Este greu de spus cum este pentru fiecare dintre noi care trăim în aceste vremuri indiferent unde ne aflăm pe glob (acest site poate fi citit peste tot în lume). Trăim într-o lume care are ceva major în comun. Suntem cu toții într-o lume în care Babilonul devine tot mai puternic, căutând să ajungă la dominația globală. Babilonul fiind asocierea dintre rețeaua demonică (fiara din Apocalipsa 17-18) și rețeaua umană (femeia îmbrăcată cu purpură și stacojiu, „prostituata” cea mare din Apocalipsa 17-18), care șade pe fiară. Cei „pierduți” din această lume sunt pe drumul spre „ultima lor rebeliune” dinaintea întoarcerii Domnului. Știm cu toții că de-a lungul istoriei au mai avut loc rebeliuni majore. Prima revoltă a avut loc în Grădina Edenului, când Adam și Eva aveau libertate totală (cu excepția unei mici interdicții). Ei au ales să asculte de un înger căzut, mai degrabă decât de Dumnezeu (Eva a ascultat de diavol, apoi Adam a ascultat de Eva, care după ce a mușcat din fructul oprit, a fost folosită de dușman pentru a-l convinge și pe Adam să facă la fel). Adam a trăit peste 900 de ani și, deși a fost un lider major și un patriarh evlavios, după moartea lui,omenirea a decăzut, păcătuind tot mai mult. Omul a ajuns atât de rău, încât Lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a făcut. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu ne-a vrut, dar gradul de decădere a majorității oamenilor i-a frânt inima. Pentru oamenii drepți, viața era tot mai grea, din cauza depravării celor din jurul lor, care erau în număr mult mai mare. Când păcatului omenirii a atins limita maximă, Domnul a luat o măsură drastică. El a șters toată omenirea de pe fața Pământului, cu excepția a doar opt suflete, care erau Noe și familia sa. Nu a durat mult după Potop, până când omul a decăzut din nou. De data aceasta, Noe și-a văzut proprii descendenți mergând pe calea răzvrătirii. Se estimează că Noe a trăit cu 90 până la 100 de ani mai mult decât Peleg (al treilea strănepot al lui), în timpul vieții căruia, a avut loc rebeliunea de la Turnul Babel. Noe a trăit 950 de ani, dintre care 350 de ani după potop (Geneza 9:28-29). Așadar, putem vedea că după doar aproximativ 260 de ani omenirea a decăzut din nou. Incidentului de la Turnul Babel a fost un punct de cotitură. Domnul le-a spus oamenilor : „creșteți, înmulțiți-vă și umpleți Pământul” (Geneza 1:9). Dar nu au făcut-o. În loc să ocupe noi teritorii, au ales să rămână împreună în același loc, să se unească într-o mișcare uriașă ca să-i arate Lui Dumnezeu cât de tari pot fi, construind un turn. Ce s-a întâmplat în acea zi, este de multe ori trecut cu vederea. Dumnezeu nu doar că le-a contracarat planurile, El a făcut mult mai mult de atât. Domnul a încetinit capacitatea omenirii de a se uni din nou într-o astfel de rebeliune pentru o lungă perioadă de timp.
„Împrăștierea” omenirii a fost începutul unei culturi divizate care i-a dezbinat pe oameni ca niciodată înainte. Până la Turnul Babel a fost o singură limbă și o singură cultură. După potop, limba și cultura familiei lui Noe, a devenit limba, și cultura tuturor urmașilor lor, care formau omenirea acelor zile. Și apoi: totul s-a schimbat. Nu numai că Dumnezeu i-a răspândit pe oameni, dar le-a schimbat și limba, în mai multe limbi. Dacă studiați istoria și călătoriți, puteți vedea cu ușurință cât de multe implicații a avut faptul că Domnul i-a împrăștiat pe oameni pe tot globul și le-a schimbat limba. Împreună cu limbile noi, a venit și diviziunea culturală. Nu doar limba separă oamenii. Oamenii gândesc și acționează diferit, în funcție de cultura și mediul în care trăiesc. Diviziunea din zilele lui Peleg (împrăștierea de la turnul Babel) ne-a dat șansa de a mai exista ca omenire, dar din păcate, se merge în continuare spre o altă mare revoltă. Uniunea Europeană are turnul Babel încorporat în designul uneia dintre clădirile sale principale din Strasbourg cu intenția inițială de a avea multe limbi, dar cu o singură voce. În Statele Unite, se folosește expresia din limba latină „e pluribus unum” care înseamnă „din mai mulți, unul”. Încet, dar sigur, lumea se îndreaptă spre un sistem mondial unic. Amenințarea globalizării este reală. Biblia spune că acest sistem va veni și va cauza războaie și zvonuri despre războaie. Deci este o iluzie să credem că va aduce pace. Socialismul globalist va conduce la comunismul globalist. De aproape șase mii de ani, diavolul își folosește trucurile și înșelăciunile asupra omului. El și-a specializat metodele distrugătoare și a muncit din greu ca să țese o rețea de înșelăciuni în care să-i prindă pe cei naivi. În mesajul pe care îl avem despre „Fiara stacojie și Babilonul cel Mare, mama prostituatelor și a urâciunilor pământului”, este arătat clar cum funcționează acest sistem. Fiara este împărăția diavolului, a întunericului și are propria sa ierarhie. „Prostituata” este rețeaua de oameni pe care îi duce (conduce) diavolul. Deci „prostituata” este rețeaua umană rea, purtată de rețeaua demonică. Rețeaua răutății a fost aici de-a lungul istoriei (ca și cum ar fi nemuritoare), dar componența sistemului uman se schimbă pe măsură ce unii indivizi mor și sunt înlocuiți de alții. Oricine este viu, și cu bună știință sau în necunoștință de cauză, este purtat și folosit de diavol, face parte din sistemul „prostituatei”. Diferența dintre cei care-L cunosc pe Mântuitorul lor și cei pierduți este că cei dintâi iubesc lumina, pe când ceilalți iubesc întunericul. Fiecare face parte dintr-una dintre categorii. Din felul în care trăim, mai devreme sau mai târziu, se va vedea ce iubim mai mult. Cei care fac parte din „prostituata Babilonul cel mare”, își prădează semenii, obțin venituri ilicite și fac orice ca să-și întărească poziția de putere în ierarhia socială. Sunt mincinoși iscusiți și actori excelenți. Oamenii „prostituatei” sunt peste în toate categoriile sociale, de la politicieni, până la bancheri, judecători, avocați, directori de asigurări, președinți de companii financiare și corporații, cadre militare, oameni de afaceri din toate domeniile. Minciuna cea mare din zilele din urmă, este să obții ceva pe nimic. Cei care sunt în spatele acestei minciuni