Dumnezeu le dă puterea Duhului Sfânt celor care petrec timp în prezența Lui și care au inimi sensibile, gata să se schimbe. Ucenicii Lui Isus au fost cu Domnul lor zi și noapte, au făcut totul împreună, au petrecut multe nopți ascultându-L și spunându-I ce era în inimile lor. Ei au fost primii care au primit puterea prin botezul cu Duhul Sfânt și au pus bazele bisericii creștine. Dar înainte de venirea puterii, au avut intimitate cu Isus. Adevărul este că nu putem primi puterea Domnului, dacă nu avem mai întâi intimitate cu El.
 
Când petrecem timp în prezența Lui Dumnezeu, ajungem să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Părtășia cu Domnul ne deschide ochii spirituali și începem să vedem cum suntem cu adevărat, ce este bine și ce este greșit în caracterul, inima, mintea, vorbirea și acțiunile noastre. Imaginea pe care o avem despre noi înșine ar putea fi distorsionată, deoarece ne percepem pe noi înșine pe baza trecutului, experiențelor, emoțiilor și circumstanțelor cu care ne confruntăm. Trebuie să Îi permitem Duhului Sfânt să ne arate ce trebuie schimbat. Nu este ușor să stăm la picioarele Lui Isus, așa cum a făcut Maria și să nu facem nimic. Poate credeți că trebuie să munciți cât de mult puteți pentru Domnul ca să fie mulțumit, dar Isus a pus lucrurile într-o perspectivă diferită atunci când Marta L-a rugat să o facă pe sora ei să o ajute să slujească:
 

• Luca 10:41-42 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

 
Vă puteți imagina ce gânduri puteau trece prin mintea Martei? „Doamne, ce spui? Încurajezi lenea? Ea nu face nimic! Eu am muncit deja atât de mult și Tu spui că sora mea care n-a făcut nimic a făcut alegerea corectă și chiar că va beneficia de pe urma alegerii ei? Dacă stăteam și eu cu ea, cine va pune mâncare pe masă?” Este bine să fim ca Marta și să muncim, dar cu cât învățăm mai mult să ne facem timp zilnic să ne odihnim în prezența Lui Dumnezeu și să primim ce are să ne dea, vom deveni mai productivi în timp ce ne facem treaba și ne vom bucura mai mult de viața trăită cu Isus.
 
Dar cum intrăm în prezența Domnului? Primul pas este să găsim un loc liniștit, unde să nu fim deranjați. Apoi trebuie să ne liniștim mintea și să ne concentrăm asupra Domnului. Nu este ușor să nu ne mai gândim la ce ne preocupă, să nu ne îngrijorăm și să nu planificăm ce ar trebui să facem în continuare. Cei mai mulți dintre noi ne-am putea liniști mintea ascultând muzică de închinare sub ungerea Duhului Sfânt. Trebuie să alegem să ne deschidem inimile ca să primim ce are să ne spună Duhul Sfânt și să Îi permitem să-și facă lucrarea în noi. Pe măsură ce începem să-L lăudăm pe Dumnezeu și să-I mulțumim sincer pentru tot ce a făcut deja pentru noi, prezența Duhului Sfânt va începe să se manifeste și dragostea Tatălui ceresc ne va umple inimile. Cu cât facem acest lucru mai des, cu atât mai repede vom intra în prezența Domnului. Odată ce ne schimbăm stilul de viață și căutăm să facem tot posibilul ca să petrecem zilnic timp de calitate cu Domnul nostru, vom putea crește și ne vom maturiza spiritual, devenind mai eficienți în Împărăția Lui Dumnezeu.
 
Un alt mod în care putem intra în prezența Domnului este citirea Bibliei. Dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne reveleze ce are să ne spună prin versetele pe care le citim și continuăm până când ceea ce citim devine real și ne vorbește inimii, slava Domnului ne va umple inimile.
 
Poate spuneți că Dumnezeu este omniprezent și suntem tot timpul în prezența Lui. Este adevărat că Dumnezeu este pretutindeni, non-stop, dar este nevoie de efort și determinare pentru ca noi să putem ignora lumea fizică și să accesăm lumea spirituală, unde putem simți prezența Lui Dumnezeu. Doar atunci când reușim să ne reducem la tăcere gândurile și simțurile fizice, putem permite duhului nostru născut din nou să preia controlul și Duhului Sfânt să se manifeste. Cu cât petrecem mai mult timp în slava Lui Dumnezeu, cu atât învățăm mai mult să trăim conduși de Duhul Sfânt și nu de suflet (care este mintea, voința și emoțiile noastre).
 
