JOCUL ÎNVINOVĂȚIRII

Mai sunt oameni responsabili pentru acțiunile lor în zilele noastre? Dacă nu, pe cei mai mulți dintre noi nu ne deranjează să îi „ajutăm” pe ceilalți să afle ce au greșit și ce ar trebui să facă. De ce ne este atât de ușor să vedem greșelile altora, mai degrabă decât pe ale noastre, și să nu vedem greșelile celor pe care îi iubim sau pe care îi apreciem foarte mult? O veche zicală spune „dragostea este oarbă”. Se pare că dragostea pentru ceilalți și pentru noi înșine, precum și neprihănirea de sine ne poate face să ne comportăm în mod subiectiv.
 
Ce este „spiritul critic”? Este numai atitudinea critică față de ceilalți sau este critica izvorâtă din neprihănirea de sine? Se pare că nimeni nu poate fi totdeauna smerit cu adevărat, fără să ajungă vinovat de neprihănirea de sine. Aceasta este natura umană, firească. O altă zicală spune că atunci când arătăm cu degetul spre cineva, avem de fapt trei degete îndreptate înspre noi înșine. Oare de ce ni se pare normal să primim harul Lui Dumnezeu, dar nu considerăm totdeauna că și noi trebuie să oferim har altora? Ne-ar putea face cineva mai mult rău decât i-am făcut noi Lui Dumnezeu? Nu-mi pot imagina toate păcatele mele strânse la un loc și apoi adăugate suferinței Lui Isus. Și El m-a iertat înainte să-mi cer iertare pentru oricare dintre ele și chiar înainte să Îi predau Lui inima și viața mea.
 
Fiecare creștin născut din nou, trebuie să aleagă în mod constant dacă urmează îndemnurile naturii firești, condusă de păcat sau pe cele ale naturii duhovnicești, condusă de Duhul Sfânt. Doar atunci când duhul născut din nou stăpânește peste firea carnală, decăzută putem trăi corect, pe placul Lui Dumnezeu. Natură carnală este natura diavolului. Mulți oameni, inclusiv creștini, cred că încă suntem născuți după chipul perfect curat al Lui Dumnezeu. Nu cred că așa este. Cred că Adam și Eva au fost creați după chipul perfect al Lui Dumnezeu, dar când au ales să păcătuiască, natura lor bună și curată a murit și ei au preluat natura decăzută a dușmanului. Ca urmași ai lor, toți ne-am născut cu o natură decăzută. Când credem că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și ne predăm Lui, ne pocăim și ne întoarcem de la căile noastre rele, devenim născuți din nou și Domnul ne aduce din întunericul păcatului, în lumina Sa minunată. Nu mai vrem să fim robi ai păcatului, ci fii ai dreptății și neprihănirii. Duhurile noastre devin născute din nou și primesc natura evlavioasă, dar încă trăim în trupuri cu natura decăzută.
 
Natura firească este nerăbdătoare și neprihănită în sine însăși, în timp ce îi critică pe alții. Natura Lui Cristos este exact opusul firii umane și când se confruntă cu greșelile altora, o face cu dragoste, har și smerenie. Când alegem calea Lui Cristos, ajutăm împărăția Lui Dumnezeu. Când alegem să urmăm îndemnurile firii, ajutăm împărăția întunericului. Când mă surprind, că încep să dau vina pe alții, mă opresc pentru că nu vreau să fac parte din echipa diavolului.
 
Domnul i-a spus femeii pe care a ajutat-o să scape de cei care doreau să o ucidă cu pietre, că nici El nu o condamna. Isus nu i-a spus că era bine ce a făcut, dimpotrivă i-a spus să nu mai păcătuiască.

• Ioan 8:10-11 Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”

 
Isus a spus că nu a venit să ne condamne. Dacă Însuși Domnul nu a făcut-o, atunci cine suntem noi să ne judecăm unii pe alții?
 

• Ioan 3:17 „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

 
Domnul a spus că eram deja judecați și doar după ce ne întoarcem la El, scăpăm de condamnarea veșnică.