promit că „totul ar trebui să fie corect și toți oamenii să aibă un nivel de trai decent", astfel încât „totul să fie corect pentru toți". De fapt, se va dovedi că cei care vor avea toate beneficiile, nu vor fi oamenii obișnuiți. Rețeaua umană a „prostituatei” va prospera, iar restul vor fi asupriți, trăind în sărăcie. Când Babilonul (Babilonul despre care citim în Apocalipsa 18: 11-19) va fi distrus, toți vor fi surprinși. Oamenii „prostituatei”, care au profitat de ea, vor deplânge pierderea beneficiilor lor. Deocamdată, Babilonul complotează și face eforturi să se ridice. Pentru moment, oamenii evlavioși trebuie să se apropie de Dumnezeu și să fie fermi în credința lor, deoarece pământul din jurul nostru devine tot mai întunecat din punct de vedere spiritual. Deși nu sunt multe motive ca să privim cu nerăbdare spre viitor, totuși este și o parte bună.Cei care sunt aproape să fie mântuiți, nu vor mai putea rămâne indeciși mult timp. Mulți dintre ei vor alege să o urmeze pe „prostituată”, dar cei care nu o vor face vor trebui să-L vadă pe Isus în copiii Lui Dumnezeu; să vadă în ei adevărata dragoste, adevărata credință etc. Îi vom vedea pe cei care sunt serioși în dorința de a se-ntoarce la Domnul, ca să fie mântuiți cu adevărat. Biserica falsă va continua în falsitatea ei, dar cei care sunt sinceri pentru Domnul nu vor mai putea face parte din ea, pentru că nu vor putea să mai suporte valorile lumești pe care le promovează. Presiunea va conduce la curățire. Purificarea de orice este greșit, aduce mai mult prezența lui Dumnezeu în viețile noastre. Încercarea diavolului de a distruge biserica primară, nu a funcționat, dimpotrivă, a condus la creșterea bisericii. Și așa se va întâmpla din nou. Lucrurile se vor schimba. Să ne apropiem de Dumnezeu și El se va apropia de noi. Să ne pregătim pentru testarea credinței, în încercări și presiuni de tot felul! Să fim gata să fim un unelte folositoare în mâna Domnului. Punerea capului în nisip, cum face struțul, nu va opri ceea ce urmează să vină și nici nu va ajuta pe nimeni să devină mai bun. În mod evident, deținerea unei Biblii va deveni ilegală. Va fi o carte urâtă de cei pierduți, pentru că spune adevărul. Iar adevărul va deveni tot mai rar. Să strângem Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre, nu numai pentru a ne ajuta să devenim mai buni, ci și pentru că este posibil să ajungem să nu mai putem avea o Biblie. Să ne pregătim să suferim pentru că suntem creștini. Nu pot să spun când sau cum se va întâmpla, dar să ne amintim că pe perioada comunismului impus de ruși în estul Europei, creștinilor li se interziceau multe și mulți au ajuns arestați și chiar uciși pentru credința lor. Cine nu era agreat sau nu era membru al partidului comunist, nu putea avea un servici decent, nici nu putea urma studii superioare și multe altele. Unii ar putea spune că sună prea macabru și pesimist. Dar dacă adevărul este macabru și pesimist, e bine să fim pregătiți. Dacă greșesc, Îl vom lăuda pe Domnul că totul a fost doar o alarmă falsă. Dar dacă am dreptate și acest adevăr este ignorat ... atunci nu va fi deloc bine. Domnul Își va ajuta poporul, care îl ascultă. Cum poate să Îi ajute pe cei care nu Îl ascultă? Apropiați-vă de Domnul și citiți din nou : Matei 24, Marcu 13, Luca 21, 1 și 2 Tesaloniceni, Apocalipsa și Daniel. Căutați pe Domnul ca să vă arate ce înseamnă ceea ce citiți. Nu ascultați numai ce spun oamenii. Căutați-L pe Domnul și ascultați de El. Învățați să ascultați tot mai mult de El. Avem nevoie să practicăm ascultarea ca să auzim mai bine și să împlinim mai mult ce auzim. Auzirea vocii și a conducerii Duhului Sfânt este importantă pentru orice creștin și mai ales pentru cei care trăiesc în ultimele zile ale zilelor din urmă. Deocamdată, prin cei care se luptă să oprească globalizarea, ni s-a oferit o amânare. Dar și aceasta se va termina mai devreme sau mai târziu, iar agenda globală va înainta într-un ritm și mai alert. Îi mulțumim Domnului pentru acest timp de amânare, dar trebuie să realizăm că o amânare nu ține veșnic, este doar o amânare și să reacționăm în consecință! Doar biserica adevărată va fi biserica triumfătoare. Teologia escapistă (a evadării) este un mit, iar biserica va trece prin multe pentru a fi purificată. Căutați să creșteți în Domnul și puneți-vă viața în ordine cu Domnul. Nimeni nu a vrut să audă adevărul când Ieremia striga la poarta Ierusalimului ce urma să vină și același lucru este adevărat astăzi. Dar Nabucadnețar a venit atunci și unul mai rău decât el va veni în curând. Nu vă înșelați și pregătiți-vă cât mai mult inima și viața! Eli Cockrell Dacă doriți să înțelegeți mai bine cine este „prostituata” și cei care formează sistemul ei și al diavolului, puteți citi articolul „Fiara stacojie și Babilonul cel Mare, mama prostituatelor și a urâciunilor pământului”
0 Comments
V-ați gândit vreodată cât de mult i-a costat pe Tatăl Ceresc și pe Fiul Său, Isus mântuirea noastră? Faptul că nu au considerat nici un cost și nici o suferință ca fiind prea mari pentru ca noi să ne putem petrece eternitatea împreună cu Ei în rai, ne arată cel mai mare și mai important adevăr pentru orice creștin; și anume cât de mult suntem iubiți! Dumnezeu știa de la inceput tot ce urma să facă fiecare om începând cu Adam și Eva și până la ultimul om care va trăi vreodată. Fiind în afara timpului când a creat Pământul, cu tot ce cuprinde, precum și întregul univers, Domnul a derulat înaintea ochilor Săi toată istoria omenirii, de aceea nimic nu-L poate lua prin surprindere. Pare de neconceput că a continuat să ne iubească la fel de total și necondiționat chiar și după ce a văzut cât de decăzută poate fi natura umană și cât de mult rău poate face omul. Nici faptul că Isus a fost atât de respins, batjocorit, neiubit și neapreciat de poporul Lui Dumnezeu la început și apoi de restul lumii, nu I-a făcut pe Tatăl și nici pe Isus Însuși să se răzgândească ci au dus planul mântuirii până la capăt. Isus a suferit bajocura, umilirea, biciuirea și chiar moartea prin crucificare (cea mai rușinoasă moarte a acelor timpuri). fără să se opună, împlinind profețiile Vechiului Testament până în cel mai mic detaliu.
