Dumnezeu ne-a dat discernământ, fiecăruia dintre noi. Nu putem rezista mult în această lume, fără acest dar. La fiecare pas, avem de-a face cu gânduri și circumstanțe pentru care trebuie să luăm decizii. Părinții ne-au învățat să nu ne jucăm cu focul, să ne ferim de mașini și să ne alegem locuri sigure de joacă. Pe măsură ce am crescut, am învățat lecții mult mai complexe, de la cum să nu facem rău celorlalți, să nu rănim sentimentele nimănui când nu este imperios necesar, până la cum să relaționăm corect cu rude, prieteni, cunoștințe sau colegi. Discernământul și frica sănătoasă, sunt foarte importante pentru fiecare dintre noi. Pe de altă parte, frica nesănătoasă reprezintă un pericol de care trebuie să fim conștienți.

Frica sănătoasă ne ajută să rămânem pe calea dreaptă, pe când teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama. Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele. În primul rând, frica înseamnă lipsa credinței în Dumnezeu și asta nu este bine deloc, pentru că fără credință nu-i putem fi plăcuți Lui Dumnezeu (Evrei 11:6) și îndoiala este păcat. În al doilea rând, când întoarcem spatele purtării de grijă a Lui Dumnezeu în situația în care ne aflăm, deschidem ușa diavolului care nu va ezita să ne atace.

Alegerile corecte Îl împuternicesc pe Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră în circumstanțele în care ne aflăm, pe când alegerile greșite îl împuternicesc pe diavolul și demonii lui să-și pună planurile în aplicare. De noi depinde pe cine împuternicim. Nu putem deschide ușa diavolului și să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră. Sabia Duhului Sfânt, Cuvântul Lui Dumnezeu, ne-au fost date ca să le folosim și ca arme de atac, nu doar de apărare; și sunt situații în care nu este suficient să ne apărăm, ci trebuie să fim și ofensivi. Trebuie să ne rugăm cu credință fermă și să eliminăm îndoiala. Trebuie să-i cerem Domnului înțelepciune și ghidare pentru situația în care ne aflăm.

Așa cum psalmistul David, marele rege și om de război, i-a spus Domnului, când căuta să se îmbărbăteze:

• Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. (Psalmii 56:3)

Și cum profetul Isaia a scris sub inspirația Duhului Sfânt:

• „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Apoi Ieremia prorocul care deplângea starea poporului său, pentru care era chemat să prorocească ș dar care continua să persiste în păcat și să nu se întoarcă la Domnul, a scris:

• Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod. (Ieremia 17:7-8)

Iar Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos, a spus:

• „Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.  Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 12:4-6)

E. Cockrell

• Apocalipsa 3:1 „Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.”

Duhul Sfânt, în toată complexitatea și perfecțiunea sa (cele șapte Duhuri), precum și îngerii celor șapte biserici istorice din Asia Mică (Apocalipsa 1:20 „Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.”) sunt ale Domnului Isus. „Stelele” le ține în mâna Sa dreaptă, ceea ce înseamnă că are autoritate peste biserici și sunt importante pentru El.

Cui se adresează Isus? Bisericii, care în ochii Lui nu este formată din membrii care au completat o cerere de membralitate, ci din cei care s-au întors cu adevărat la El și au fost născuți din nou. Privind cu ochii fizici, considerăm că cei care merg la biserică, sunt vii din punct de vedere spiritual, dar Isus vede dincolo de aparențe și știe dacă trăim conduși de Duhul Sfânt sau de fire. Isus știe totul despre noi. Problemele pe care le consemnează Isus în cele 7 biserici, sunt comune bisericilor din toate timpurile și mai ales celor din zilele noastre. Ipocrizia era și este la ea acasă în multe biserici și în viețile multor creștini. De multe ori nici nu realizăm că suntem ipocriți, când încercăm să părem mai sfinți decât suntem, ca să nu creadă „frații și surorile” că suntem mai puțin spirituali decât ei. Ne este de mare ajutor să nu uităm că Dumnezeu ne cunoaște inima și secretele și de El trebuie să ne pese mai mult decât de părerea oamenilor.

• Apocalipsa 3:2 „Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.”

Suntem mântuiți prin fapte? Nicidecum, suntem mântuiți prin har, dar credința fără fapte este moartă. Faptele și comportamentul nostru, arată la ce nivel este credința noastră. De noi depinde să veghem, adică să ne analizăm starea spirituală și să ne întărim credința și pașii pe calea Domnului. 

De unde știm dacă suntem firești sau duhovnicești? Ceea ce gândim ne arată care este starea noastră spirituală. Suntem duhovnicești, când mintea noastră meditează la ceea ce spune Scriptura, la cine este și ce face Domnul și avem o stare continuă de mulțumire și laudă la adresa Lui Dumnezeu, pentru toate lucrurile. Dacă suntem preocupați doar de problemele vieții, de tot ce ține de această lume, suntem firești, carnali și ne înșelăm singuri, dacă credem că suntem pe drumul cel bun. 

• Apocalipsa 3:3 „Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.”