Este nevoie de timp și efort pentru a cunoaște pe cineva. O relație puternică se dezvoltă în timp, atunci când cele două persoane implicate sunt sincere, devotate, se iubesc și se respectă reciproc. La fel trebuie să fim și în relația cu Dumnezeu, deoarece El este perfect în toate privințele și a făcut deja tot ce este necesar pentru ca noi să fim preaiubiții Săi.
 
Domnul ne cheamă pe toți: „Veniți la Mine! Aici totul este mult mai bun, mai frumos și veți găsi odihnă perfectă pentru sufletele voastre”. Când intrăm în slava Domnului ajungem să gustăm iubirea și bunătatea Lui Dumnezeu la cel mai înalt nivel, ne odihnim și ne întărim credința („Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” - Psalmii 34:8). Și pe măsură ce petrecem timp cu Isus, iubindu-L și El iubindu-ne pe noi, devenim din ce în ce mai asemănători cu El, adică mai iubitori, mai buni, mai răbdători și mai doritori să-i ajutăm pe semenii noștri. Ne vom schimba atât de mult, încât cei din jur vor căuta să fie în prezența noastră și vor începe să-și dorească să fie ca noi. Aceasta este cea mai bună metodă de evanghelizare! Când alegem să ne îndreptăm atenția către Domnul, începem să ne gândim la lucrurile spirituale, care contează mai mult decât lumea fizică din jurul nostru. Astfel, lumea spirituală devine tot mai reală și pe măsură ce învățăm să ne folosim simțurile spirituale, vom putea primi tot mai mult din ceea ce are Tatăl ceresc să ne dea.
 
În Coloseni 3:2, suntem îndemnați să ne gândim „la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Și în Efeseni 2:6, citim că Dumnezeu “… ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus”. Asta înseamnă că suntem deja prezenți în domeniul spiritual, dar trebuie să ne ignorăm simțurile fizice ca să putem recepționa mesajele simțurilor spirituale! Greutățile, tristețea, durerea, suferințele nu pot birui prezența și pacea Lui Dumnezeu atâta timp cât îl iubim și îl căutăm cu adevărat. Ori de câte ori ne este foame și sete de Dumnezeu, El Își va face simțită prezența și ne va umple! Când alegem să-i predăm totul Domnului, El poate lucra pentru noi, ne rezolvă problemele, ne vindecă și ne restaurează, se îngrijește de nevoile noastre, ne dă favoare și ne întinde masa înaintea dușmanilor noștri (Psalmul 23: 5).
 

• Isaia 4:5b-6 Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.

 
Când intrăm în slava Lui Dumnezeu suntem în „adăpostul” Lui. Cu cât intrăm mai des în prezența Lui, cu atât suntem mai protejați și putem trăi mai mult conduși de Duhul Sfânt și nu de firea noastră. Mulțumim Doamne pentru acest dar minunat!
 
 
Carmen Pușcaș
 

Mântuirea pe care o primim prin Isus Cristos înseamnă mult mai mult decât viața veșnică. Isus vrea să Îi dăm Lui poverile, grijile, temerile, nevoile noastre și să ne dea în schimb odihna Sa, așa cum citim în Matei 11:28-29, „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
 
Domnul vrea să alegem să intrăm în odihna Lui. Noi trebuie să dorim să lăsăm totul la picioarele Lui și să ne relaxăm având încredere că ne poartă de grijă. Când alegem să-L lăudăm pe Domnul, să Îi multumim pentru cine este și ce a făcut pentru noi, putem intra în prezența Lui și să ne umplem de Duhul Sfânt. Avem zilnic nevoie să ne reumplem, pentru că provocările vieții de zi cu zi ne golesc și ajungem epuizați dacă nu suntem atenți. Iar un creștin epuizat este vulnerabil, irascibil și face față cu greu ispitelor. Vă sună familiar? Noi suntem cei care limităm prezența și puterea Duhului Sfânt în noi. Tatăl ceresc ne umple cu atât cât Îi permitem să toarne în noi. Cu cât foamea noastră de Domnul este mai mare și căutăm mai mult părtășia cu El, cu atât primim mai mult.
 
