 Câți dintre noi nu am crezut minciuna diavolului, că suntem îndreptățiți să nu iertăm? Câți dintre noi nu am spus sau nu am auzit pe altcineva spunând: „dar tu nu știi cât de mult rău mi-au făcut” sau „sper că Dumnezeu îi pedepsește pentru tot ce mi-au făcut” sau „mi-au stricat viața” sau nenumărate alte declarații similare? Să luăm în considerare cu seriozitate inima Lui Dumnezeu despre a ierta și a fi iertat. Într-una din zile, Isus a fost întrebat cum ar trebui să ne rugăm. Răspunsul Domnului a fost rugăciunea cunoscută sub numele „Tatăl nostru”, pe care o găsim consemnată în două dintre Evanghelii.
A doua oară, o găsim în Luca 11:2-4. Iar cuvintele Lui Isus, consemnate de Matei, sunt o chestiune de viață și de moarte.
Mesajul Domnului referitor la gravitatea neiertării altora, este scris și în alte versete. În „pilda robului nemilostiv”, din Matei 18:23-35, unui bărbat i s-a „iertat mult”, dar el a refuzat să-l ierte pe un semen al lui pentru o mică datorie pe care i-o datora. Acest lucru l-a făcut pe stăpânul lui să-i spună: „‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” – Matei 18:32b-35 Tatăl nostru ceresc ne dă „milă și har” și dacă noi „refuzăm să acordăm milă și har celorlalți”, Domnul nu va trece cu vederea comportamentul nostru. Ca să fim mântuiți, trebuie să fim iertați de o mulțime de păcate. Iar Domnul ne-a oferit iertarea Lui din dragoste, milă și har, înainte să Îi cerem să ne ierte sau să regretăm ce am făcut. Cum am putea crede că putem să nu iertăm măcar un singur păcat sau greșeală făcute de cineva împotriva noastră, sau chiar o multitudine și că Dumnezeu aprobă ce facem? Să vedem ce i-a spus Domnul lui Petru în versetele următoare.
Cuvintele Domnului nu înseamnă că există o limită de 490 de ori. Era doar un mod de a spune să ierți continuu pe cineva care îți greșește. Când ne rugăm „iartă-ne, precum iertăm și noi pe alții”, lucrurile devin foarte, foarte serioase. În esență, ne rugăm, „să fim iertați așa cum îi iertăm și noi pe alții” și, prin urmare, dacă „refuzăm să iertăm”, ni se refuză și nouă „iertarea de care avem noi nevoie” de la Domnul.
A crede că putem avea resentimente și să nu-i iertăm pe alții și că totuși vom ajunge în cer, este o minciună a diavolului. Dacă credem această minciună, până la capăt, vom ajunge în iad. Măsura de îndurare și har pe care o dăm altora, este măsura pe care ne-o dă Dumnezeu. Dacă avem o problemă cu cineva, și pare complet justificat să fim supărați, dacă refuzăm să iertăm acea persoană, chiar dacă nu ne cere iertare, trebuie să ne amintim că neiertarea ne va costa veșnic. „Cerând dreptate” în loc să „acordăm milă”, „cerem dreptate” și asupra noastră și anulăm mila pe care am putea-o primi de la Dumnezeu. Putem să mergem la biserică, să citim Biblia, să ne rugăm și chiar să facem fapte bune, dar dacă refuzăm să iertăm pe cineva, oricât de rău ar fi răul pe care ni l-a făcut, ar fi bine să fim pregătiți să plătim consecințele veșnice. Acest mesaj ar putea părea dur, dar timpul este scurt. Fiecare zi în care credem minciuna diavolului, că este corect și suntem îndreptățiți să nu iertăm, ne fură mila și viața pe care le are Isus pentru noi și dacă murim într-o astfel de stare, ne așteaptă moartea veșnică și focul iadului. Dacă vă luptați să iertați ceva anume, cereți ajutor Domnului. Căutați consiliere dacă este necesar, dar faceți alegerea de a ierta și rugați-l pe Domnul să vă ajute să continuați să faceți acest lucru. Iertarea nu este ceva ce facem o singură dată. Un singur cuvânt, acțiune sau emoții pot readuce cauza neiertării pe tapet și trebuie să alegem să continuăm să iertăm. Dacă continuăm să iertăm, vom ajunge să ne rugăm pentru cei care ne-au greșit nouă sau celor dragi, la fel cum a făcut Isus pe cruce (Luca 23:34). Acesta este genul de dragoste care poate veni doar de la Dumnezeu, este dragostea „agape”. Iar Duhul Sfânt este cu noi ca să ne ajute să iubim în felul Său. În propria noastră fire, cred că este aproape imposibil, dar cu Dumnezeu, este mai mult decât posibil.