Toate acestea ne arată că dorința Lui Dumnezeu nu este ca noi să nu reușim, ci să ducem „până la capăt mântuirea noastră, cu frică şi cutremur” (Filipeni 2:12) Și apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt continuă cu: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Când înțelegem ce avem și cine suntem în Isus știm că tot ce este bun vine de la El, inclusiv dorința de a rămâne credincioși Lui și ne ajută să trăim pentru El până la capăt. „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:27-30) Isus ne numește oile Lui, iar despre Sine spune că este „Păstorul Cel bun”. Dacă ascultăm vocea Lui, suntem cunoscuți de El și Îl urmăm. Este o mare binecuvântare să știm că nimeni și nimic nu ne poate smulge din mâna Lui și nici a Tatălui ceresc. Nu suntem doar în mâna Lui Isus, ci în același timp suntem și în mâna Lui Dumnezeu Tatăl. Nu există nimeni mai mare și nici mai puternic decât Domnul în tot universul, iar noi suntem protejați în mâna Lui, ca să ajungem mântuiți, să fim cu El pentru eternitate! Ce dar minunat! Ce promisiune uimitoare! Pentru că ne-a creat cu voință liberă, dacă noi alegem să nu mai fim ai Lui, ne lasă să plecăm... Numai de noi depinde dacă rămânem ai Lui sau nu. Domnul vrea să reușim, să învingem orice obstacole pe care cel rău sau deciziile noastre greșite ni le pun în cale, ca să luptăm lupta cea bună și să ne sfârșim alergarea în brațele Tatălui ceresc, așa cum a făcut Pavel. 2 Timotei 4:7-8 „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.” Carmen Pușcaș Cele șapte peceți conțin evenimente extraordinare, pentru că Dumnezeu vrea să știm cât de importante sunt evenimentele care vor veni. Informațiile despre aceste evenimente sunt cuprinse în sulul cărții, sigilat cu șapte peceți și doar o singură persoană le putea rupe pentru a le dezvălui conținutul. O singură persoană este vrednică să deschidă sulul cărții. Așa cum spun și versurile cântecului: „Vrednic este mielul”. Isus este singurul care poate face acest lucru, pentru că El este Mielul Lui Dumnezeu precum și Leul lui Iuda. Unii contemporani de-ai noștri încearcă să spună că evenimentele celor șapte peceți deja au început să se deruleze, dar știm că până la această dată și anume 21 mai 2018, aceste lucruri nu s-au întâmplat. Când aceste evenimente vor avea loc, vom ști cu certitudine. Prima dată va trebui ca lui Anticrist să i se dea „o cunună” cu care va porni „biruitor și ca să biruiască”. Mulți îl confundă pe călărețul acestui cal alb cu Isus, dar Domnul nu vine la Răpire, pe primul cal dintre cei patru cai. La Răpire, Isus va veni pe nori, se va opri în văzduh și îi va chema pe ai Săi sus la El. Nu va coborî jos pe Pământ și nici nu va merge să biruiască cu o coroană care să-i fie dată. Isus Cristos are deja coroana Lui, de când l-a biruit pe Satan la cruce și este așezat la dreapta Tatălui Ceresc Domnul va călări un cal alb la Armaghedon și va veni în fruntea oștirii cerești călare pe cai albi, la finalul celor șapte ani ai Necazului cel Mare. Puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul „Doi cai albi, doi călăreți diferiți la două momente total diferite” În articolul „Cele șapte peceți ale Apocalipsei”, puteți vedea cât de strâns corelate sunt evenimentele peceților cu ceea se spune Isus în Matei 24, Marcu 13 și Luca 21. Ce se va întâmpla în urma ruperii peceților, va conduce la Răpirea Bisericii, eveniment care va avea loc la jumătatea ultimilor șapte ani „ai acestui veac”, metaforic numit de Isus. Creștinii care vor fi uciși pe perioada celei de a cincea peceți, nu se vor fi întors la Cristos după răpire (de fapt nu găsim nici o referință biblică la faptul că vor mai fi oameni care se vor pocăi după Răpirea Bisericii la cer); dimpotrivă, citim în Biblie că unii creștini vor fi uciși pentru că persecuțiile contra lor vor crește alarmant de mult în zilele din urmă (Matei 24:9, 21-22, Marcu 13:12, Luca 21:16-17). Apocalipsa 6:9-11 „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” Creștinii nu vor trebui să treacă prin perioada în care Dumnezeu își va revărsa mânia peste Pământ, pe parcursul celor șapte trâmbițe și a celor șapte urgii, care vor fi turnate după Răpirea sfinților la cer și după ce vor fi pecetluiți cei 144.000 de evrei (câte 12.000 din fiecare seminție, ceea ce se va întâmpla înainte să sune prima trâmbiță, așa cum scrie în Apocalipsa 7:1-4). Prima jumătate a ultimilor șapte ani, va fi o perioadă de mari necazuri pentru toți oamenii, dar ultimii trei ani și jumătate vor fi anii în care Dumnezeu îi va judeca și Își va revărsa mânia peste cei păcătoși. „Ultima trâmbiță” care va răsuna la Răpire, despre care a scris Pavel în 1 Tesaloniceni 4:13-17 și despre care ne-a spus Isus în Matei 24:31, nu este ultima trâmbiță dintre cele șapte, care i-au fost arătate lui Ioan și despre care scrie în Apocalipsa. Cea de-a șaptea trâmbiță despre care scrie Ioan, se va auzi după ce cea de-a șasea urgie a mâniei Lui Dumnezeu va fi turnată peste cei răi de pe Pământ. Deci „Ultima trâmbiță” despre care scrie Pavel în 1 Tesaloniceni, este numită ultima, pentru că marchează sfârșitul „acestui veac al mântuirii” omenirii. Cei doi martori vor fi predicat 1260 de zile (3 ani și jumătate) și Evanghelia va fi ajuns predicată pe întregul Pământ, așa cum a spus Isus că trebuie să se întâmple în Matei 24:14). Ultima trâmbiță care va răsuna la Răpire, marchează întâlnirea creștinilor cu Domnul lor în văzduh și încheierea șansei mântuirii pentru cei răi. Pentru ca ultima trâmbiță de la Răpire să fie aceeași cu ultima din cartea Apocalipsa, ar trebui că toți creștinii care vor mai trăi atunci, să treacă prin mânia Lui Dumnezeu, așa cum spune opinia post-tribulaționistă. Cele șapte peceți diferă mult de cele șapte trâmbițe și cele șapte urgii. În primul rând, pecețile sunt rupte de Domnul Isus, pe când trâmbițele și urgiile sunt puse în aplicare de îngeri. În al doilea rând, pecețile reprezintă evenimente viitoare care vor implica biserica și întreaga lume, în timp ce trâmbițele și urgiile reprezintă judecata și revărsarea mâniei Lui Dumnezeu doar peste cei răi. Pentru mai multe informații despre pecețile a șasea și a șaptea, vă rugăm să citiți articolul „Cele șapte peceți ale Apocalipsei”. E. Cockrell Când suntem prea ocupați sau când viața pare prea grea, ne simțim fără putere și ne aflăm într-o poziție foarte vulnerabilă. Când ajungem într-un astfel de stadiu, decizia