 „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Matei 6:22-24 Ochiul fizic ca și cel spiritual reflectă starea inimii, respectiv a duhului. Dacă ne păstrăm inimile pline de pacea și dragostea Lui Isus, trăind în ascultare de Domnul, ochii noștri sunt plini de lumină. Când avem ochi sănătoși care funcționează perfect, aceștia ne inundă tot trupul cu lumina adevărului. Și dacă trupul nostru este condus de lumină, înseamnă că și acțiunile noastre vor fi pe placul Domnului. Dar dacă cineva are păcate pentru care nu și-a cerut iertare și iubește ce este rău, nu ce Îi place Lui Dumnezeu, înseamnă că lumina Lui Isus nu mai este în inima sa, dimpotrivă aceasta a ajuns plină de întuneric. Ochiul fizic, care nu privește țintă la ceea ce Îi place Domnului și caută plăcerile acestei lumi, începe să vadă și ce ține de împărăția întunericului și ca urmare, lumina începe să se diminueze până când rămâne doar întuneric. Domnul Isus a spus chiar, „cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” De ce? Pentru că inima celui care a avut parte de lumina Domnului, știe adevărul și totuși a renunțat la lumină ajunge în întuneric deplin. În continuare Domnul explică mai clar că nimeni nu poate să-L slujească și nici să-L iubească și pe El și păcatul, prin care de fapt slujește diavolului.
Omul alege ce îi place să privească. Privirile fiecăruia sunt atrase de ceea ce iubește și îi face plăcere. Dacă inima noastră este plină de Isus și de dorința de a face voia Domnului, vom evita să mergem unde nu vrea Domnul și să ne uităm la lucrurile care promovează păcatul. Evităm revistele, cărțile, imaginile, programele TV sau site-urile de pe internet care nu sunt curate și căutăm ceea ce ar privi și Isus. Ochii celor care nu aleg să se comporte astfel vor ajunge „răi”, pentru că privesc la ceea ce conduce la rău și prețul va fi mare. Pe măsură ce scade lumina din inimă și întunericul acaparează tot mai mult teren, comportamentul și vocabularul celor care au ales întunericul în locul luminii le vor reflecta alegerile.
Cuvântul „suflare” în limba ebraică originală înseamnă „suflarea de la Dumnezeu” care este în om, adică „duhul” omului. Deci dacă duhul nu mai este o lumină a Domnului, pentru că omul a ales să lase să intre prin poarta ochilor tot felul de lucruri rele în inima lui, întunericul ajunge în „fundul măruntaielor”, adică afectează tot trupul și va avea urmări. În concluzie, ochiul poate fi interpretat ca reprezentând raționamentul, judecata omului sau mentalitatea sa asupra vieții. Dacă gândim sănătos, conform principiilor biblice, fără să gândim ce ne îndeamnă natura umană, decăzută, putem spune că avem „ochi sănătoși” și trăim în Împărăția luminii. Gândurile centrate pe adevăr, pe valorile cerului ne creează o stare reală de bine. Este adevărat că trăind în această lume avem multe motive de supărare și trebuie să ne gândim și la ce nu ne place, când trebuie să rezolvăm problemele de zi cu zi. Dar putem alege să abordăm problemele din perspectiva biblică și să Îi cerem sfatul Domnului în rugăciune, ca să luăm decizii prin care să rămânem în lumină. Când urmăm conducerea Duhului Sfânt, gândim corect, iubim ce este bun și alegem ceea ce este benefic pentru noi și cei din jur. Astfel, Domnul Își găsește plăcerea în noi și putem fi cu adevărat fericiți, pentru că nu slujim întunericului, ci doar adevăratei Lumini, Isus Cristos. Carmen Pușcaș
0 Comments
 Prin jertfa Sa, Isus ne-a deschis drumul spre o viață binecuvântată și victorioasă. Pentru că ne-a răscumpărat din viața de păcat și ne-a împăcat cu Tatăl ceresc, dacă înțelegem ce avem și cine suntem în Isus, putem domni în viață. Cei care L-am primit pe Isus ca Domn și trăim pe placul Domnului avem tot ce este nevoie ca să ne putem bucura de fiecare zi. Cei care nu ați experimentat încă nașterea din nou și doriți să-L urmați pe Isus, puteți afla mai multe din secțiunea „Salvarea sufletului este posibilă doar prin Isus”.
Când Adam a mâncat din fructul oprit a murit spiritual și toți urmașii lui, întreaga omenire a moștenit natura lui păcătoasă, decăzută. Dacă moartea venită prin păcat a avut atât de mare putere ca să domnească peste omenire, cu cât mai mult „zóé”, adevărata viață care vine de la Dumnezeu, îi va face să domnească în viață pe cei care au primit-o prin Isus! Dar nu putem domni, nu ne putem ridica deasupra problemelor, bolilor sau circumstanțelor dacă nu înțelegem și nu primim tot harul Domnului și nu știm că suntem neprihănirea Lui Dumnezeu în Isus Cristos.
