Vi s-a întâmplat când credeați că sunteți bine din punct de vedere spiritual, să nu treacă mult până să alunecați pe panta deznădejdii și a descurajării? Vi s-a întâmplat să ascultați o predică sau muzică de închinare, când erați la volan și să simțiți prezența Domnului, iar când cineva v-a deranjat în trafic să vă pierdeți imediat calmul și să reacționați cum nu v-ați așteptat?  Ați avut vreodată o zi minunată, până când ați ajuns acasă, și cei dragi au reușit să vă enerveze imediat, fără ca măcar să își dea seama că au  făcut-o? Cred că toți am avut momente în viață, când am crezut că suntem unde ar trebui să fim în relația cu Domnul, și când ne așteptam mai puțin, am păcătuit și ne-am pierdut pacea și bucuria!
 
Este ușor să nu păcătuim când lucrurile merg cum ne dorim. Întrebarea este, de câte insuccese sau frustrări este nevoie, ca să reacționăm negativ? Majoritatea oamenilor sunt fericiți și agreabili când totul merge cum vor ei. Întrebarea este dacă ne putem păstra calmul și bucuria, când lucrurile nu merg cum ne dorim și chiar ne fac să suferim.
 
În scrierile regelui Solomon din cartea Proverbele, găsim multă înțelepciune, așa cum arată și proverbul următor.

• Dacă te clatini în ziua necazului, mică îţi este puterea. - Proverbele 24:10 (NTLR)

 
Unii dintre oamenii pe care i-am admirat cel mai mult  de-a lungul vieții, sunt cei care își puteau păstra pacea în furtunile vieții, care rămâneau calmi și bucuroși când treceau prin greutăți și aveau atitudinea corectă, chiar și în împrejurările potrivnice și traumatice. Dar dacă ne uităm la exemplul suprem, Isus, putem vedea cum a rămas ferm pe calea credinței, indiferent de modul în care a încercat diavolul să-L ispitească, să-L încerce sau să-L lovească.
 
Vă puteți imagina cât de mult a vrut diavolul ca Isus să eșueze în misiunea Sa sau cât de mult și-a dorit să-L vadă pe Isus mort? Diavolul s-a pregătit pentru conflictul care urma să vină între el și sămânța Evei, de când Dumnezeu i-a profețit cu privire la acest lucru.

• „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” – Geneza 3:15

  
V-ați întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu adevărat cu Cain și Abel? Cain a fost prima sămânță  de sex masculin pe care a născut-o Eva. Nu credeți că diavolul a fost după Cain? O sămânță de sex masculin venită prin Eva urma să conducă la distrugerea sa. Diavolul a muncit din greu ca să-i facă pe cei doi să cadă în păcat și apoi să le distrugă copiii, mai ales sămânța masculină. Cred că a muncit din greu ca să-l împiedice pe Cain să fie pe calea cea bună. Și poate că a văzut că Abel era o sămânță bună și că era și o amenințare serioasă.
 
În cele din urmă, diavolul și-a dat seama că nu ei erau sămânța de care trebuia să se îngrijoreze. În vremea când s-a născut Isus, „șarpele cel vechi”, îl aștepta pe Mesia. Câți copii au murit în Betleem, pentru că diavolul îl conducea pe Irod?

• Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. – Matei 2:16

 
Cât timp credeți că a durat până când diavolul și-a dat seama că Isus a venit în lume prin Maria și a fost crescut de ea și de Iosif? Vă puteți imagina opoziția și frecușurile prin care încerca Satan să-L frustreze pe Isus ca să-L facă să păcătuiască?
 
După ce a fost botezat în apă și Duhul Sfânt, Isus a petrecut patruzeci de zile în pustie, postind și rugându-se, în timp ce era ispitit de diavol.

• Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie, unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii. - Marcu 1:12-13

 
Isus nu a trebuit să treacă doar prin cele trei mari ispite. Dacă ne uităm la ce a consemnat apostolul Luca la încheierea timpului petrecut de Isus în pustie, vedem că diavolul a continuat să Îl ispitească.

• După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. - Luca 4:13

 
Isus avea frați care nu credeau în El și un sistem religios care se opunea schimbării și care era departe de relația pură pe care Dumnezeu o dorea cu evreii. Cred că inamicul a lucrat ore suplimentare, pentru a încerca să-L frustreze pe Isus și să-L facă să păcătuiască. De asemenea, cred că diavolul a lucrat ore suplimentare, ca să-i facă pe oamenii să se întoarcă împotriva Lui Isus, atât ca indivizi cât și în grupuri. Sunt mai multe relatări în Evanghelii, despre situații în care mulțimile de oameni au încercat să-i facă rău Domnului. Cum s-a întâmplat în Nazaret, când oamenii din sinagogă s-au întors împotriva lui Isus și au vrut să-L arunce în prăpastia de la marginea cetății (Luca 4:28-30). Dar Domnul a ieșit învingător din toate aceste situații.
 