Împăratul David a înțeles importanța timpului petrecut în prezența Domnului așa cum arăta și în Psalmul 16:11b, „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta Ta”. Bucuria care ne umple inimile când petrecem timp cu Domnul ne transformă și este cu atât mai mare cu cât înțelegem mai profund ce avem în Isus. Aceasta este bucuria mântuirii, a apartenenței la familia cerească, prin care nu ne mai îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, de faptul că este în noi permanent, indiferent prin ce trecem și că face tot ce este nevoie ca să putem deveni ce ne-a creat să fim.
 
Domnul are cele mai minunate binecuvântări pregătite pentru noi și planul Lui este cel mai perfect pentru fiecare în parte, din toate punctele de vedere. Dar ca să intrăm în odihna lui Dumnezeu, trebuie să renunțăm să ne zbatem să rezolvăm totul singuri și să-L rugăm să ne ajute în ce avem de făcut. Dacă urmăm conducerea Duhului Sfânt, învățând să ascultăm de vocea Lui, împlinind ce ne spune, vom putea intra în posesia a tot ceea ce are Domnul mai bun pentru noi.
 
Uneori, concediul mult visat poate ajunge să fie un calvar, dar concediul pe care îl putem avea intrând în odihna Domnului ne relaxează, ne eliberează de poveri, temeri, frustrări, stres și de oboseală fizică. Încrederea că Tatăl ceresc face totul spre binele nostru maxim, ne dă pace și ne ajută să intrăm în adevărata odihnă. Putem avea o viață împlinită și fructuoasă dacă Isus ne este cu adevărat Domn și suntem convinși că ne iubește și că nu ne lasă și nu ne părăsește niciodată!
 
Ne putem odihni când știm că Universul funcționează foarte bine fără ajutorul nostru, că nu trebuie să ne pierdem pacea îngrijorându-ne de ce va fi și ce va urma pe plan mondial sau local. Dimpotrivă, dacă petrecem zilnic timp cu Domnul, putem să ne încredem tot mai mult în protecția, ajutorul și dragostea Lui și astfel ne vom putea păstra pacea, vom dormi mai bine și vom fi mult mai odihniți atât fizic cât și sufletește. Să intrăm și să rămânem în odihna Domnului nostru!
 
 
 
Carmen Pușcaș

Mult timp am avut impresia că suntem ca niște pahare care trebuie să fie pline de Duhul Sfânt. Pe măsură ce scade eul nostru, Duhul Sfânt poate crește și putem ajunge plini de El. Este important să fim plini de Duhul Sfânt, dar analogia paharului nu este cea mai potrivită.
 
În realitate, fiecare dintre noi avem duh și trup. Cu toții suntem ființe spirituale care trăiesc în trupuri umane. Unii ar spune că mai avem și suflet, dar aici vreau să fac referire doar la natura firească și la duhul omului, așa cum scria Pavel, că suntem temple ale Duhului Sfânt în 1 Corinteni 3:16.
 
Lumea spirituală, pentru majoritatea dintre noi, este invizibilă. Dumnezeu poate da vise, viziuni și experiențe spirituale când consideră că este necesar, dar majoritatea dintre noi nu vedem în lumea spirituală.
 
Chiar dacă nu vedem ce se întâmplă în domeniul spiritual, acesta este foarte real. Educația laică vrea să credem că creierul fizic controlează și coordonează totul. Dar, în realitate, creierul fizic este condus de cel spiritual. S-ar putea spune că Duhul este inima, centrul nostru, locul cel mai profund al unei ființe umane. Pavel l-a numit „omul dinăuntru” în Efeseni 3:16.
 
Adevărul este că nu suntem „pahare” goale, ci suntem spongioși și ne îmbibăm cu orice se întâmplă în jurul nostru. În fiecare zi ne umplem sau ne îmbibăm cu ceea ce vedem, auzim, simțim, atingem, raționăm etc., de cele mai multe ori în mod conștient, dar uneori nici măcar nu ne dăm seama. Ne comportăm ca niște bureți.

Absorbim tot ce este în jurul nostru, dacă nu suntem atenți.
 