de a „merge înainte” până la epuizare ne poate costa un preț mai mare decât am vrea să plătim. E timpul să luăm în calcul un avevăr important și anume, faptul că suntem ființe spirituale care locuiesc într-un trup fizic, cu alte cuvinte nu doar trupul fizic ajunge epuizat ci și duhul nostru. Dacă am făcut eforturi „peste puterile noastre” sau am continuat să „mergem înainte” cu „răni deschise” cauzate de lovituri care ne-au rănit profund sau de pierderi care ne-au devastat, e momentul să ne oprim și să ne rezolvăm problemele. Contează foarte mult cum ne ocupăm de starea noastră generală, ca să revenim la funcționarea normală. Dacă ascultăm muzică tristă, necreștină, vom deveni chiar mai triști și mai posaci decât eram înainte de a auzi mesajul cântecului. Dacă ascultăm ce ne spune dușmanul nostru spiritual, invizibil, care face totul ca să ne convingă că noi suntem cei mai nedreptățiți și mai loviți oameni de pe planetă, nu numai că nu ne ajută cu nimic, dar dimpotrivă, ne va dărâma și mai mult. Tipurile de gânduri nesănătoase și de situații care în loc să ne întărească și să ne zidească, ne fac mai mult rău și ne afundă mai tare în „groapa dezamăgirii”, sunt infinit de multe. Noi creștinii avem un ajutor desăvârșit în Domnul. Dacă rămânem aproape de El, chemându-L și cerându-i ajutorul, vom fi ajutați. Dacă ne lăsăm problemele cu care ne luptăm la picioarele Lui și în loc să ne plângem de milă alegem să-L lăudăm sincer, din toată inima, minunea restaurării începe să se înfăptuiască, pe măsură ce Domnul ne mângâie și ne întărește. Dacă alegem să ascultăm muzică creștină de închinare, sau pur și simplu cântăm laude la adresa Domnului, procesul de refacere va continua. Acesta este felul în care Dumnezeu ne ajută să ne re-hidratăm spiritual. Într-un fel, „duhul nostru” operează împreună cu „mintea noastră”. Duhul este partea cea mai profundă din noi, pe care Pavel îl numește „omul interior al inimii” și de acolo ne vine „puterea spirituală”. „Gândirea” pozitivă este ceva bun și de ajutor, dar adevărata tărie spirituală o avem în partea cea mai profundă a ființei noastre. Dacă alegem să „ne încredem în Dumnezeu și să-L lăudăm” - mai ales atunci când suferim mai mult, vom găsi ceva ce nu putem obține în nici un alt fel și anume, un nivel mult mai profund de tărie spirituală. Rugăciunea sinceră, meditația asupra Scripturii, lauda și închinarea – toate aceste acțiuni vor fi folosite de Domnul ca să ne întărească. Dacă continuăm să mergem înainte prin „propriile noastre puteri” sau doar prin „a încerca să fim mai pozitivi” s-ar putea să ne ajute într-o oarecare măsură, dar cu certitudine nu ne va da tăria pe care ne-o poate da doar Dumnezeu. Noi nu suntem doar ființe fizice care au minte; suntem ființe spirituale care au trupuri și minte. Opinia generală a lumii laice și chiar a unei părți a bisericii, este că emoțiile noastre sunt toate de origine mentală. Această opinie nu este corectă și tocmai de aceea de cele mai multe ori soluțiile mentale nu sunt suficiente pentru a rezolva toate problemele emoționale. Dumnezeu are toată înțelepciunea, dragostea și mîngăierea de care avem nevoie. Dacă Îi dăm Lui „problemele” noastre – rănile emoționale, durerile, suferințele, nevoile etc. - și alegem să ne încredem în El pentru rezolvare și să-L lăudăm înainte să vedem rezultatele, indiferent cât de tare suferim, atunci Îi vom permite Domnului să lucreze și să ne ajute cum știe El mai bine. Totdeauna căile și metodele Lui Dumnezeu sunt mai bune, mai eficiente și net superioare la tot ce am putea noi face. Unii creștini au ajuns să reacționeze în acest fel, în mod automat, pentru că de-a lungul anilor au învățat să facă așa, pentru că au ales să asculte vocea Duhul Sfânt și să acționeze ca atare. Din păcate, alții nu au înțeles încă ce ar trebui să facă și nici nu au văzut exemplul altcuiva. Alegerile pe care le facem când suferim și ne luptăm din greu, ne pot ajuta sau ne pot face mai mult rău. Dacă-L alegem pe Domnul și căile Lui, facem ceea ce trebuie și prin credință, rugăciune, laudă și închinare chiar prin cântece simple, dar cântate sincer din toată inima, îi vom face plăcere Domnului și ne vom întări pe noi înșine, în același timp. Așa cum sportivii au nevoie să fie hidratați ca să poată concura și noi creștinii trebuie să fim plini de „apa vie” a Duhului Sfânt ca să putem lupta bătăliile vieții de zi cu zi. Și uneori acestea se succed rapid, una după alta. Aceste alegeri pe placul Domnului, ne ajută „să ne hidratăm” duhurile ca să avem tăria spirituală de care avem nevoie zilnic și mai ales când trecem prin prea multe, prea des. Haideți să alegem să luptăm prin metodele Domnului, să ne facem timp să facem față provocărilor și circumstanțelor aplicând Cuvântul Domnului și bazându-ne pe promisiunile Lui. Putem să-i dăm Lui Dumnezeu durerile și problemele, încrezându-ne în El pentru rezolvare. Să nu lăsăm gândurile negative ale minții proprii și nici pe cele pe care ni le dă diavolul să ne ducă la îndoială și disperare, ci să le înlocuim cu promisiunile Scripturii pentru viața noastră; iar în locul cântecelor laice de „inimă albastră”, care ne întristează și mai rău, să alegem să ascultăm și să cântăm cântece creștine care ne zidesc și ne încurajează. Când alegem să facem așa, Îi dăm Domnului șansa să ne reîntărească. În concluzie, a deveni creștin este doar începutul. De noi depinde să ne trăim viețile în acord cu învățăturile biblice și cu conducerea Duhului Sfânt. Dacă vom urma exemplul Lui Isus și vom petrece timp departe de stresul și graba vieții cotidiene din această lume, ca să-L căutăm personal pe Domnul, vom găsi înviorarea și puterea pe care doar El ni le poate da și astfel vom putea face față unui nou set de încercări și provocări ale vieții de pe o poziție de putere și nu simțindu-ne slăbiți și epuizați. Când îl „lăudăm pe Domnul” din toată inima, El ne va ridica indiferent cât de jos suntem! Ca să putem învinge în luptele din viața de zi cu zi, trebuie să facem alegerile care ne vor ajuta să operăm de pe o poziție de putere și tărie spirituală! E. Cockrell Nimeni nu poate trăi fără o anumită capacitate de a îndura și a rezista! Cei care se dau bătuți la primele piedici sau greutăți, nu pot câștiga niciodată. Isus a răbdat, El a îndurat până la capăt. Biserica Lui, a răbdat de asemenea, de-a lungul secolelor și la fel va face și Mireasa lui Isus (Biserica din zilele de pe urmă).