Isus este exemplul perfect, pe care trebuie să-l urmăm. El ne-a arătat cum să ne păstrăm pacea când suntem trădați sau acuzați pe nedrept; cum să ne comportăm când propria familie se întoarce împotriva noastră, sau când biserica din care facem parte ne renegă și cum să facem față la multe alte situații limită. Puterea Lui Isus nu a fost de scurtă durată și nici nu s-a „clătinat în ziua necazului”!
 
Cred că putem vedea cu toții de ce, dacă Îi studiem stilul de viață. Isus a rămas permanent în acord deplin cu Tatăl ceresc. Nu a rupt niciodată acea uniune. El a căutat în permanență voia Tatălui, așa cum El însuși ne-a spus. De fiecare dată când păcătuim, rupem uniunea pe care o avem cu Domnul. Harul Său ne ajută să ne întoarcem acolo unde ar trebui să fim, dar când alegem să facem ce vrem noi, nu ce vrea Dumnezeu, atunci alegem să rupem acea uniune. Când ne comportăm în acest fel, legătura dintre noi, ca mlădițe în vița Isus se întrerupe. Isus nu a făcut asta niciodată. Poate că nu putem fi exact ca Isus, dar cu toții ne putem comporta mai bine!
 
Cu toții putem vedea că Isus și-a făcut timp ca să fie umplut din nou. Slujirea pentru ceilalți este epuizantă. Câștigarea existenței este epuizantă. Rezolvarea problemelor este epuizantă. A avea grijă de copii și de familie ne epuizează. Auzirea durerilor și a problemelor altora, ne epuizează. Singura modalitate de prevenire a epuizării fizice și spirituale este să ne reumplem. Dacă lumea ar fi continuat cum era în vechime,  am fi continuat să lucrăm și să rămânem ocupați, 7 zile pe săptămână. Domnul a făcut Sabatul pentru om, nu omul pentru Sabat. Această zi liberă este pentru refacere și restaurare. Avem nevoie să ne refacem zilnic, dar mai ales de ziua rezervată pentru odihnă. De fiecare dată când suntem extenuați și epuizați, trebuie să fim reumpluți și restaurați. Și știm cu toții că, atunci când suntem extenuați, este cel mai greu să fim victorioși.
 
Lumea știe unele lucruri despre gândirea pozitivă și despre odihnă, dar nu se va preda niciodată în școlile laice că suntem ființe spirituale. Și aceste ființe din interiorul nostru, ne conduc. Trupurile noastre umane trebuie să mănânce, să bea și să se mențină în formă, dar lumea nu ne va învăța despre nevoia omului nostru interior de a mânca, a se hidrata și a fi în formă. Această persoană spirituală are nevoie de Isus. Are nevoie de Duhul Sfânt și să-L poată auzi. Doar prin omul spiritual putem să rămânem în Isus și El în noi așa cum citim în Ioan 15. Încercările și provocările acestei lumi nu sunt pentru cei slabi. Și alegerea de a fi ai Domnului într-un singur moment din viață, nu este suficientă. Trebuie să-L urmăm zilnic pe Dumnezeu și conducerea Lui. Trebuie să creștem în cunoașterea Scripturii și în ascultarea de voia Lui Dumnezeu. Dacă nu vrem să ne clătinăm în ziua necazului sau să cădem în capcanele dușmanului când traficul este haotic sau când trecem prin situații limită, atunci trebuie să fim puternici în omul interior al inimii. Ca și Isus. În acord deplin cu Tatăl, cerând îndrumare de sus și apoi împlinind ce ne spune să facem. Trebuie să mâncăm, să bem și chiar să ne antrenăm duhul, dacă nu vrem să fim slabi în omul interior și să eșuăm. Pastorii sau părinții noștri nu o pot face pentru noi, nici soții și nici chiar Domnul. Alegerea depinde întotdeauna de noi. Să rămânem plini de Duhul Sfânt. Să rămânem și să creștem în uniune cu Domnul. Să-l urmăm pe Isus și exemplele pe care ni le-a dat.
 