De la izbucnirea pandemiei cu Covid-19, i-am auzit pe mulți spunând că sunt stresați, deprimați, frustrați sau chiar disperați, și majoritatea lor sunt creștini. O mare parte a acestor stări se datorează informațiilor de la televizor sau din orice sursă media urmărită de aceste persoane. Frica a ajuns să-i influențeze pe oameni și chiar să-i copleșească pe cei mai mulți. Majoritatea spun că nu pot să se opună și să scape de această frică. Cred că au ajuns în această situație pentru că informațiile și emoțiile negative pe care le-au absorbit i-au copleșit.
 
Deci, cum putem lupta contra fricii? Lăudat să fie Dumnezeu pentru calea pe care ne-a pregătit-o! În loc să absorbim direct tot ce este în jur, putem filtra totul prin filtrul pe care ni l-a oferit Dumnezeu. Dar cum? Nu putem să cântăm și să-L lăudăm pe Domnul tot timpul, ca într-un serviciu divin. Dar chiar dacă trebuie să lucrăm și să ne împlinim responsabilitățile, putem să refuzăm să absorbim ce este în jur fără să filtrăm. Am să explic cum putem face acest lucru.
 
Să zicem că trăim într-un oraș în care alimentarea de la rețea se face cu apă murdară sau că avem propria fântână, dar izvorul nu este curat. Fiecare consumator poate folosi propriul „sistem de filtrare” și apa care va veni la robinet va fi atât de bună încât nimeni nu va ști cât de murdară era la sursă. Cu Domnul, nu avem nevoie de economii sau de un împrumut pentru a putea achiziționa cel mai bun sistem de filtrare care nu are nevoie niciodată de curățare și nici nu trebuie înlocuit. Prin filtrarea Lui, putem elimina tot ce este toxic în viața de zi cu zi.
 
Să ne uităm la unele dintre modurile în care putem filtra problemele și stresurile zilnice prin Domnul. Primul pas este să nu primim tot ce auzim ca și cum ar fi bun sau adevărat. Când auzim ceva care ne deranjează, venim în rugăciune înaintea Domnului și apoi procesăm știrea cu ajutorul Lui. Nu este greu de făcut, dacă ne dorim o viață mai bună. Poate că deja faceți acest lucru, dar dacă nu, puteți începe să vă formați obiceiul de a-i da Domnului ceea ce vă supără, imediat după ce auziți. După un timp, devine a doua natură. De asemenea putem să analizăm ce are Biblia de spus despre circumstanțele în care ne aflăm. Circumstanțele ne-ar putea face să ne răzbunăm pe cineva, dar Cuvântul Lui Dumnezeu spune „să ne iubim dușmanii și să ne păstrăm calmul”. Cuvântul Lui Dumnezeu spune, de asemenea, că „un răspuns blând înlătură mânia”. Dacă studiem Scriptura, putem aplica versetele potrivite fiecărei chestiuni în parte. Altă parte importantă a procesului de filtrare este să avem credință sau să ne încredem în Domnul mai mult decât în oricine sau orice. Mă încred în Cuvântul Lui, în calendarul Lui, în purtarea Lui de grijă, în ajutorul Lui și în faptul că știe prin ce trec în fiecare clipă, dinainte să mi se întâmple și are calea de scăpare pregătită, chiar dacă este vorba de incendii, inundații sau furtuni. Trebuie să căutăm zilnic să ne „scufundăm” în Duhul Sfânt, ca să fim plini de El. Când trăim o viață constantă de rugăciune, urmând ghidarea Duhului Sfânt, vom fi mult mai puțin vulnerabili înaintea dușmanului.
 
Deci, care ar putea fi un exemplu simplu al acestui „sistem de filtrare”? Să zicem că tocmai am aflat că vărul meu Bill a fost testat pozitiv cu Covid-19. Care este primul lucru pe care îl fac? Mă îngrozesc și intru în panică sau mă rog? Chiar în timp ce primesc veștile, strig către Domnul în inima mea. Și încep să mă rog pentru Bill și toată familia lui. Caut să aflu ce pot face ca să-i ajut. Dar am nevoie ca Domnul să fie între mine și vestea pe care am primit-o.
 
În loc să fim doar „eu și vestea/circumstanța”.
 
Acum suntem „eu, Dumnezeu și vestea/circumstanța”.
 
În loc să accept vestea și să mă rog mai târziu, poate înainte de culcare, aleg să mă rog imediat ce aflu, incluzându-L pe Dumnezeu de la început. Nu lupt prin propriile mele forțe cu circumstanțele, oricare ar fi ele. Dumnezeu este cu mine și cu cât depind mai mult de El, cu atât este mai bine pentru mine.
 