Trebuie să ne punem clar în gând, că atunci când vom fi prigoniți pentru credința noastră, vom răbda și vom învinge prin harul și puterea Lui Dumnezeu. Și de asemenea că, dacă gândirea pre-tribulaționistă care s-a răspândit atât de mult în rândul creștinilor, este greșită (de fapt, chiar este) și va trebui să trecem prin încercări foarte grele, înainte ca Domnul Isus să deschidă cerurile, apărând pe nori și să ne cheme sus ca să ne întâlnim cu El în văzduh, vom răbda și vom birui. Orice sportiv de succes sau antreprenor serios ne poate spune cât de important este să avem o mentalitate puternică. La fel pot face și cadrele medicale din spitalele de oncologie sau din orice spital care tratează boli grave și deseori incurabile. Majoritatea acestora ne vor spune că o mentalitate puternică asigură mai mult de 50% din succesul bătăliei pe care o avem de dat. Avem nevoie să decidem în inimile noastre că atunci când lucrurile se vor schimba și persecuțiile contra creștinilor vor escalada, vom rămâne fermi în credința noastră în Isus și în Cuvântul Lui Dumnezeu. Trebuie să decidem în inimile noastre că atunci când dușmanul începe să ne „gâdile urechile” cu înșelătorii și minciuni, nu ne vom lăsa amăgiți și nici mințiți. De asemenea, să hotărâm de pe acum că atunci când cel rău își va face apariția pe scena lumii, cu discursuri atât de populiste și carismatice, încât și unii dintre liderii bisericilor îl vor crede și-l vor ovaționa, noi nu-i vom urma. Trebuie să-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeul nostru și Cuvântul Lui, nu doar să fi auzit despre El, ci să-L cunoaștem personal, pentru ca să nu urmăm mersul lumii, ci Adevărul. Avem atâta nevoie să fim umpluți cu Duhul Sfânt și cu Cuvântul Lui Dumnezeu și să trăim cu adevărat prin credință pentru Domnul. Am fost chemați să ieșim din lume și să fim adevărata biserică a Lui Isus Cristos, indiferent din ce denominațiune facem parte. Să vedem ce spun următoarele versete despre răbdare, rezistență, stoicism și perseverență: „...nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.”” Neemia 8:10b „Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz; calul nu poate da chezăşia biruinţei şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea. Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt. ” Psalmii 33:16-21 „... eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.” Psalmii 59:9b-10 „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău.” Psalmii 119:9-16 „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” Isaia 26:3-4 „Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”? Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.” Isaia 40:26-31 „„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.”” Matei 7:24-25 „„Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”” Matei 24:13 „Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;” Romani 2:7 „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.” Romani 12:12 „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Cristos Isus;” Romani 15:5 „Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Galateni 6:9 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii ” Efeseni 6:10-18 „Pot totul în Cristos care care mă întăreşte.” Filipeni 4:13 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16-17 „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” Evrei 10:36 „...să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” Evrei 12:1b-3 „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iacov 1:12 „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”” Apocalipsa 2:1-7 „„... Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.” Apocalipsa 2:10b-11 „„Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” Apocalipsa 2:25-29 „„Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” Apocalipsa 3:4-6 „„Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” Apocalipsa 3:11-13 „„Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”” Apocalipsa 3:19-22 „„Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”" Apocalipsa 21:7-8 E Cockrell Dumnezeu ne-a dat discernământ, fiecăruia dintre noi. Nu putem rezista mult în această lume, fără acest dar. La fiecare pas, avem de-a face cu gânduri și circumstanțe pentru care trebuie să luăm decizii. Părinții ne-au învățat să nu ne jucăm cu focul, să ne ferim de mașini și să ne alegem locuri sigure de joacă. Pe măsură ce am crescut, am învățat lecții mult mai complexe, de la cum să nu facem rău celorlalți, să nu rănim sentimentele nimănui când nu este imperios necesar, până la cum să relaționăm corect cu rude, prieteni, cunoștințe sau colegi. Discernământul și frica sănătoasă, sunt foarte importante pentru fiecare dintre noi. Pe de altă parte, frica nesănătoasă reprezintă un pericol de care trebuie să fim conștienți.
Frica sănătoasă ne ajută să rămânem pe calea dreaptă, pe când teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama. Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele. În primul rând, frica înseamnă lipsa credinței în Dumnezeu și asta nu este bine deloc, pentru că fără credință nu-i putem fi plăcuți Lui Dumnezeu (Evrei 11:6) și îndoiala este păcat. În al doilea rând, când întoarcem spatele purtării de grijă a Lui Dumnezeu în situația în care ne aflăm, deschidem ușa diavolului care nu va ezita să ne atace. Alegerile corecte Îl împuternicesc pe Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră în circumstanțele în care ne aflăm, pe când alegerile greșite îl împuternicesc pe diavolul și demonii lui să-și pună planurile în aplicare. De noi depinde pe cine împuternicim. Nu putem deschide ușa diavolului și să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră. Sabia Duhului Sfânt, Cuvântul Lui Dumnezeu, ne-au fost date ca să le folosim și ca arme de atac, nu doar de apărare; și sunt situații în care nu este suficient să ne apărăm, ci trebuie să fim și ofensivi. Trebuie să ne rugăm cu credință fermă și să eliminăm îndoiala. Trebuie să-i cerem Domnului înțelepciune și ghidare pentru situația în care ne aflăm. Așa cum psalmistul David, marele rege și om de război, i-a spus Domnului, când căuta să se îmbărbăteze: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. (Psalmii 56:3) Și cum profetul Isaia a scris sub inspirația Duhului Sfânt: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Apoi Ieremia prorocul care deplângea starea poporului său, pentru care era chemat să prorocească ș dar care continua să persiste în păcat și să nu se întoarcă la Domnul, a scris: „Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.”(Ieremia 17:7-8) Iar Domnul și Mîntuitorul nostru, Isus Cristos, a spus: „Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 12:4-6) E. Cockrell Apocalipsa 3:1 „„Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.””