 
 Eli Cockrell
​

​Viața este tot mai complicată și veștile rele parcă se țin lanț. Motivele de teamă se înmulțesc și trebuie să depunem tot mai mult efort ca să ne bucurăm și să rămânem fermi în credință. Dar Domnul știe cel mai bine prin ce trecem și tocmai de aceea ne-a pregătit atât de multe încurajări în Cuvântul Său, indiferent de perioada istorică în care trăim, așa cum sunt și cele din versetele de mai jos:

• 1 Tesaloniceni 5:8-11 Dar noi, care suntem fii ai zilei [credincioși], să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie [adică, nu ne-a ales ca să ne condamne], ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit [de bună voie] pentru noi, pentru ca, fie că veghem (trăim), fie că dormim (suntem morți), să trăim împreună cu El [în viața veșnică]. 11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr. (Cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze.)

 
Pentru oricine studiază Biblia, nu este o noutate adevărul că Dumnezeu este dragoste și ne dorește binele mai mult decât ni-l putem dori noi înșine. Dacă alegem să trăim în ascultare de Domnul, putem avea cea mai frumoasă viață și vom putea împlini planul Tatălui ceresc pentru care ne-a creat.
 
Pentru că Domnul ne-a făcut copiii Lui și avem lumina Lui, putem fi treji și atenți atât la ce se întâmplă în jurul nostru cât și în inima și mintea noastră. În primele versete din 1 Tesaloniceni 5, suntem avertizați că Domnul Isus va veni pe neașteptate, „ca un hoț noaptea”, comparația făcând aluzie la elementul surpriză. Domnul Isus a spus, „Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”, în Matei 25:13, precum și în Matei 24:32 și Marcu 13:32. Pe baza semnelor venirii Domnului, despre care citim în cărțile Isaia, Ioel, precum și în Evangheliile după Matei, Marcu și Luca, vom putea ști când venirea Domnului va fi aproape, chiar dacă niciun om nu va ști ziua exactă și cu atât mai puțin ora, când Isus va apărea pe nori.
 
Tocmai de aceea, să fim treji spiritual, să căutăm să fim tot timpul „îmbrăcați cu platoșa credinței și a dragostei” și să ne protejăm mintea cu „coiful nădejdii mântuirii” (1 Tesaloniceni 5:8). Credința în Dumnezeu este singurul scut care poate opri săgețile îndoielii și ale minciunilor diavolului. De asemenea tot noi suntem cei care alegem „să ne îmbrăcăm” cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni și să primim dragostea pe care Domnul o are pentru noi. Dacă ne dorim să înțelegem și să cunoaștem dragostea Tatălui ceresc, Duhul Sfânt ne-o va revela. Ca să ajungem să cunoaștem tot mai mult dimensiunile și profunzimile dragostei Lui Dumnezeu, putem să ne rugăm după modelul rugăciunii apostolului Pavel din Efeseni  3:14-21.
 
Pentru că mintea noastră este un câmp de bătălie, în care dușmanul poate strecura gânduri de îndoială, descurajare, ispite și nu numai, căutând să ne facă să renunțăm la Domnul, avem nevoie permanent de „coiful nădejdii mântuirii”. Coiful este menit să protejeze ceea ce gândim. Dacă Isus este Domnul vieții noastre și suntem convinși că a făcut totul pentru mântuirea noastră prin jertfa Sa, suntem mântuiți. Domnul nu ne va părăsi niciodată, așa cum ne promite în atât de multe versete biblice. Doar noi putem renunța să fim ai Lui, pentru că nu ne forțează să Îl urmăm.
 
Lumina expune tot ce este ascuns și ce ne poate face rău. Nu rezolvăm nicio problemă dacă o „ascundem sub preș” sau o ignorăm, dimpotrivă, ce nu rezolvăm ne va costa ulterior. Noi suntem cei care trebuie să alegem să ne îmbrăcăm și să ne protejăm cu „platoșa credinței”.

• 1 Tesaloniceni 5:9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie [adică, nu ne-a ales ca să ne condamne], ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, (Cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze.)

 
Putem fi convinși că scopul Lui Dumnezeu nu este să rătăcim calea Lui, dimpotrivă, Isus a ales să moară pentru păcatele noastre, ca să fim totdeauna cu El. Acest adevăr este cea mai puternică și minunată încurajare pentru fiecare creștin! Să nu uităm că scopul pentru care a creat Dumnezeu omul este tocmai pentru a avea un popor care să fie cu El pentru totdeauna!
 