Un alt exemplu: tocmai am aflat că mi-am pierdut locul de muncă. Și soțul meu și l-a pierdut deja de două luni. Reacția corectă este să Îi spun: „Domnul meu, știu că vei continua să Îți arăți puterea și dragostea prin felul în care ne vei ajuta să trecem prin această situație dificilă.” Apoi îmi păstrez calmul și liniștea înaintea Domnului. Refuz să las disperarea să-mi umple inima și rămân tare știind că Domnul ne-a ajutat să trecem cu bine prin toate greutățile. Chiar și atunci când am luat decizii financiare proaste, în mila și bunătatea Sa, Dumnezeu ne-a ajutat să ieșim cu bine la liman. Nu a fost ușor, dar El a fost alături de noi la fiecare pas și ne-a purtat de grijă. Dumnezeu nu s-a schimbat și suntem în continuare ai Lui. Atunci când nu accept veștile rele, ci le filtrez prin adevărul Lui Dumnezeu, diferența este enormă.


Eli Cockrell

Acestea sunt vremuri de încercare, dar cei care suntem ancorați în Cristos, avem beneficiul uriaș de a fi ai Săi.
 
Viața a părut ireală pentru mulți dintre noi, din întreaga lume, de la izbucnirea pandemiei Covid 19. Unii spun că parcă suntem în „Zona Crepusculară”.
 
Cred din toată inima, că toți suntem prinși în mijlocul bătăliei dintre bine și rău. Cred că răul încearcă să-și pună în aplicare planurile guvernării la nivel mondial și, pentru a face acest lucru, pun în aplicare multe strategii la care au muncit din greu de ani de zile.
 
America ca republică constituțională, le stă în cale, așa cum fac și adevărații creștini. Adevărații conservatori care cred în libertatea individuală și în circulația liberă a mărfurilor stau de asemenea în calea lor. Toți cei care sunt considerați „dușmani ai agendei lor”, sunt considerați dușmani, pur și simplu. Și pe măsură ce puterea lor crește, toți cei care sunt dușmanii lor vor afla tot mai mult acest lucru.
 
Cu mulți ani în urmă, aceasta ar fi considerată „teoria conspirației”. Dar, pentru că globaliștii nu se mai ascund, agenda lor poate fi văzută cu ușurință de oricine este atent la ce se întâmplă.
 
Toți creștinii, indiferent unde trăim în lume, trebuie să fim ferm ancorați în Cristos și în Cuvântul Său, Biblia. Trebuie să ne hotărâm de pe acum, că dacă lucrurile nu merg bine și chiar dacă persecuțiile vor fi cumplite, vom rămâne credincioși Lui Dumnezeu. Pentru că suntem copiii Domnului, știm că avem favoarea Lui, dar aceasta nu înseamnă că nu vom suferi și nu putem fi persecutați, așa cum sunt creștinii din China și din multe alte țări și nici că nu vom fi afectați de probleme care au loc la nivel global, cum au fost războaiele mondiale sau pandemiile. Întreaga lume și noi, credincioșii, va trebui să îndurăm timpurile grele care vor urma. Aceasta nu este o perspectivă sumbră a viitorului, ci un îndemn să ne asigurăm că totul este în regulă pe „nava” noastră și că este bine „ancorată pentru timp de furtună”.
 
Oricât de mult se grăbea America să fie gata de luptă, după ce a fost bombardat Pearl Harbor nu a sărit peste timpul necesar instruirii viitorilor soldați. Este o pregătire de bază pentru fiecare soldat și apoi o pregătire specifică pentru poziția pe care urmează s-o ocupe în cadrul armatei și pe câmpul de luptă.
 
Noi, ca și creștini, trebuie să acceptăm că trăim în ultimele zile ale vremurilor din urmă. Autorii acestui site suntem mid-tribulaționiști. Dar toți cei care trăim în aceste vremuri, vom trece prin greutățile care vor veni, indiferent dacă credem în răpirea pre, mid, post-tribulaționistă sau doar în „A doua venire” a Domnului Isus.
 
Deci ce putem face? Putem să ne apropiem de Domnul. Să citim Cuvântul Său și să ne rugăm mai mult. În ce privește viața de zi cu zi, putem face rezerve de mâncare și de alte bunuri de consum, iar cine are datorii, poate face eforturi ca să le plătească. Anarhiștii malefici ai acestei lumi nu se joacă și vor lovi cu duritate pe oricine le stă în cale sau nu le este folositor.