• Ioan 3:18-19 „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al Lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că , odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

Cine este cel care ne condamnă? Cine este acuzatorul nostru? Propriile noastre acțiuni ne condamnă și diavolul este marele nostru acuzator.
 

• Apocalipsa 12:10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”

 
Să nu uităm că toți avem acea latură urâtă în natura carnală. Și când o lăsăm să preia controlul, îl ajutăm și îl încurajăm pe diavol. Putem alege să ne fim ambasadorii Lui Cristos. Îi putem ridica și încuraja pe ceilalți, în loc să-i dărâmăm.
 

• 1 Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

 
În 1 Petru 4:8, este citat un verset din Vechiul Testament, care spune, „Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbele 10:12). La o privire mai atentă asupra acestui verset și a celui precedent din cartea Proverbe, putem înțelege mai bine efectele urii și ale dragostei.
 

• Proverbele 10:11-12 Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie. Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.

  
Capitolul „dragostei” din 1 Corinteni are multe de spus despre „dragostea agape”, care este de fapt adevărata dragoste. Dumnezeu este de fapt „dragostea agape” și așa ne iubește. Cu acest fel de dragoste vrea să ne iubim unii pentru alții.
 

• 1 Corinteni 13:4-7 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

 
Deoarece Cristos este capul trupului Său, noi, ca biserică, trebuie să ne urmăm Capul. Așa se comportă un trup. Domnul ne-a arătat calea prin modul în care a trăit, ne-a învățat cu adevărul Cuvântului Său și a trimis Duhul Său Sfânt să trăiască în noi, ca să ne dea putere să împlinim poruncile și conducerea Sa.
 

• Iacov 4:11 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.

 
Într-o zi, am judecat mântuirea cuiva, când am spus că era imposibil ca acea persoană să fie creștină și să ajungă în rai și nu în iad. Slavă Domnului că am tăcut suficient de mult ca să aud șoapta fină a Duhului Sfânt, care m-a întrebat cine sunt eu să dau așa un verdict. Domnul m-a cercetat, m-a smerit și m-a corectat prin acel avertisment de la Duhul Sfânt. Trebuie să fim atenți ce credem în inimile noastre și ce spunem despre astfel de chestiuni. Nu suntem Dumnezeu și nici măcar nu știm sigur ce va decide în ce ne privește. Unde scrie în Biblie că avem dreptul să judecăm unde își va petrece cineva veșnicia? Nu scrie nicăieri. Putem judeca corect cu privire la situațiile cu care ne confruntăm în viață, dar fără să ne judecăm unii pe alții, ca și cum am fi Dumnezeu. Acest lucru este teribil de important. Măsura cu care judecăm, este măsura cu care vom fi judecați.
 
Nu numai că suntem îndemnați să vorbim în așa fel încât să îi zidim pe ceilalți, nu să îi dărâmăm, dar trebuie și să ne iertăm reciproc. Trebuie să oferim altora har, așa cum și Isus ne-a oferit harul Lui.
 

• Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

 
Sunt și situații în care suntem îndemnați să ne mărturisim păcatele unii altora. Cum am putea face acest lucru dacă tot timpul ne temem cât de aspru ne vor judeca?
 

• Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

 
Se poate întâmpla, ca și creștini, să fim tentați să ne îndepărtăm de calea dreaptă, uneori chiar prea mult. Dar important este să ne întoarcem pe cale. Domnul nu este doar aproape, El este în duhul nostru și când ne pocăim sincer, ne iartă imediat. Mulțumim Doamne că nu ne părăsești și nici nu ne lași niciodată. Ajută-ne să Îți fim mereu credincioși și nici noi să nu Te părăsim niciodată.
 
O metodă eficientă prin care ne putem schimba inima și felul de vorbire, este citirea și meditarea asupra versetelor despre cum să ne comportăm unii cu alții, pe care le puteți găsi în articolul „Cum să ne comportăm unii cu alții”.
 
 
Eli Cockrell​