De aceea să nu ne temem, să nu ne îndoim de dragostea Tatălui ceresc și nici de purtarea Lui de grijă. Isus a murit ca să ne răscumpere și să ne împace din nou cu Dumnezeu și locuiește în fiecare inimă sinceră care L-a făcut Domn și trăiește după voia Tatălui ceresc. Nu suntem singuri nicio clipă și indiferent cât de cumplite sunt circumstanțele în care ne-am putea afla la un moment dat, Isus este cu noi și ne va ajuta să trecem cu bine. Dacă putem spune ca și Pavel, „Căci, pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21), nu avem de ce să ne temem. Moartea fizică înseamnă a intra instantaneu în prezența celui pentru care am trăit, care, pentru creștini este Cristos.
 
Să nu uităm că,

El (Isus Cristos) S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. - Tit 2:14


Carmen Pușcaș

A ieșit vreodată ceva bun din îngrijorare? Ați rezolvat vreo problemă dacă v-ați concentrat pe aspectele negative ale acesteia și nu mai vedeați nicio cale de ieșire? Biblia ne învață exact contrariul și acesta este modul corect și cel mai eficient în care trebuie să abordăm orice situație.

• Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea Lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. - Filipeni 4:6-7

 
Ușor de spus, dar greu de făcut, nu-i așa? Dar să vedem ce spun versetele precedente:

• Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. - Filipeni 4:4-5

  
Ca să ne putem bucura, cei mai mulți dintre noi trebuie să alegem în mod constant bucuria în locul tristeții, al supărării, descurajării sau al oricărei alte emoții negative. „Bucurați-vă” este un verb reflexiv, ceea ce implică acțiunea noastră. Vom putea să ne bucurăm tot mai mult, pe măsură ce alegem să zâmbim mai des și realizăm că se merită să ne opunem gândurilor care ne întristează și să evităm conversațiile și situațiile care ne fură pacea.  Blândețea este opusul  durității, al furiei și cu siguranță este un companion al bucuriei. Isus este modelul perfect de blândețe, care a reacționat corect, fără să păcătuiască indiferent prin ce a trecut. Biblia arată că oamenii veneau la El, fără teama că îi va repezi sau va fi dur cu ei.
 
Teoretic, majoritatea dintre noi știm că nu are rost să ne îngrijorăm și să suferim la infinit pentru ce nu mai putem schimba. Este adevărat că este important să ne gândim la ce am făcut greșit, dar numai atât cât să știm cum să evităm să greșim în viitor, dar ne facem doar rău dacă continuăm să ne chinuim cu gânduri de genul: „dar dacă...” sau „cum ar fi fost dacă nu...”. Dacă suntem atenți la ceea ce ne gândim, refuzând gândurile negative, distructive, care nu aduc nimic bun și meditând doar la ceea ce este constructiv, benefic și adevărat conform Scripturii, putem fi cei mai fericiți.
 
Si apostolul Petru ne spune că Îi putem da Domnului toate îngrijorările noastre, pentru că El are grijă de noi în toate domeniile:

• Şi aruncaţi asupra Lui (Dumnezeu) toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. – 1 Petru 5:7

 
Dumnezeu ne iubește necondiționat și ne dorește binele chiar mai mult decât ni-l dorim noi. Vrea să Îi dăm Lui toate îngrijorările, ceea ce înseamnă că nu este nici un aspect al vieții noastre în care să nu ne poarte de grijă și nu putem avea niciun fel de probleme pentru care să nu aibă soluții. Tot ce ne cere, ca să poată lucra pentru noi, este să Îi dăm Lui grijile noastre și să ne încredem că le va rezolva iar dacă ne sfătuiește să facem ceva anume, ascultăm. Copilul care are un tată iubitor și devotat, nu se îndoiește de protecția, ajutorul și grija pe care i-o poartă. Dacă un tată pământesc inspiră copilului său atâta încredere, cu cât mai mult ar trebui să ne încredem în grija Tatălui ceresc, care este Atotputernic și pentru care nimic nu este imposibil și nici prea greu? Când Îl iubim pe Dumnezeu, căutăm să Îi facem pe plac și putem fi siguri că se îngrijește de tot ce avem nevoie, pentru că prin credință, promisiunile Scripturii devin realitate în viața noastră.
 
Apostolul Pavel ne dă rețeta pentru modul corect de gândire prin care putem să ne bucurăm de viața de zi cu zi.

• Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. – Filipeni 4:8

 
Când alegem să răspundem circumstanțelor în mod firesc, fără a urma conducerea Duhului Sfânt, stresul, tulburarea, îngrijorarea și anxietatea ne pot copleși. Când alegem să ne concentrăm pe ceea ce este bun și drept, ne putem opune anxietății, pentru că cheia păcii nu este în emoțiile pe care le simțim, ci în gândurile pe care le gândim.
 