• Apocalipsa 12:11-12 Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

 
Aceasta înseamnă că creștinii vor depăși atacurile și persecuția prin 1- a fi născuți din nou, 2- cuvântul mărturiei lor și 3- fiind dispuși să-și dea viața pentru Domnul.

• Luca 9:23-26 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.”

 

• Matei 24:12 „Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”

 
Cred că Apostazia a început deja sau va începe curând. 

Eli Cockrell

Dacă nu sunteți sigur(ă) că sunteți mântuit(ă), puteți citi articolele:

ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL

MÂNTUIREA

SALVAREA SUFLETULUI E POSIBILĂ DOAR PRIN ISUS

 
Mulți oameni așteaptă cu nerăbdare răpirea, inclusiv eu, și căutăm semne care ar putea arăta apropierea venirii Domnului. De când a început această pandemie, mulți se întreabă dacă este una dintre ciumele menționate în Luca 21:11 sau dacă face parte din profețiile celor patru călăreți din Apocalipsa 6. Eu personal nu cred că este așa.
 
Cu toate acestea, cred că este posibil să fim martori la „durerile nașterii” sistemului unic de conducere mondial. Nu cred că guvernul global condus de Anticrist va apărea dintr-o dată . Este foarte probabil ca prima dată să fie creat sistemul de conducere și după ce va începe să funcționeze, să se ridice și Anticrist-ul la putere. Cred că versetele din Daniel arată că vor fi trei lideri răi care trebuie să fie înlăturați de la putere înainte ca demonicul Anticrist să ajungă să conducă lumea (Daniel 7:7-8).
 
Ceea ce se întâmplă acum are efecte la nivel global și mulți sunt de părere că este o criză fabricată. Nu știu dacă a fost născocită doar de chinezi sau aceștia au cooperat cu anumite grupuri de interese care doresc să răstoarne conducerea SUA, sau este „opera” altor grupări sau entități, dar două lucruri sunt certe: acest lucru a fost permis de Domnul și diavolul este adevăratul autor, oamenii fiind doar pionii lui.
 
Prostituata (Apocalipsa 17:1-18) care este „purtată” de fiară este de fapt „rețeaua umană”, pusă în mișcare de rețeaua demonică. Mulți vor să o numească „taina Babilonului”. Dar ea este prostituata umanității, formată din corupții lumii care și-au vândut sufletul pentru bogății, influență și putere. Misterul la care face referire Apocalipsa 17, este relația dintre prostituată și fiară, precum și identitatea fiecăruia dintre ei.
 
Deci, ce ar trebui să facem dacă această lume se îndreaptă spre și mai mult rău? Cred că toți creștinii trebuie să rămânem credincioși adevărului și dreptății. Dacă noi nu vom apăra dreptatea, cine o va face? Nu trebuie să ne ascundem capetele în nisip și nici să visăm că Isus ne va scoate de aici și nu avem de ce să ne facem griji. Această atitudine este contrară Bibliei și lipsită de înțelepciune. Trebuie să rămânem verticali (și, de asemenea, să ne rugăm) pentru cei care se vor naște, pentru vârstnici, copii și chiar pentru noi înșine. Ați remarcat versetele din Vechiul Testament, unde Domnul spune că a avut oameni „cu semnul pe frunte”?
 

• Ezechiel 9:4-6 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului.

 
Dumnezeu nu este deloc mulțumit de apatie și nepăsare. Ați observat că judecata a început mai întâi cu Casa Lui Dumnezeu? Este important să ne pese de ce se întâmplă în jurul nostru și să fim responsabili. Noi trebuie să iubim oamenii și să predicăm Evanghelia până la sfârșit.
 
