cristos și acolo găsim toată dragostea, mila și favoarea de care avem nevoie când ne este greu. Poate vă întrebați cum ajungem la tronul Lui Dumnezeu? Dorința de a comunica cu Tatăl ceresc este primul pas, iar dacă nu v-ați predat încă viața Domnului Isus, acesta trebuie să fie al doilea pas (Romani 10:9-10, „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”).
Pentru că Isus este singura cale către Dumnezeu Tatăl, după ce devine Domnul vieții noastre, prin rugăciune sinceră, ajungem la „scaunul harului”. Tatăl ceresc se uită în primul rând la ce avem în inima noastră și la cât de sincere sunt cuvintele pe care i le adresăm. Vrea să Îi spunem adevărul despre ceea ce simțim, ce ne doare sau ne bucură și mai ales să vrem să primim răspunsul Lui și să facem ce ne cere. Este trist că mulți creștini cred că Dumnezeu trebuie să le dea tot ce își doresc, fără să țină cont de planurile și înțelepciunea Lui. Iar când nu primesc ceea ce au cerut, devin frustrați și se îndepărtează de Domnul. Adevărul este că atunci când alegem să Îl urmăm la Isus și primim mântuirea prin jertfa Lui, suntem răscumpărați de la moartea pe care o merităm ca plată pentru păcatele noastre și nu ne mai aparținem nouă înșine, ci celui care a plătit pentru mântuirea noastră. De aceea, noi trebuie să facem ce vrea Domnul, ce ne învață prin Cuvântul Lui și ce ne spune prin Duhul Sfânt. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem este cu adevărat spre binele nostru și are implicații veșnice. De aceea de noi depinde să Îi dăm Lui frustrările, durerile, nemulțumirile și să petrecem timp zilnic studiind și meditând la Cuvântul Lui Dumnezeu. Cunoașterea Scripturii ne ajută să învățăm să auzim când ne vorbește și să identificăm care sunt gândurile de la Duhul Sfânt și care nu. Să Îl rugăm pe Dumnezeu să ni se reveleze tot mai mult, să ne descopere profunzimile dragostei și ale harului Său și să ne ajute să ne încredem tot mai mult în El. Când inima noastră este plină de mulțumire și de laudă la adresa Lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru noi, vom face față mult mai ușor situațiilor dificile și vom putea chiar să ne umplem cu bucuria și pacea Duhului Sfânt, concentrându-ne pe Domnul și nu pe probleme. Carmen Pușcaș |
Archives
March 2024
Categories |
|
OUR BOOK ABOUT THE END TIMES IS AVAILABLE AT AMAZON A CASE FOR MID TRIBULATION RAPTURE E-book $6.95 Paperback $12.99 Hardcover $18.99 CARTEA NOASTRĂ DESPRE VREMURILE DIN URMĂ Pledoarie pentru RĂPIREA MIDTRIBULAȚIONISTĂ ESTE DISPONIBILĂ CA E-BOOK, PE GOOGLE BOOKS iar cartea tipărită o puteți comanda la click aici E-book 32,90 lei Cartea tipărită 40 lei + costul transportului |
|