Cum ne putem elibera de temerile care rezultă din concentrarea pe problema care ne frământă? Cea mai eficientă metodă este să căutăm versetele care soluționează problema sau arată adevărul Scripturii pe tema respectivă. Ceea ce gândim, produce emoțiile pe care le simțim. Dacă ne dorim să avem pace și bucurie, de noi depinde să facem efortul de a opri gândurile negative, distructive și a alege să ne gândim la ceea ce ne îndeamnă Filipeni 4:8, sau versetele următoare:

Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
Coloseni 3:1-3

​

Nu există nicio îndoială că aceste versete sunt foarte personale pentru oricine le citește. Recent, Domnul m-a ajutat să le înțeleg mai clar și mai profund decât oricând. 
 
Este posibil ca Domnul să nu ne ceară doar să luăm jugul Său, ci să „facem schimb” cu jugul lui? Jugul pus pe noi de robia păcatului este un jug greu, cumplit de greu. Indiferent dacă cineva este necredincios, înjugat la jugul diavolului și al păcatului, sau este creștin care a ajuns prins în capcana păcatului (mai ales dacă este un păcat secret), acesta poartă o povară tare grea!
 
Toți suntem născuți în păcat, adică cu toții suntem născuți cu o natură căzută. Numai când devenim născuți din nou, trecem din întuneric în lumină. Trecem de sub „domnia păcatului” sub „domnia lui Isus” și devenim literalmente ființe noi în Cristos. Acum, în interiorul nostru, este natura lui Cristos și Duhul Sfânt locuiește în noi. Îmi amintesc că, înainte de a deveni creștin, m-am gândit că voi muri dacă voi deveni copilul lui Dumnezeu și nu voi mai putea înjura și chiar mai grav, pentru că va trebui să întorc și celălalt obraz. Dar s-a întâmplat un lucru uimitor când mi-am dat inima și viața Domnului, nu mai voiam nici măcar să vorbesc urât și nici să mai răspund cu aceeași monedă celor care-mi făceau rău. Am început să-mi doresc să am o inimă curată, din care să izvorască doar cuvinte curate spre gloria Lui Dumnezeu și să consider că este un privilegiu să „întorc și celălalt obraz”. Măcar atât pot face pentru Acela care și-a dat nu doar ambii obraji, ci tot trupul să fie bătut și torturat pentru mine.
 
Avantajul înjugării cu Domnul este că El este puternic și are cea mai bună inimă. Isus vrea să ne ajute să nu ajungem copleșiți și învinși. El este permanent alături de noi, ca să ne ajute. Când trăiam în păcat, nu căutam ajutorul Domnului, ci încercam să ne rezolvăm problemele în orice fel puteam. Și dușmanul (diavolul și demonii lui) a fost întotdeauna aproape și făcea totul ca să ne încurce, să ne facă să eșuăm, să ne fure orice speranță și stimă de sine, etc. Orice beneficii pe care le oferă vreodată diavolul oricui, sunt de scurtă durată și foarte dăunătoare. Adevărul este că oricine crede că diavolul îi este prieten, se înșală amarnic. Pentru Satan, fiecare suflet rănit și distrus, este o lovitură împotriva lui Dumnezeu.
  
Libertatea creștinului sincer este rezultatul faptului că prin Isus ni s-au iertat păcatele, iar rămânerea în iertarea Domnului este sursa celei mai mari bucurii pe care cred că o poate avea cineva vreodată. Când cineva ajunge să se obișnuiască cu comiterea unui anumit păcat sau să cadă în capcana unui traume, ajunge foarte împovărat și oprimat. Numai când acceptăm oferta Domnului, de a veni la El, putem să scăpăm de jugul greu și să ne întoarcem acolo unde ar trebui să fim, sub conducerea Domnului pe calea Lui dreaptă. Când suntem înjugați cu Isus Cristos, suntem într-un jug fericit și ușor. Adevărata viața o putem găsi doar în puritatea relației cu Domnul nostru iubitor. Iar dacă cineva alege să se răzvrătească și să-L părăsească pe Isus, viața acelei persoane va deveni cumplit de grea.
 