Dacă vom trăi suficient de mult, vom vedea cum „noua ordine globală” va începe să conducă lumea. Guvernul mondial va încerca să păcălească națiunile să i se alăture, așa cum a făcut Uniunea Europeană, care promitea prosperitate și multe beneficii viitorilor membrii; sau va impune sancțiuni și embargouri țărilor care i se vor opune, până când nu vor mai avea de ales și vor trebui să cedeze. Nu pot decât să presupun ce va fi, dar este cert că într-un fel sau altul, se va întâmpla. Și ca multe momente grele din istorie, cei care vor trăi în acele vremuri vor trebui să le facă față. În Matei 24:3-32, Marcu 13:5-24 și Luca 21:7-28 putem citi despre ce va veni peste credincioși înainte ca Domnul să vină să-și ridice sfinții la cer. Din 2 Tesaloniceni 2:1-11 aflăm ce trebuie să se întâmple mai întâi. Apocalipsa 13:4-8 spune despre intervalul de timp în care celui rău i se va permite să conducă inclusiv peste creștini, ceea ce este confirmat și de Daniel 7:23-25.
 
Ca și creștini, trebuie să rămânem în Cuvântul Lui Dumnezeu. Pare că este foarte departe timpul când Bibliile vor ajunge ilegale, dar ce s-a întâmplat cu Covid 19, ne arată că lucrurile se pot schima dramatic de la o zi la alta. Indiferent ce va fi, este spre binele nostru să avem Cuvântul Lui Dumnezeu implantat în inimile noastre. Trebuie să ne apropiem tot mai mult de Domnul și să avem o relație strânsă cu El. Ne confruntăm cu vremuri incerte, dar Isus Cristos este siguranța noastră. Avem nevoie de îndrumarea Domnului, acum mai mult ca niciodată.
 
Eli. Cockrell
 
Articole de pe acest site care sunt corelate cu acest blog:
 
FIARA STACOJIE ȘI BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ȘI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI
 
SE POATE CA RĂPIREA SĂ AIBĂ LOC AZI?
 
RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ, DE CE 3 ANI ȘI JUMĂTATE? 
 
APOSTAZIA - LEPĂDAREA DE CREDINȚĂ

Dacă credem că lipsurile ne fac să ne pierdem pacea, s-ar putea să ne înșelăm, pentru că am putea fi la fel de neliniștiți și îngrijorați și dacă am avea toți banii și toate resursele lumii întregi.
 
În schimb, am putea avea o pace imensă, indiferent cât de mult sau de puțin avem.
 

• Isaia 26:3 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

 
Putem avea „inima tare” dacă ne întărim avându-L pe Domnul în centrul gândurilor și atenției noastre, ca urmare a faptului că„ ne încredem în El”.
 
Ne putem încrede în purtarea de grijă a Domnului, dacă trăim pentru El și suntem responsabili și mulțumitori pentru ceea ce avem. Când facem voia Domnului, ne binecuvântează rodul muncii noastre și se îngrijește de nevoile noastre.
 
Știu din experiență că dacă mă uit la „muntele„ din fața mea, nu mai pot să văd nimic altceva. Dacă permit problemelor să-mi capteze atenția, indiferent de mărimea lor reală, vor deveni munți imenși care mă vor epuiza.
 
De noi depinde să învățăm să ne tratăm problemele în mod corect, mai ales dacă și alții depind de noi. O putem face de pe o poziție de calm și siguranță, știind că nu suntem singuri și că-i putem cere Domnului să ne dea înțelepciunea necesară și să ne conducă în rezolvarea fiecărei situații în parte.
 
Alegerea ne aparține. Ochii Domnului sunt totdeauna peste noi și văd tot ce ni se întâmplă, dar noi alegem dacă ne încredem în El și ne păstrăm „inima tare”.
 
Putem face ceea ce trebuie să facem în această lume, cu pacea și puterea supranaturale pe care le avem în Isus Cristos. Chiar și înainte de a se confrunta cu torturile fizice extreme din partea oamenilor care-l slujeau pe diavolul, Isus și-a păstrat pacea. Și când atârna pe cruce, a ales să-l ajute pe tâlharul de lângă El, a rezolvat problema îngrijirii mamei Lui, care rămânea fără sprijinul Lui, într-o lume în care femeile aveau nevoie de un bărbat să le câștige existența. Ne-a ajutat pe noi toți, și-a dat viața pentru noi și s-a rugat „Tată iartă-i că nu știu ce fac.” Isus nu s-a rugat doar pentru cei care i-au greșit, ci pentru toți oamenii, inclusiv pentru noi. Isus nu și-a pierdut pacea nici când trupul lui a fost bătut crunt și zdrobit până la moarte. Chiar și atunci când păcatele noastre L-au separat de Tatăl Său, chiar dacă a suferit cumplit, Isus nu a disperat. El a mers până la capăt și a biruit păcatul și moartea. Dacă tristețea i-ar fi copleșit inima, nu ar fi putut să facă tot ce a făcut pentru noi, dar Isus a ales să-și păstreze pacea, l-a biruit pe diavol și i-a luat „cheile morții și ale locuinței morților”.
 