Ce este de făcut? Soluția este la noi. Este timpul să ne luăm timp să ne amintim ce am primit când ne-am întors la Domnul și ce înseamnă că Isus este Domnul vieții noastre. În urma auzirii vine credința dar și îndoiala. Auzirea Cuvântului Lui Dumnezeu, produce credință în inimile noastre. Prin auzirea a ceea ce are lumea de spus, începem să ne îndoim de puterea supranaturală a Lui Dumnezeu și credința ajunge înlocuită de îndoială.

Isus ne spune clar că noi trebuie să „ținem”, să păzim ce am primit și atunci când realizăm că am păcătuit, să ne pocăim repede. Pocăința înseamnă să recunoaștem că am greșit, să regretăm din toată inima ce am făcut, și să cerem Domnului ajutorul ca să nu mai repetăm păcatul. Dacă nu ne doare că am păcătuit, și nu ne pasă că L-am îndurerat pe Dumnezeu, avem o problemă serioasă. Doar o inimă împietrită poate fi insensibilă la faptul că păcatul personal a contribuit la suferința incredibilă a Domnului Isus, în timpul răstignirii. El era nevinovat, dar a plătit în locul nostru, suferind durerea și moartea pe care noi le meritam. Trebuie să veghem, să fim atenți și să ne cercetăm în mod constant inimile, pentru a ni le păstra maleabile, sensibile și curate așa cum ne vrea Domnul. Nici unul dintre noi nu știe când i se va termina viața pe pământ și va ajunge să dea socoteală de „binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10).

• Iacov 1:6-8 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Credința este opusul îndoielii și nu pot coexista împreună. Îndoiala ne face să oscilăm între credință și nesiguranță. Credința că Domnul e cu noi, ne ajută, are soluție pentru problema noastră, că ceea ce spune Biblia este adevărat pentru noi azi, și incertitudinea că am merita să primim ceva bun de la Domnul, că ar avea vreun motiv să ne ajute, să ne vindece sau să facă o minune pentru noi. Nici cei mai mari oameni ai Lui Dumnezeu nu se pot lăuda că atunci când trec printr-o situație foarte dificilă, nu au nici o secundă de teamă, îngrijorare și chiar îndoială. Dar, cu cât suntem mai maturi spiritual, cu atât durează mai puțin până ne întărim credința amintindu-ne alte situații disperate din care Domnul ne-a scos victorioși, precum și versetele care vorbesc despre victoria pentru situația noastră și începem să ne rugăm tot mai încrezători că vom primi ceea ce cerem. Ne întărim credința prin Cuvântul Domnului proclamând-ul cu certitudinea că este valabil și pentru noi. (Puteți citi mai multe la click aici: „De unde știm că promisiunile Vechiului Testament sunt valabile și pentru noi neamurile”.)

• Apocalipsa 3:4-6 „Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Întotdeauna, Dumnezeu are credincioși sinceri, curați, care-L slujesc cu devotament, chiar dacă majoritatea nu o face. Chiar dacă sunt puțini la număr, aceștia nu urmează exemplul majorității, ci sunt dedicați cu totul Domnului și caută să trăiască conform Bibliei și conducerii Duhului Sfânt. Ce au aceștia diferit de ceilalți? Dorința sinceră de a-l urma pe Cristos, fiind predați total Lui.

Putem face parte dintre aceștia luptându-ne să ne păstrăm îmbrăcămintea spirituală curată cu ajutorul Duhului Sfânt, fără să păcătuim intenționat, învingând ispitele, pentru că suntem focalizați pe Cuvântul Domnului și nu pe poftele firii. Pavel ne arată prin exemplul personal, cum putem face asta:

• 1 Corinteni 9:27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Isus ne va îmbrăca în haine albe, dacă rămânem în El și Cuvântul Lui rămâne în noi (Ioan 15:7). Nu putem fi mlădițe din vița care este Isus, trăind conduși de poftele firii și nu de Duhul Sfânt.

Să fim vrednici înseamnă să fim demni de Domnul, să merităm mântuirea. Viața veșnică cu Isus, ni se cuvine de drept, dacă trăim pentru El până la capăt. 
​

• Apocalipsa 2:10b „Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.”

Faptul că Domnul Isus spune că nu va șterge nicidecum numele celui vrednic, din cartea vieții, arată că există posibilitatea să fie șters. Mesajul este pentru cei care au fost născuți din nou, li s-a scris „numele în Cartea vieții” și reconfirmă faptul că trebuie să trăim pentru Domnul până la capăt, ca să ajungem în Rai. Dacă Isus nu ne mărturisește numele înaintea Tatălui Ceresc, nu suntem acoperiți de neprihănirea Lui, ceea ce înseamnă că păcatele nu ne sunt iertate și vom plăti pentru ele ajungând separați de Dumnezeu pentru eternitate (moartea a doua). 

Doamne te rugăm ajută-ne să ne păstrăm urechile spirituale deschise, sensibile la vocea Duhului Sfânt, împlinind ce ne spui și trăind în ascultare de Tine zi de zi, pentru că dorim să încheiem călătoria pe acest pământ, în brațele Tale.

Carmen Pușcaș