„Celor trudiți și împovărați”, Domnul le oferă „odihnă pentru sufletele lor”. Biblia Amplificată spune: „toți cei trudiți, greu împovărați și supraîncărcați”. Am căutat sensul expresiei „trudiți și împovărat” în limba greacă originală și înseamnă „obosiți și epuizați pentru că poartă o sarcină grea”. Cine a renunțat deja la conducerea eului (a păcatului) și a acceptat domnia Lui Isus, știe bine sensul acestei expresii. Cine nu a făcut-o, are nevoie să ajungă la punctul în care își dă seama de adevărul acestui lucru. Orice jug pe care îl împărtășim cu orice sau cu oricine în afară de Domnul, nu va fi spre binele nostru, chiar dacă pare minunat la început. Mai devreme sau mai târziu, orice alt jug în afară de Domnul, ne va dezamăgi. Odată ce ne eliberăm din acel jug și luăm jugul oferit de Domnul, începem să trăim cu adevărat! Găsim „odihnă pentru sufletele noastre”. Semnificația termenului „psucho”, tradus „suflet” din versetul de mai sus este de „suflare de viață, suflet ca loc al emoțiilor și a voinței, sinele, identitatea distinctă a fiecărui individ”. Cred că fără Domnul, ajungem epuizați mental, spiritual și chiar fizic, în efortul de a căuta soluții la probleme și ca urmare a necazurilor în care intrăm singuri. Dar, când alegem să luăm jugul Domnului și să urmăm conducerea Lui, putem să ne odihnim știind că dragostea și bunătatea Lui ne vor ajuta să trecem cu bine peste toate.
 
Domnul ne spune că este „blând și smerit cu inima” și „să învățăm de la El”. Dacă Cel care are totul și deține totul, este blând și umil, cu cât mai mult trebuie să învățăm de la El. Domnul ne-a dat Cuvântul Său, ne-a trimis Duhul Său și este mai aproape de noi decât propria noastră suflare. El se oferă să ne învețe căile Sale și chiar să ne ajute să-L urmăm.
 
Asta înseamnă că nu avem probleme niciodată? Poate că ne luptăm să iertăm pe cineva care ne-a făcut mult rău sau ne luptăm cu slăbiciunile noastre, cum ar fi alcoolul, drogurile, alte obiceiuri proaste, tentațiile sexuale, problemele de temperament etc. Este cert că, dacă trăiți suficient de mult, veți ispitit în toate domeniile în care ați putea cădea! Dar vă garantez că Domnul pregătește calea de scăpare pentru cei care Îl roagă să îi ajute să învingă ispita. Dacă Îi cerem ajutorul, El este gata să ne ajute. Dumnezeu este cu adevărat un Tată bun, cel mai bun. Atâta timp cât continuăm să ne „ridicăm”, nu suntem învinși! Dar nu trebuie să o facem prin puterile noastre. Să rămânem înjugați cu Domnul primind ajutorul și conducerea Lui. Să ascultăm și să învățăm de la El cum să depășim problemele vieții. Noi alegem dacă vrem să ne purtăm poverile singuri sau acceptăm oferta Lui. Lăudat să fie Domnul, pentru că dacă alegem ce ne oferă, răsplata este odihnă pentru sufletele noastre! Lăudat să fie Domnul, pentru că noi nu merităm harul și bunătatea Lui și totuși El ne binecuvântează. Aleluia, chemarea Lui este pentru toți, pentru „oricine vrea” să-L urmeze, la fel cum este și dragostea Lui.
 
Eli Cockrell

Dumnezeu le dă puterea Duhului Sfânt celor care petrec timp în prezența Lui și care au inimi sensibile, gata să se schimbe. Ucenicii Lui Isus au fost cu Domnul lor zi și noapte, au făcut totul împreună, au petrecut multe nopți ascultându-L și spunându-I ce era în inimile lor. Ei au fost primii care au primit puterea prin botezul cu Duhul Sfânt și au pus bazele bisericii creștine. Dar înainte de venirea puterii, au avut intimitate cu Isus. Adevărul este că nu putem primi puterea Domnului, dacă nu avem mai întâi intimitate cu El.
 
Când petrecem timp în prezența Lui Dumnezeu, ajungem să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Părtășia cu Domnul ne deschide ochii spirituali și începem să vedem cum suntem cu adevărat, ce este bine și ce este greșit în caracterul, inima, mintea, vorbirea și acțiunile noastre. Imaginea pe care o avem despre noi înșine ar putea fi distorsionată, deoarece ne percepem pe noi înșine pe baza trecutului, experiențelor, emoțiilor și circumstanțelor cu care ne confruntăm. Trebuie să Îi permitem Duhului Sfânt să ne arate ce trebuie schimbat. Nu este ușor să stăm la picioarele Lui Isus, așa cum a făcut Maria și să nu facem nimic. Poate credeți că trebuie să munciți cât de mult puteți pentru Domnul ca să fie mulțumit, dar Isus a pus lucrurile într-o perspectivă diferită atunci când Marta L-a rugat să o facă pe sora ei să o ajute să slujească:
 

• Luca 10:41-42 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

 
Vă puteți imagina ce gânduri puteau trece prin mintea Martei? „Doamne, ce spui? Încurajezi lenea? Ea nu face nimic! Eu am muncit deja atât de mult și Tu spui că sora mea care n-a făcut nimic a făcut alegerea corectă și chiar că va beneficia de pe urma alegerii ei? Dacă stăteam și eu cu ea, cine va pune mâncare pe masă?” Este bine să fim ca Marta și să muncim, dar cu cât învățăm mai mult să ne facem timp zilnic să ne odihnim în prezența Lui Dumnezeu și să primim ce are să ne dea, vom deveni mai productivi în timp ce ne facem treaba și ne vom bucura mai mult de viața trăită cu Isus.
 