Domnul nu ne cere niciodată să facem ceva ce El nu vrea și nu poate să ne ajute să facem! Duhul Sfânt este cu noi ca să ne ajute să trăim viața pe care o are Domnul pentru noi. Nu există nimic mai minunat decât să nu fie niciun păcat neiertat între noi și Dumnezeu, dar este firesc din când în când să cădem într-o cursă a dușmanului și să fie nevoie să realizăm că am păcătuit, să ne cerem iertare și să ne rugăm Domnului să ne ajute să ne întoarcem la relația curată cu El. Rugăciune: Doamne, ajută-ne să nu lăsăm nimic să intre între noi și Tine. Te rugăm să ne ierți pentru păcatele grave și pentru cele mici. Ajută-ne să iertăm și chiar să iubim, precum ne-ai iertat și ne iubești Tu pe noi. Și Te rugăm să ne ajuți să continuăm să iertăm și în viitor, de câte ori trebuie. Avem nevoie de ajutorul Tău în toate lucrurile, în fiecare zi. Îți mulțumim Doamne pentru mila și harul Tău și pentru ocazile de a arăta și noi milă și har, semenilor noștri. În Numele Lui Isus, amin. Eli Cockrell
0 Comments
 Ce facem când răspunsul la rugăciune nu este cel pe care îl așteptăm? Renunțăm? Ne supărăm pe Dumnezeu? Ne pierdem credința în puterea rugăciunii? Cum continuăm să mai credem pentru celelalte cereri pentru care ne rugăm?
Toate acestea sunt întrebări serioase cu care fiecare creștin are de-a face. În primul rând ar trebui să ne întrebăm dacă ne așteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă potrivit înțelepciunii noastre, sau a Lui? Știm foarte bine că putem cunoaște doar în parte, în timp ce Domnul știe totul din trecutul, prezentul și viitorul nostru. De asemenea, căile Domnului nu sunt căile noastre și știm că ne iubește și vrea să Îi dăm Lui grijile noastre. Dar trebuie să credem că planul și înțelepciunea Domnului sunt mult mai bune decât ale noastre.
Poate că răspunsul nu este „nu”. Doar pentru că răspunsul nu vine exact așa cum ne rugăm, nu înseamnă că răspunsul Domnului este nu. De exemplu, majoritatea dintre noi ne rugăm de multe ori de-a lungul vieții pentru vindecare pentru noi înșine și pentru cei dragi. Știm că Dumnezeu vrea ce este mai bun pentru noi. Știm că se pot întâmpla accidente în trafic, acasă, când facem sport, când suntem la servici și în orice alt loc. Știm că codul genetic, felul în care ne hrănim și stilul de viață ne pot cauza mari necazuri. Viața ni se întâmplă și strigăm la Domnul nostru pentru vindecare și ajutor. Fără îndoială, majoritatea dintre noi dorim miracole instantanee. Și, fără îndoială, mulți dintre noi le-am primit. Dar de cele mai multe ori vindecarea vine în timp. Dacă vindecarea nu vine atât de repede, atunci putem ști că există un motiv. Uneori, afecțiunea în sine este ultimul motiv al duratei procesului de vindecare. Vă amintiți acest verset?
De multe ori în viață, credem că acțiunile noastre sau acțiunile părinților noștri sunt cauza unei boli. Și uneori, așa este. Dar să nu uităm răspunsul Lui Isus, despre omul care s-a născut orb. Uneori, Dumnezeu permite lucruri de acest fel, pentru că vrea să lucreze prin circumstanțele respective, pentru scopurile Sale. Traducerea Biblia amplificată spune: „... s-a născut orb pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie manifestate (arătate și ilustrate) în el”. Acest lucru l-a ajutat și l-a învățat multe pe cel care a fost orb și pe mulți alții care au fost parte la evenimentele din acea zi. Celor care aveau inimi credincioase, le-a întărit credința, pe când cei care aveau „inimile împietrite” față de Dumnezeu, s-au împietrit și mai mult. Și credința noastră, a celor care am citit această mărturie sub conducerea Duhului Sfânt, a fost întărită. A fost o lucrare care i-a atins pe toți cei care au aflat despre ea, direct sau indirect. I-a atins până și pe liderii religioși care erau împotriva Lui Isus. Și inimile și acțiunile lor au fost expuse înaintea tuturor celor care au văzut cât de urât l-au tratat pe omul vindecat și pe părinții lui. Putem fi siguri că următoarele versete sunt adevărate.