Duhul Sfânt, în toată complexitatea și perfecțiunea sa (cele șapte Duhuri), precum și îngerii celor șapte biserici istorice din Asia Mică (Apocalipsa 1:20 „Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici.”) sunt ale Domnului Isus. „Stelele” le ține în mâna Sa dreaptă, ceea ce înseamnă că are autoritate peste biserici și sunt importante pentru El. Cui se adresează Isus? Bisericii, care în ochii Lui nu este formată din membrii care au completat o cerere de membralitate, ci din cei care s-au întors cu adevărat la El și au fost născuți din nou. Privind cu ochii fizici, considerăm că cei care merg la biserică, sunt vii din punct de vedere spiritual, dar Isus vede dincolo de aparențe și știe dacă trăim conduși de Duhul Sfânt sau de fire. Isus știe totul despre noi. Problemele pe care le consemnează Isus în cele 7 biserici, sunt comune bisericilor din toate timpurile și mai ales celor din zilele noastre. Ipocrizia era și este la ea acasă în multe biserici și în viețile multor creștini. De multe ori nici nu realizăm că suntem ipocriți, când încercăm să părem mai sfinți decât suntem, ca să nu creadă „frații și surorile” că suntem mai puțin spirituali decât ei. Ne este de mare ajutor să nu uităm că Dumnezeu ne cunoaște inima și secretele și de El trebuie să ne pese mai mult decât de părerea oamenilor. Apocalipsa 3:2 „„Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.”” Suntem mântuiți prin fapte? Nicidecum, suntem mântuiți prin har, dar credința fără fapte este moartă. Faptele și comportamentul nostru, arată la ce nivel este credința noastră. De noi depinde să veghem, adică să ne analizăm starea spirituală și să ne întărim credința și pașii pe calea Domnului. De unde știm dacă suntem firești sau duhovnicești? Ceea ce gândim ne arată care este starea noastră spirituală. Suntem duhovnicești, când mintea noastră meditează la ceea ce spune Scriptura, la cine este și ce face Domnul și avem o stare continuă de mulțumire și laudă la adresa Lui Dumnezeu, pentru toate lucrurile. Dacă suntem preocupați doar de problemele vieții, de tot ce ține de această lume, suntem firești, carnali și ne înșelăm singuri, dacă credem că suntem pe drumul cel bun. Apocalipsa 3:3 „„Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.”” Ce este de făcut? Soluția este la noi. Este timpul să ne luăm timp să ne amintim ce am primit când ne-am întors la Domnul și ce înseamnă că Isus este Domnul vieții noastre. În urma auzirii vine credința dar și îndoiala. Auzirea Cuvântului Lui Dumnezeu, produce credință în inimile noastre. Prin auzirea a ceea ce are lumea de spus, începem să ne îndoim de puterea supranaturală a Lui Dumnezeu și credința ajunge înlocuită de îndoială. Isus ne spune clar că noi trebuie să „ținem”, să păzim ce am primit și atunci când realizăm că am păcătuit, să ne pocăim repede. Pocăința înseamnă să recunoaștem că am greșit, să regretăm din toată inima ce am făcut, și să cerem Domnului ajutorul ca să nu mai repetăm păcatul. Dacă nu ne doare că am păcătuit, și nu ne pasă că L-am îndurerat pe Dumnezeu, avem o problemă serioasă. Doar o inimă împietrită poate fi insensibilă la faptul că păcatul personal a contribuit la suferința incredibilă a Domnului Isus, în timpul răstignirii. El era nevinovat, dar a plătit în locul nostru, suferind durerea și moartea pe care noi le meritam. Trebuie să veghem, să fim atenți și să ne cercetăm în mod constant inimile, pentru a ni le păstra maleabile, sensibile și curate așa cum ne vrea Domnul. Nici unul dintre noi nu știe când i se va termina viața pe pământ și va ajunge să dea socoteală de „binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10). Iacov 1:6-8 „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” Credința este opusul îndoielii și nu pot coexista împreună. Îndoiala ne face să oscilăm între credință și nesiguranță. Credința că Domnul e cu noi, ne ajută, are soluție pentru problema noastră, că ceea ce spune Biblia este adevărat pentru noi azi, și incertitudinea că am merita să primim ceva bun de la Domnul, că ar avea vreun motiv să ne ajute, să ne vindece sau să facă o minune pentru noi. Nici cei mai mari oameni ai Lui Dumnezeu nu se pot lăuda că atunci când trec printr-o situație foarte dificilă, nu au nici o secundă de teamă, îngrijorare și chiar îndoială. Dar, cu cât suntem mai maturi spiritual, cu atât durează mai puțin până ne întărim credința amintindu-ne alte situații disperate din care Domnul ne-a scos victorioși, precum și versetele care vorbesc despre victoria pentru situația noastră și începem să ne rugăm tot mai încrezători că vom primi ceea ce cerem. Ne întărim credința prin Cuvântul Domnului proclamând-ul cu certitudinea că este valabil și pentru noi. (Puteți citi mai multe la click aici: „De unde știm că promisiunile Vechiului Testament sunt valabile și pentru noi neamurile”) Apocalipsa 3:4-6 „„Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. 