Isus ne-a arătat calea pe care s-o urmăm și L-a trimis pe Duhul Sfânt ca să fie cu fiecare dintre noi. Dumnezeu este mai aproape decât propria noastră suflare, pentru cei care suntem născuți din nou.
 
Domnul se bucură să ne fie Dumnezeu și noi să Îi fim fii și fiice. De aceea ne-a creat! Noi nu trebuie să fim Dumnezeu, pentru că El este și doar El are toată înțelepciunea, toată cunoașterea și toate resursele de care avem nevoie atât fizic (inclusiv mental) ci și spiritual, pentru că este „El Shaddai”.
 
Cu mulți ani în urmă, mi s-a spus că unul dintre numele Lui Dumnezeu este „El Shaddai”, Dumnezeul Atotputernic, de la care avem „Totul”. Când am întrebat în ce sens avem Totul, mi s-a spus că așa cum copilul nenăscut este complet dependent de mama sa prin cordonul ombilical, care este sursa pentru toate nevoile vieții copilului, tot așa primim și noi tot ce avem nevoie de la Domnul dacă ne încredem în El.
 

• Ioan 14:27 „Vă las pacea , vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 
Să privim contextul în care a spus Isus aceste cuvinte:
 

• Ioan 14:26-27 „Dar Mângâietorul , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 
Același Isus care a fost născut Emanuel, a plecat la Tatăl, dar nu ne-a lăsat singuri. Ne-a trimis Prezența Lui, pentru ca toți să Îl putem avea cu noi, în același timp. Când Isus era în trup fizic, nu putea fi prezent decât într-un singur loc la un moment dat, dar prin plecarea Lui a făcut posibil acest lucru. Ne putem închide ochii și să-i simțim prezența. Nu suntem singuri niciodată.
 
Ucenicii au devenit apostoli. Toți au ajuns martiri, cu excepția unuia pe care n-au reușit să îl ucidă. Apostolii și cei din biserica primară au trecut prin necazuri și suferințe mari și chiar persecuții. Dar au ales să rămână fermi în credință, așa cum citim și în versetul următor.
 

• Faptele Apostolilor 16:25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă Lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.

 
Pavel și Sila au fost bătuți la sânge pe nedrept, aruncați în închisoare, cu picioarele în butuci. Cu toate acestea au ales să cânte laude la adresa Domnului.
 
Și știm ce a urmat.
 

• Faptele Apostolilor 16:26 Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

 
Când au ales să-L laude pe Domnul, chiar în circumstanțe teribile, Dumnezeu nu doar că a răspuns intervenind în ajutorul lor, dar i-a și folosit în întoarcerea temnicerului și a familiei lui la Cristos, precum și spre binele multora dintre cei închiși.
 
Când cei trei tineri evrei au fost aruncați în cuptorul încins, în cartea Daniel, cel care a poruncit pedeapsa lor, a văzut în foc patru persoane în loc de trei, dintre care unul semăna cu Fiul Lui Dumnezeu. Iar când focul nu le-a făcut nici un rău, au fost eliberați și nici măcar nu miroseau a fum și singurul lucru care s-a schimbat era că nu mai aveau funiile cu care erau legați.
 
Dacă ne păstrăm inimile tari prin credința în Domnul, ne încredem în El și alegem să Îl lăudăm indiferent cât de panicați sau disperați sunt cei din jurul nostru, putem avea pace. Și nu orice pace, ci pace supranaturală, „care întrece orice pricepere” și puterea supranaturală. Putem trece peste toate având bucurie, pace și toată puterea de care avem nevoie, dacă suntem cu adevărat urmașii Lui Cristos.
 
Cealaltă opțiune este să lăsăm problemele să ne consume și să cădem în groapa disperării celor din jur sau chiar s-o săpăm pe a noastră și să-i facem pe ceilalți să ni se alăture.
 
Îți mulțumesc Doamne că ești Dumnezeul nostru și noi suntem copiii Tăi. Îți mulțumim că Te îngrijești de nevoile noastre fizice și spirituale. Îți mulțumim Doamne pentru mila, harul, puterea și bucuria Ta.


Eli Cockrell