Dar cum intrăm în prezența Domnului? Primul pas este să găsim un loc liniștit, unde să nu fim deranjați. Apoi trebuie să ne liniștim mintea și să ne concentrăm asupra Domnului. Nu este ușor să nu ne mai gândim la ce ne preocupă, să nu ne îngrijorăm și să nu planificăm ce ar trebui să facem în continuare. Cei mai mulți dintre noi ne-am putea liniști mintea ascultând muzică de închinare sub ungerea Duhului Sfânt. Trebuie să alegem să ne deschidem inimile ca să primim ce are să ne spună Duhul Sfânt și să Îi permitem să-și facă lucrarea în noi. Pe măsură ce începem să-L lăudăm pe Dumnezeu și să-I mulțumim sincer pentru tot ce a făcut deja pentru noi, prezența Duhului Sfânt va începe să se manifeste și dragostea Tatălui ceresc ne va umple inimile. Cu cât facem acest lucru mai des, cu atât mai repede vom intra în prezența Domnului. Odată ce ne schimbăm stilul de viață și căutăm să facem tot posibilul ca să petrecem zilnic timp de calitate cu Domnul nostru, vom putea crește și ne vom maturiza spiritual, devenind mai eficienți în Împărăția Lui Dumnezeu.
 
Un alt mod în care putem intra în prezența Domnului este citirea Bibliei. Dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne reveleze ce are să ne spună prin versetele pe care le citim și continuăm până când ceea ce citim devine real și ne vorbește inimii, slava Domnului ne va umple inimile.
 
Poate spuneți că Dumnezeu este omniprezent și suntem tot timpul în prezența Lui. Este adevărat că Dumnezeu este pretutindeni, non-stop, dar este nevoie de efort și determinare pentru ca noi să putem ignora lumea fizică și să accesăm lumea spirituală, unde putem simți prezența Lui Dumnezeu. Doar atunci când reușim să ne reducem la tăcere gândurile și simțurile fizice, putem permite duhului nostru născut din nou să preia controlul și Duhului Sfânt să se manifeste. Cu cât petrecem mai mult timp în slava Lui Dumnezeu, cu atât învățăm mai mult să trăim conduși de Duhul Sfânt și nu de suflet (care este mintea, voința și emoțiile noastre).
 
Este nevoie de timp și efort pentru a cunoaște pe cineva. O relație puternică se dezvoltă în timp, atunci când cele două persoane implicate sunt sincere, devotate, se iubesc și se respectă reciproc. La fel trebuie să fim și în relația cu Dumnezeu, deoarece El este perfect în toate privințele și a făcut deja tot ce este necesar pentru ca noi să fim preaiubiții Săi.
 
Domnul ne cheamă pe toți: „Veniți la Mine! Aici totul este mult mai bun, mai frumos și veți găsi odihnă perfectă pentru sufletele voastre”. Când intrăm în slava Domnului ajungem să gustăm iubirea și bunătatea Lui Dumnezeu la cel mai înalt nivel, ne odihnim și ne întărim credința („Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” - Psalmii 34:8). Și pe măsură ce petrecem timp cu Isus, iubindu-L și El iubindu-ne pe noi, devenim din ce în ce mai asemănători cu El, adică mai iubitori, mai buni, mai răbdători și mai doritori să-i ajutăm pe semenii noștri. Ne vom schimba atât de mult, încât cei din jur vor căuta să fie în prezența noastră și vor începe să-și dorească să fie ca noi. Aceasta este cea mai bună metodă de evanghelizare! Când alegem să ne îndreptăm atenția către Domnul, începem să ne gândim la lucrurile spirituale, care contează mai mult decât lumea fizică din jurul nostru. Astfel, lumea spirituală devine tot mai reală și pe măsură ce învățăm să ne folosim simțurile spirituale, vom putea primi tot mai mult din ceea ce are Tatăl ceresc să ne dea.
 