5 Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” 6 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”” Întotdeauna, Dumnezeu are credincioși sinceri, curați, care-L slujesc cu devotament, chiar dacă majoritatea nu o face. Chiar dacă sunt puțini la număr, aceștia nu urmează exemplul majorității, ci sunt dedicați cu totul Domnului și caută să trăiască conform Bibliei și conducerii Duhului Sfânt. Ce au aceștia diferit de ceilalți? Dorința sinceră de a-l urma pe Cristos, fiind predați total Lui. Putem face parte dintre aceștia luptându-ne să ne păstrăm îmbrăcămintea spirituală curată cu ajutorul Duhului Sfânt, fără să păcătuim intenționat, învingând ispitele, pentru că suntem focalizați pe Cuvântul Domnului și nu pe poftele firii. Pavel ne arată prin exemplul personal, cum putem face asta: 1 Corinteni 9:27 „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Isus ne va îmbrăca în haine albe, dacă rămânem în El și Cuvântul Lui rămâne în noi (Ioan 15:7). Nu putem fi mlădițe din vița care este Isus, trăind conduși de poftele firii și nu de Duhul Sfânt. Să fim vrednici înseamnă să fim demni de Domnul, să merităm mântuirea. Viața veșnică cu Isus, ni se cuvine de drept, dacă trăim pentru El până la capăt. Apocalipsa 2:10b „Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” Faptul că Domnul Isus spune că nu va șterge nicidecum numele celui vrednic, din cartea vieții, arată că există posibilitatea să fie șters. Mesajul este pentru cei care au fost născuți din nou, li s-a scris „numele în Cartea vieții” și reconfirmă faptul că trebuie să trăim pentru Domnul până la capăt, ca să ajungem în Rai. Dacă Isus nu ne mărturisește numele înaintea Tatălui Ceresc, nu suntem acoperiți de neprihănirea Lui, ceea ce înseamnă că păcatele nu ne sunt iertate și vom plăti pentru ele ajungând separați de Dumnezeu pentru eternitate (moartea a doua). Doamne te rugăm ajută-ne să ne păstrăm urechile spirituale deschise, sensibile la vocea Duhului Sfânt, împlinind ce ne spui și trăind în ascultare de Tine zi de zi, pentru că dorim să încheiem călătoria pe acest pământ, în brațele Tale. Carmen Pușcaș De-a lungul anilor, Domnul m-a eliberat de păcat, de plata și robia lui, precum și de diferite obiceiuri rele. Prin Isus am scăpat de multe dependențe, cum ar fi fumatul și cheltuieli nechibzuite. Și n-a încetat să mă ajute pe parcursul vieții de credință. Nu toți oamenii au șansa să se nască în familii bune, creștine, unde Isus Cristos este Domn. Și pentru că eu nu am avut această șansă, ci provin dintr-un mediu dur, în care se muncea din greu, a trebuit să învăț multe lucruri pe care Domnul le avea deja pregătite ca să-mi vină în ajutor și să aleg să aplic metodele Lui, nu ceea ce știam deja. Știm că atunci când ne-am născut din nou, „toate lucrurile s-au făcut noi.” Această afirmație se referă la duhul nostru. În plan fizic, dacă am cântărit 100 kg înainte de nașterea din nou, vom cântări la fel și după. Duhul născut din nou ne-a afectat obiceiurile pe care le-am avut înainte, dar tot trebuie să fim transformați prin înnoirea minții noastre, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă doriți, puteți citi mai multe pe acest subiect la click aici: „Înnoirea minții” Romani 12:1-2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Și în acest proces al schimbării care durează cât trăim pe acest pământ, Isus mi-a dat încă o „mână de ajutor”. Reciteam versetele mele preferate despre Răpirea bisericii din Matei 24, Marcu 13 și Luca 21 și meditam la cuvintele Domnului, când am realizat că a spus ceva uimitor. Isus a spus: “Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19) Dintotdeauna, răbdarea a fost o mare provocare pentru mine. Cu toate că am fost eliberată de limbajul injurios cu mulți ani în urmă, cu răbdarea continuam să am probleme. Până când aceste cuvinte ale Lui Isus parcă au devenit vii, pe pagina Bibliei: “Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” Ceva extraordinar s-a întâmplat! Dintr-o dată am înțeles, că doar așa putem trece biruitori prin necazurile vremii sfârșitului, despre care ne avertiza Isus, dar și prin necazurile vieții de zi cu zi. Știm toți foarte bine că atunci când ne pierdem calmul, este cel mai greu să nu criticăm, să nu judecăm sau să nu rostim cuvinte injurioase sau calomnioase. Totdeauna am căutat să-L „laud pe Domnul în ORICE vreme”. Dar dintr-o dată am realizat un adevăr profund și anume, faptul că pierderea răbdării, nu duce doar la posibilitatea pierderii sufletului pentru veșnicie, ci este și un efect imediat; cât timp suntem nervoși, îl dezamăgim și-L supărăm pe Domnul, care caută să ne conducă și să ne direcționeze pe drumul bun. În schimb, când ne păstrăm calmul și avem răbdare, ne câștigăm sufletele noastre! Studiind Scriptura, de-a lungul anilor, am înțeles că termenul „suflet”, nu înseamnă totdeauna „duh”, ci este folosit și cu sensul de „minte”. Deci acest verset ne spune că păstrarea răbdării, ne face să ne păstrăm atât duhul cât și mintea! Efeseni 4:20-24 „Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” Această descoperire a fost doar începutul călătoriei. Mărturia mea personală o puteți citi la click pe „Isus m-a eliberat...din nou – Mărturie”. Dacă aveți probleme cu nerăbdarea și păstrarea calmului în situații critice, vă rog să citiți articolele menționate. Duhul Sfânt ne-a luminat și ne-a învățat multe pe acest subiect și nu doar atât, ci ne-a ajutat să avem mai mult calm, putere și bucurie, chiar și în situații limită. Domnul să vă binecuvinteze și să vă țină tari în 2017 și totdeauna, E. Cockrell Războiul dintre Dumnezeu și Satan este foarte real și actual. Diavolul l-a început, dar Dumnezeu îl va încheia. Diavolul a fost creat ca un înger bun; era frumos la privit și avea o poziție înaltă în Ceruri, dar a făcut imensa greșeală de a încerca să ia locul Lui Dumnezeu. Satan nu este doar tatăl minciunii, ci este și tatăl rebeliunii și al revoltei împotriva Lui Dumnezeu.
