Blog pentru Rapture Truth in the Bible

ISUS ESTE SPERANȚA CREDINCIOSULUI

12/30/2022

Se apropie sfârșitul anului și pare firesc să ne gândim la ce am realizat în acest an și să ne facem planuri pentru anul care vine. Dar oare cât de multă atenție acordăm stării noastre spirituale? Ne gândim mai mult la realizările materiale sau la cele spirituale? Dacă suntem fericiți în relația cu Isus, înseamnă că am avut un an bun și că toate provocările, greutățile și „întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).

Viața de creștin nu este scutită de suferințe sau eșecuri, dar dacă alegem să punem lucrurile în perspectiva corectă, putem găsi ceva bun în fiecare încercare sau durere. Sunt multe versete care ne îndeamnă să privim la cer, la locul minunat pe care s-a dus Isus să-l pregătească pentru noi, ca să „nu cădem de oboseală”, să nu ne descurajăm și să cădem în capcana celui rău. De asemenea sunt mai multe versete care ne arată că Domnul scoate ceva bun pentru noi din suferințe. Cel mai minunat exemplu este felul în care vorbește Pavel despre suferințe, numindu-le „încercări ușoare de o clipă” în a doua epistolă către Corinteni. Iar în epistola către romani scria „că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi”. Lista suferințelor și încercărilor prin care a trecut Pavel din 2 Corinteni 11:23-27 ne arată că privea totul din perspectiva veșniciei, ceea ce face chiar zeci de ani să poată fi considerați doar o clipă. Cu siguranță nu i-a fost ușor, dar dragostea Lui pentru Isus și dorința de a-i ajuta pe cât mai mulți să ajungă mântuiți l-au făcut să considere toate realizările și câștigurile lumii acesteia „ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul” lui. Pavel merge chiar mai departe spunând, „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos.” (Filipeni 3:8)

Dacă ajungem să înțelegem că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Filipeni 3:20) ne putem „gândi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” pentru că am murit și viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, și făcând așa putem „umbla după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta Lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1-3).

Ne supărăm, ne întristăm și suntem afectați de atât de multe lucruri care nu mai au nicio valoare peste câteva luni, sau uneori chiar peste câteva zile sau ore. Dacă ne formăm obiceiul să ne gândim ce efect ar avea acele lucruri asupra noastră peste o mie de ani, putem trece mai ușor peste frustrări și cu timpul putem ajunge să nu mai lăsăm lucrurile de mică însemnătate să ne supere și să ne fure pacea și bucuria.

1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiți.

Tatăl ceresc ne-a chemat la slava Sa veșnică, prin Fiul Său și ca să ajungem acolo ne acordă har după har. Domnul nu se bucură să suferim, dar dacă ne punem încrederea în El, folosește orice suferință ca să ne ajute să devenim tot mai asemănători Lui Isus, ne dă puterea și tăria ca facem față încercărilor și în El putem ajunge de neclintit. Dorința Lui Dumnezeu este să reușim și dacă continuăm lupta cea bună a credinței, El face restul pentru noi, ca să ajungem să ne petrecem veșnicia împreună cu El. Ce viitor minunat ne așteaptă în ceruri și fiind conștienți de acest adevăr putem alege să ne bucurăm în Domnul nostru în fiecare clipă a călătoriei pe acest Pământ. Și, așa cum spune Pavel, știm că dacă părăsim această lume vom primi trupul ceresc, de slavă care este veșnic și ne dorim să fim găsiți vrednici să fim îmbrăcați cu „locașul nostru ceresc”. Dacă ne simțim prea confortabil în trupurile fizice, nu suntem aproape de Domnul, pentru că inima noastră este plină de lucrurile acestei lumi. Dar dacă umblăm prin credință, suntem fericiți și plini de încredere, așteptând să plecăm din această lume, ca să fim cu adevărat acasă, la Domnul. Creștinul caută să-i fie plăcut Lui Dumnezeu cât timp trăiește în această lume, ca să ajungă acolo unde este locuința lui eternă, alături de Tatăl ceresc.

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el […] Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. - 2 Corinteni 5:1-3, 6-9

Carmen Pușcaș.

0 Comments

AUZIȚI CLOPOTELE?

12/15/2022

0 Comments

Erau niște păstori în apropierea locului unde s-a născut Isus Cristos, și Dumnezeu a trimis un înger să le spună minunata veste.

Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe Pământ între oamenii plăcuţi Lui.” – Luca 2:13-14

Henry Wadsworth Longfellow a fost poet și scriitor în Massachusetts, în anii 1800. Anii 60, erau ani foarte dificili. Și-a pierdut soția într-un incendiu, în care și el a fost grav rănit, încercând să o salveze. I-a fost atât de greu fără soția sa încât așa cum el însuși mărturisea mai târziu, era suficient ca să ajungă internat într-un azil. Dar suferințele lui au fost amplificate de faptul că fiul cel mare, Charles, a fost grav rănit în războiul civil și a ajuns aproape paralizat. Dezbinările, durerea și suferințele cauzate de război erau cumplite în toată America. În ziua de Crăciun, în 1864, văduvul Henry. Tatăl fiului paralizat și a încă patru copii mai mici, a auzit sunând clopotele bisericii. Și pentru că inima lui era plină de disperare, a scris un poem care a devenit un cântec celebru. Iată ce a scris:

Și în deznădejde am plecat capul;
„Nu există pace pe Pământ”, am spus:
„Căci ura este puternică și batjocorește cântecul
De pace pe Pământ și bunăvoință pentru oameni!”

Chiar dacă inima lui Longfellow era încă profund rănită, credința lui continua să fie în Domnul, și s-a întărit așa cum a făcut și regele David în mulți dintre psalmii săi. Henry Longfellow a scris apoi următoarea secțiune de versuri:

Apoi au tras clopotele mai tare și mai profund:
„Dumnezeu nu este mort, nici nu doarme!
Răul va eșua, Dreptatea va birui,
Cu pace pe Pământ și bunăvoință pentru oameni!”

Longfellow și-a găsit mângâierea în Domnul. A auzit în inima lui care este legătura dintre Scriptură și clopote. Întrebarea pentru fiecare dintre noi, ca și în cântecul pe care îl cunoaștem astăzi din poezia lui Longfellow, „Am auzit clopotele în ziua de Crăciun” (“I Heard The Bells on Christmas Day”), este: Puteți auzi clopotele și mesajul lor?

Problemele din lumea de azi ar putea umple inima oricui de disperare dacă le-am lăsa. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său Isus să fie Mântuitorul nostru. Pacea Lui este disponibilă tuturor celor care vor să o primească. În Cristos, toți avem o speranță și un viitor, chiar dacă lumea s-ar întuneca și mai mult. Trebuie să ne luăm ochii de la toate relele și necazurile acestei lumi și să privim la Prințul Păcii. Următoarele sunt versurile melodiei. Puteți auzi mesajul?

Am auzit clopotele în ziua de Crăciun

Am auzit clopotele în ziua de Crăciun
Vechile colinde familiare cântă
Și blând și dulce muzica lor repetă
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Și sună clopotele (pace pe Pământ)
Cântă ca un cor (pace pe Pământ)
În inima mea le aud (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Și în disperare am plecat capul
Nu există pace pe pământ am spus
Căci ura este puternică și batjocorește cântecul
De pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Dar clopotele sună (pace pe Pământ)
Ca un cor cântând (pace pe Pământ)
Le aude cineva? (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Apoi au tras clopotele mai tare și mai profund:
„Dumnezeu nu este mort, nici nu doarme!
Răul va eșua, Dreptatea va birui,
Cu pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni!”

Apoi sună cântând pe drum
Lumea trece de la noapte la zi
O voce, un clopot, un cânt sublim
De pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Și clopotele răsună (pace pe Pământ)
Cântă ca un cor (pace pe Pământ)
Și cu inimile noastre îi vom auzi (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Auzi clopotele cum răsună? (pace pe Pământ)
Viața îngerilor cântând (pace pe Pământ)
Deschide-ți inima și ascultă-le (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
Pace pe Pământ, pace pe Pământ
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni

Mai jos este link-ul unui cântec care este o versiune actualizată a cântecului lui Longfellow, compusă de grupul Casting Crowns, tradus și cântat de BBSO.

GLORIE LUI - I heard the bells on Christmas day

Eli Cockrell

0 Comments

ISUS ESTE SPERANȚA CREDINCIOSULUI

AUZIȚI CLOPOTELE?

Archives

Categories