În Coloseni 3:2, suntem îndemnați să ne gândim „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Și în Efeseni 2:6, citim că Dumnezeu “… ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus”. Asta înseamnă că suntem deja prezenți în domeniul spiritual, dar trebuie să ne ignorăm simțurile fizice ca să putem recepționa mesajele simțurilor spirituale! Greutățile, tristețea, durerea, suferințele nu pot birui prezența și pacea Lui Dumnezeu atâta timp cât îl iubim și îl căutăm cu adevărat. Ori de câte ori ne este foame și sete de Dumnezeu, El Își va face simțită prezența și ne va umple! Când alegem să-i predăm totul Domnului, El poate lucra pentru noi, ne rezolvă problemele, ne vindecă și ne restaurează, se îngrijește de nevoile noastre, ne dă favoare și ne întinde masa înaintea dușmanilor noștri (Psalmul 23: 5).
 

• Isaia 4:5b-6 Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

 
Când intrăm în slava Lui Dumnezeu suntem în „adăpostul” Lui. Cu cât intrăm mai des în prezența Lui, cu atât suntem mai protejați și putem trăi mai mult conduși de Duhul Sfânt și nu de firea noastră. Mulțumim Doamne pentru acest dar minunat!
 
 
Carmen Pușcaș
 

Mântuirea pe care o primim prin Isus Cristos înseamnă mult mai mult decât viața veșnică. Isus vrea să Îi dăm Lui poverile, grijile, temerile, nevoile noastre și să ne dea în schimb odihna Sa, așa cum citim în Matei 11:28-29, „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
 
Domnul vrea să alegem să intrăm în odihna Lui. Noi trebuie să dorim să lăsăm totul la picioarele Lui și să ne relaxăm având încredere că ne poartă de grijă. Când alegem să-L lăudăm pe Domnul, să Îi multumim pentru cine este și ce a făcut pentru noi, putem intra în prezența Lui și să ne umplem de Duhul Sfânt. Avem zilnic nevoie să ne reumplem, pentru că provocările vieții de zi cu zi ne golesc și ajungem epuizați dacă nu suntem atenți. Iar un creștin epuizat este vulnerabil, irascibil și face față cu greu ispitelor. Vă sună familiar? Noi suntem cei care limităm prezența și puterea Duhului Sfânt în noi. Tatăl ceresc ne umple cu atât cât Îi permitem să toarne în noi. Cu cât foamea noastră de Domnul este mai mare și căutăm mai mult părtășia cu El, cu atât primim mai mult.
 
Împăratul David a înțeles importanța timpului petrecut în prezența Domnului așa cum arăta și în Psalmul 16:11b, „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta”. Bucuria care ne umple inimile când petrecem timp cu Domnul ne transformă și este cu atât mai mare cu cât înțelegem mai profund ce avem în Isus. Aceasta este bucuria mântuirii, a apartenenței la familia cerească, prin care nu ne mai îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, de faptul că este în noi permanent, indiferent prin ce trecem și că face tot ce este nevoie ca să putem deveni ce ne-a creat să fim.
 
Domnul are cele mai minunate binecuvântări pregătite pentru noi și planul Lui este cel mai perfect pentru fiecare în parte, din toate punctele de vedere. Dar ca să intrăm în odihna lui Dumnezeu, trebuie să renunțăm să ne zbatem să rezolvăm totul singuri și să-L rugăm să ne ajute în ce avem de făcut. Dacă urmăm conducerea Duhului Sfânt, învățând să ascultăm de vocea Lui, împlinind ce ne spune, vom putea intra în posesia a tot ceea ce are Domnul mai bun pentru noi.
 
Uneori, concediul mult visat poate ajunge să fie un calvar, dar concediul pe care îl putem avea intrând în odihna Domnului ne relaxează, ne eliberează de poveri, temeri, frustrări, stres și de oboseală fizică. Încrederea că Tatăl ceresc face totul spre binele nostru maxim, ne dă pace și ne ajută să intrăm în adevărata odihnă. Putem avea o viață împlinită și fructuoasă dacă Isus ne este cu adevărat Domn și suntem convinși că ne iubește și că nu ne lasă și nu ne părăsește niciodată!
 
Ne putem odihni când știm că Universul funcționează foarte bine fără ajutorul nostru, că nu trebuie să ne pierdem pacea îngrijorându-ne de ce va fi și ce va urma pe plan mondial sau local. Dimpotrivă, dacă petrecem zilnic timp cu Domnul, putem să ne încredem tot mai mult în protecția, ajutorul și dragostea Lui și astfel ne vom putea păstra pacea, vom dormi mai bine și vom fi mult mai odihniți atât fizic cât și sufletește. Să intrăm și să rămânem în odihna Domnului nostru!
 
 
 
Carmen Pușcaș