Nimeni nu poate pretinde că cunoaște toate detaliile, dar știm că Lucifer (care după rebeliune a devenit Satan) a decis că vrea să fie ca Dumnezeu. A reușit să convingă cu minciunile lui, o treime dintre îngerii din ceruri. După ce a fost izgonit din ceruri și aruncat jos pe Pământ, a intrat în grădina Edenului continuând să uzurpe puterea Lui Dumnezeu, înșelându-i pe Adam și pe Eva. Oricine păcătuiește, indiferent care este păcatul, comite păcat împotriva Lui Dumnezeu. Oricine păcătuiește, cade în minciuna tatălui minciunii, al rebeliunii și aceasta este: „Tu poți fi ca Dumnezeu! Poți face ce vrei tu, când vrei tu, cum vrei tu. Nu trebuie să asculți de Dumnezeu. Fii propriul tău dumnezeu.” Aceasta este „minciuna”. Adevărul este: Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc, El a creat totul, inclusiv regulile. Prima regulă este: Dumnezeu este Dumnezeu. Nimeni altcineva nu-i poate lua locul, nici unui dintre noi și cu siguranță, nici diavolul. Neascultarea costă scump; nimeni nu și-o poate permite, de ce? Pentru că neascultarea ne separă de scopul pentru care am fost creați și anume, să avem o minunată părtășie cu Dumnezeu Tatăl nostru. Și cum se desfășoară acest „război”, de când diavolul a fost aruncat din Rai, jos pe Pământ și i-a făcut pe Adam și Eva să păcătuiască, în Grădina Edenului? Este o bătălie constantă pentru sufletele noastre. Dumnezeu vrea să ajungem în Rai și caută să ne ajute să reușim, în timp ce diavolul face totul ca să ucidă și să distrugă cât de mulți oameni poate. Fiecare persoană care crede minciuna că Dumnezeu nu trebuie să fie onorat și ascultat, este un suflet pe care l-a câștigat diavolul. Unde sunt Creștini, acolo este Lumină. Unde sunt cei pierduți, este întuneric. Forțele demonice folosesc oamenii și primesc putere folosindu-se de oameni. Diavolul vrea să „curețe” lumea de creștini și cu cât crește numărul celor care aleg să fie contra Lui Dumnezeu, întunericul de pe Pământ se mărește și puterea diavolului devine mai mare. Ca și oameni, nu putem vedea în mod normal, ce se întâmplă în lumea spirituală, dar cu siguranță putem vedea rezultatele a ceea ce se întâmplă acolo. Situația este reală. Pământul a mai fost odată plin de întuneric și a trebuit să fie curățat prin Potop și Dumnezeu a „re-început” înmulțirea rasei umane prin Noe și familia lui. Acum suntem aproape de sfârșitul vremurilor. Aproape de final, ne apropiem de ultima cădere a cortinei. Dacă-L alegem pe Dumnezeu și să ascultăm de El, facem să crească puterea Luminii. Dacă alegem minciuna venită de la tatăl minciunii și rebeliunii, vom aparține întunericului. Deciziile și acțiunile corecte, fără păcat dau putere Cerului să-și facă lucrarea. Neascultarea de Dumnezeu, dă putere celui rău să lucreze. Cineva poate spune:„ Eu nu aleg nici pe unul nici pe celălalt.” Dar și a nu alege înseamnă tot neascultare de Dumnezeu. Diavolul are tot mai mare putere pe măsură ce reușește să crească întunericul din oamenii neascultării. Dumnezeu este Atotputernic. Dar El ne-a dat opțiunea voinței libere (chiar dacă consecința păcatului este moartea, El acordă iertarea celor care se pocăiesc de păcate, îl acceptă și-L urmează pe Isus Cristos ca Domn). Deci până când „vremea alegerii” se va încheia, Dumnezeu permite o anumită măsură de alegere, chiar împotriva Lui. Dar va veni ziua Judecății, când fiecare va da socoteală de alegerile făcute. Scopul lui Satan este să elimine creștinismul de pe Pământ și să cucerească Raiul cu forța. El continuă să fie plin de propria rebeliune și revoltă. Finalul este foarte clar. Dumnezeu câștigă. Chiar dacă creștinii ajung prinși în capcanele diavolului, cel mai mare rău care-l poate face este să ne ucidă trupurile. Când ne luptăm cu gândurile despre persecuții extreme și chiar moarte, trebuie să ne opunem fricii, amintindu-ne ce ne-a spus Domnul , „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.”(Matei 10:28) Și încurajați-vă cu aceste cuvinte ale Lui Isus „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25) Fiți tari, rămâneți fermi în credință și continuați să creșteți în apropierea de Domnul, pentru că numărătoarea inversă se apropie, fie că sunteți gata, fie că nu. E. Cockrell Matei 14:27-31 „Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. „Vino!” i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Isus n-a fost surprins de teroarea din țipătul ucenicilor. Știa că nu cred că El este cel care merge pe apă, ca pe uscat. Vocea Lui blândă și iubitoare i-a liniștit atât de mult, încât Petru nu doar că L-a crezut că El este, dar era gata să facă și el ce făcea Domnul Lui. La început Petru A CREZUT că poate merge pe ape până la Isus. De aceea i-a cerut Domnului să-l cheme. După ce Domnul i-a dat undă verde, a continuat să fie entuziasmat și încrezător. Petru s-a bazat pe chemarea „Vino”, și a pășit pe CUVÂNTUL LUI ISUS, mergând pe apă, și atâta timp cât nu s-a îndoit a rămas la suprafață trăind un miracol. Din păcate, prea repede și-a luat privirea de la Isus și a privit circumstanțele ( vântul și valurile). Instantaneu logica și teama, au preluat conducerea, și-a pierdut baza de susținere și a început să se scufunde. Este ușor să avem credință pentru rezolvarea problemelor grave prin care trecem, cât timp suntem înconjurați de frați plini de credință și prezența Domnului este puternică. Dar ce se întâmplă când suntem singuri și începem să gândim logic, să întoarcem problema pe toate fețele, să ne amintim de eșecuri din trecut? Dacă nu oprim astfel de gânduri, îndoiala va prelua repede controlul iar necredința ne face să ne scufundăm în problema prin care trecem. 2 Corinteni 10:4,5 „Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Dumnezeu ne-a pus la dispoziție arme spirituale, întărite de El și care sunt cu adevărat eficiente. Biblia, rugăciunea, lauda și închinarea, păstrarea unei inimi curate, fără păcat, sunt câteva dintre acestea. Promisiunile Bibliei sunt valabile pentru cei care trăiesc în ascultare de Domnul și autoritatea creștinului în lupta spirituală își are sursa în Isus, care locuiește în inima predată sincer și complet. Nu este ușor să uităm de noi și de necazurile reale prin care trecem, dar nici imposibil. Dumnezeu nu ne cere să facem ce nu putem. Putem lua gândurile de îndoială captive, proclamând adevărul Scripturii. Cu cât îl repetăm mai mult, cu atât devine mai real pentru duhul și mintea noastră și ne întărim credința. Gândurile pe care le lăsăm să zburde liber în minte sunt cele care ne hrănesc credința. Credința în ce poate face Dumnezeu să ne rezolve problemele sau în teama că nu vom putea ieși din groapa în care ne aflăm. Concentrarea pe insucces și dezastru, ne pavează drumul spre distrugere. Matei 13:58 „Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.” De cât de multe binecuvântări și daruri minunate ne privează îndoiala? Lipsa credinței că Isus este Cristosul, i-a privat pe cei din Nazaret de minunile pe care Domnul le-ar fi făcut pentru ei. Din întreaga cetate, doar câțiva bolnavi au primit vindecarea, pentru că au crezut. Matei 13:54-56 „A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov , Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” Ceea ce știau la nivelul minții, ca urmare a realității din plan fizic, a anulat ce le arăta Duhul Sfânt. S-au scos singuri din prezența Lui Dumnezeu care coborâse peste ei în sinagogă, în timp ce Isus îi învăța și au ales să NU creadă. Este de prisos să spunem cine a avut de pierdut. Suntem chemați să „UMBLĂM PRIN CREDINȚĂ, NU PRIN VEDERE.” (2 Corinteni 5:7) Duhul Sfânt este oricând gata să ne vină în ajutor, cu condiția să recunoaștem că avem nevoie de ajutorul Lui și să-L chemăm! Ioan 14:26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Carmen Pușcaș |