Pe mulți dintre noi ne bucură ultima parte a acestei secțiuni de versete și cităm cu încredere „că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Dar să revedem ce spun versetele precedente. Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute în slăbiciunile noastre. El a venit să ne ajute să ne rugăm și să mijlocească pentru noi „după voia lui Dumnezeu”. Acest adevăr este important! Deci, când lucrează totul spre bine? Doar atunci când ne rugăm în conformitate cu conducerea Domnului sau când lăsăm răspunsul la problema noastră, în totalitate în mâna Lui. Cei care suntem botezați cu Duhul Sfânt și avem darul vorbirii în limbi, avem încredere că Duhul Sfânt ne conduce în mod supranatural cuvintele și rugăciunile. Alteori, strigătele umile ale inimilor noastre ajung înaintea Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Dumnezeu și El este în noi și cu noi. El duce rugăciunile noastre la Tatăl ceresc. Poate că versetul următor nu este adesea văzut ca făcând referire la rugăciune, dar cu siguranță este adevărat și în cazul rugăciunii.
Trebuie să ne apropiem de Domnul cu respect și smerenie. De-a lungul anilor, s-a întâmplat să aud oameni adresându-se nepoliticos Lui Dumnezeu în rugăciune și cerându-i lucruri cum ar cere un copil mic unui părinte. Dacă ați fi Dumnezeu, cum ați răspunde la astfel de rugăciuni?
Dacă sunteți un copil al Domnului, urechile Lui sunt deschise la cererile dumneavoastră. Dar să nu uităm că Tatăl nostru nu crește copii răsfățați! Atunci când o persoană este lipsită de respect față de Dumnezeu, nu ar trebui să se aștepte la nimic altceva decât la disciplinare. În mila Sa, Domnul ne trece multe greșeli cu vederea, dar pe măsură ce trece timpul, cu siguranță se așteaptă să ne maturizăm. Bineînțeles, există un alt motiv simplu pentru care rugăciunile noastre nu primesc răspunsul pe care l-am cerut. Uneori cerem „greșit”. A-i cere Lui Dumnezeu să ne răzbune pe cineva pe care ar trebui să-l iertăm și să ne rugăm ca Domnul să aibă milă de acea persoană și s-o mântuiască, ar putea fi un exemplu de rugăciune greșită. Dar există multe alte rugăciuni care nu sunt după voia Domnului. Când nu-i iertăm pe cei care ne greșesc, relația noastră cu Dumnezeu are de suferit și dacă nu facem totul ca să-i iertăm, ne poate costa veșnic.
Nu numai că este important să-i iertăm pe ceilalți, dar Domnul spune că trebuie și să le cerem iertare.
Măsura de milă pe care o oferim altora, determină măsura milei pe care o primim de la Dumnezeu.
Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit, vom culege ceea ce semănăm. Dacă vrem să primim mila Domnului, trebuie să oferim milă celorlalți, la rândul nostru. Dacă nu iertăm pe cineva pentru ce ne-a făcut rău o dată, de două ori sau chiar de o mie de ori, de ce să ne ierte Dumnezeu nenumăratele noastre păcate? Dumnezeu nu ne permite să primim iertarea Lui și apoi noi să nu vrem să-i iertăm pe alții. Dacă greșim într-o astfel de manieră, cerând să ni se facă dreptate pentru ce ne-au făcut alții (unii dintre noi chiar o cerem specific Lui Dumnezeu), și așa vrem să fie rezolvate lucrurile, atunci și noi vom primi dreptate și nu milă. Când cineva cere dreptate pentru faptele altei persoane, înseamnă că mila nu mai este disponibilă nici pentru acea persoană care nu arată milă și pierde iertarea Lui Isus pentru păcatele sale. Isus ne-a arătat cum să ne rugăm prin „rugăciunea Tatăl nostru”, dar multe dintre rugăciunile Sale personale sunt consemnate în Evanghelii. El s-a rugat întotdeauna condus de Duhul Sfânt și a ținut totdeauna cont de inima și de voia Tatălui. Chiar și pe cruce, Isus s-a rugat „Tatăl iartă-i, că nu știu ce fac”. Isus Cristos nu a păcătuit și nu a trebuit niciodată să îi ceară iertare Tatălui ceresc, dar noi cu siguranță trebuie s-o facem. Mântuirea înseamnă să ne luăm crucea și să-L urmăm zilnic. Aceasta înseamnă să ținem cont tot timpul de corecțiile și de convingerea Duhului Sfânt. Nu trebuie să lăsăm păcatul să intre între noi și Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm inimile umile și curate.
Oricine crede și spune că cineva trebuie să se pocăiască doar în momentul convertirii, a fost orbit de diavolul. Păcatul ne separă de Dumnezeu, iar ca să putem fi aproape de Domnul, trebuie să facem tot posibilul să nu păcătuim, iar dacă se întâmplă să greșim, să ne pocăim cerându-ne sincer iertare, cât mai repede. Felul în care ne tratăm consortul este o altă cauză a împiedicării rugăciunilor noastre. În versetul următor, ni se spune despre felul în care soțul își tratează soția, dar putem fi siguri că și soția dă socoteală înaintea Lui Dumnezeu, de felul în care își tratează soțul.
Uneori trebuie să avem o credință oarbă, respingând circumstanțele și insistând pentru răspunsurile de care avem nevoie. Chiar Domnul ne-a învățat despre văduva insistentă care a continuat să revină la judecătorul cel rău, cu cererea ei pentru dreptate. Judecătorul s-a săturat în cele din urmă de insistențele ei și i-a făcut dreptate (Luca 18: 1-8). Uneori, de asemenea, trebuie să vorbim direct „munților” din fața noastră (Matei 21:21). Când este vorba de rugăciune, esența este că depinde de noi să ne rugăm. Și depinde de Dumnezeu, cum ne răspunde. Nu există nicio îndoială că, dacă ne rugăm rugăciuni evlavioase sub îndrumarea Duhului Sfânt, vom vedea cele mai bune rezultate. Dacă suntem într-o relație corectă cu Domnul, vom trăi curat și ne vom ruga corect. Și ca atare, ne putem ruga și apoi să lăsăm cererea la picioarele Domnului. Răspunsul ține de Domnul. Va veni la timpul hotărât de El și după voia Sa, Domnul va răspunde. Slăvit să fie Domnul pentru că El știe absolut totul, are toată înțelepciunea și ne iubește cu cea mai pură inimă. Ne putem încrede în El cu toate problemele și grijile pe care le avem, pentru cine este El. Eli Cockrell |
Archives
March 2023
Categories |
RSS Feed
While we do believe in a mid tribulation rapture, we are not saying we know the day or the hour. The Lord makes it very clear that no one but the Father knows that. While we do believe it is at or near the middle of the last 7 years of this Age, the Lord says that He has to cut the time short for the elect's sake in Matthew 24:22 and who knows the amount of time that will be?
Cu toate că credem într-o Răpire mid-tribulaționistă, nu spunem că știm ziua sau ora când va avea loc. Domnul spune foarte clar că nimeni nu le știe exact în afară de Tatăl Ceresc. Credem că va avea loc undeva la mijlocul ultimilor 7 ani ai acestui veac, dar Domnul mai spune că va scurta numărul acelor zile de mare necaz, de dragul celor aleși (Matei 24:22) și cine poate ști cât timp va fi?
Cu toate că credem într-o Răpire mid-tribulaționistă, nu spunem că știm ziua sau ora când va avea loc. Domnul spune foarte clar că nimeni nu le știe exact în afară de Tatăl Ceresc. Credem că va avea loc undeva la mijlocul ultimilor 7 ani ai acestui veac, dar Domnul mai spune că va scurta numărul acelor zile de mare necaz, de dragul celor aleși (Matei 24:22) și cine poate ști cât timp va fi?
|
|
OUR BOOK ABOUT THE END TIMES IS AVAILABLE AT AMAZON A CASE FOR MID TRIBULATION RAPTURE E-book $6.95 Paperback $12.99 Hardcover $18.99 CARTEA NOASTRĂ DESPRE VREMURILE DIN URMĂ Pledoarie pentru RĂPIREA MIDTRIBULAȚIONISTĂ ESTE DISPONIBILĂ CA E-BOOK, PE GOOGLE BOOKS iar cartea tipărită o puteți comanda la click aici E-book 32,90 lei Cartea tipărită 40 lei + costul transportului |
|
Copyright 2014-2022 E. Cockrell and Carmen Pușcaș