Doar prin harul Domnului, prin favoarea pe care ne-a făcut-o, fără să o fi meritat vreunul dintre noi, putem fi neprihăniți, adică, fără păcat înaintea Tatălui ceresc. Este o neprihănire dumnezeiască pe care am putut-o primi doar prin Fiul Lui Dumnezeu, singurul care putea fi „făcut păcat pentru noi,” ca să plătească pentru toate păcatele omenirii. Doar după ce înțelegem cu adevărat că prin Isus suntem iertați și avem favoare înaintea Tatălui ceresc, putem asculta pe deplin de voia Lui Dumnezeu și ca urmare să trăim domnind, nu fiind învinși de probleme, circumstanțe sau păcate. Domnul nostru vrea să ne bucurăm de prezența Lui, să comunicăm tot timpul cu El, să nu ne îndoim nicio clipă că ne iubește și să știm că ne va scoate cu bine din orice probleme. Domnim în viață, când trăim conduși de Duhul Sfânt, împlinind planul Domnului pentru viețile noastre. Cu cât facem mai mult ce Îi place Domnului, cu atât vom avea mai puține motive să suferim și să ajungem învinși. Când cerem sfatul Domnului și facem ce ne îndeamnă Duhul Sfânt, nu vom mai suferi pentru că am luat decizii proaste, sau pentru că am păcătuit. Astfel timpul nostru este folosit eficient și strângem adevărate comori în cer, pe care nu ni le poate fura nimeni. Suveranitatea Lui Dumnezeu nu este întotdeauna înțeleasă corect. Mulți consideră în mod eronat că tot ce se întâmplă este voia Lui Dumnezeu și El are un motiv pentru toate lucrurile și că nu ne putem aștepta la nimic bun. Este absolut adevărat că Dumnezeu este Suveran și nu este nimeni și nimic peste El. Dar a ales să ne dea voință liberă și să ne spună prin Cuvântul Lui că voia Lui permisivă poate fi schimbată prin rugăciune. Ne cerea Domnul să ne rugăm dacă nu voia să ne asculte? La ce ar folosi rugăciunile dacă Domnul dictează tot ce se întâmplă? Adevărul este că dacă ceea ce cerem în rugăciune este după voia Lui, Domnul ne ascultă și schimbă situațiile rele în ceva bun. Dumnezeu nu ar fi spus în Cuvântul Său că putem domni în viață, dacă nu ar fi vrut să fie așa și nu ne-ar fi pus la dispoziție armele cu care să luptăm contra dușmanului și a tot ce este rău. „A domni în viață” înseamnă „a exercita stăpânirea, cea mai înaltă autoritate peste propria viață”. Creștinul dedicat nu este condus de ce i se întâmplă, ci prin Isus are autoritate peste viața pe care o trăiește pe Pământ. Să nu uităm că putem domni doar prin Isus, datorită a ceea ce avem în El și prin El. Când permitem roadei Duhului Sfânt să se manifeste în viețile noastre, prin dragoste, bucurie, pace, blândețe, bunătate, îndelungă răbdare, auto-disciplină, avem autoritate și stăpânire peste ură, neliniște, teamă, răutate, nerăbdare, pofte și toate efectele lor negative. Pe măsură ce căutăm „Împărăția Lui Dumnezeu și neprihănirea Lui,” (Matei 6:33) mai mult decât orice altceva, Domnul se va îngriji de nevoile noastre. Dumnezeu este plin de bunătate, credincioșie și adevăr, și împlinește ceea ce ne promite în Cuvântul Său. Putem fi deasupra problemelor și nu doborâți sau presați de acestea, când știm că Domnul știe tot ce avem nevoie și prin ce trecem și că a pregătit ce avem nevoie ca să le învingem. Știm foarte bine că nu am rezolvat nicio problemă îngrijorându-ne și concentrându-ne pe răul care putea să se întâmple, ci doar am agravat situația. Dar de câte ori alegem să Îi dăm Domnului problemele și grijile noastre și să intrăm în odihna certitudinii că El le va rezolva, Domnul a lucrat pentru noi soluția cea mai bună. Domnia reală a Lui Isus în inimile și viețile noastre ne face să domnim cu adevărat și pentru că împlinim planul pe care Îl are Domnul pentru noi, trăim vieți pline de succes și binecuvântare! Carmen Pușcaș  Când ziua este plină de evenimente care ne solicită fizic, psihic și spiritual, noaptea poate fi agitată dacă nu reușim să ne liniștim cu adevărat înainte de a adormi. Poate faceți parte dintre cei care se agită mult noaptea pentru că creierul continuă să gândească la fel de mult ca și în timpul zilei. Dar chiar dacă sunteți o persoană liniștită, calmă, care adoarme imediat și doarme de obicei profund, viața în această lume agitată ne oferă suficiente zile grele care pot fura somnul chiar și celor care dorm de obicei foarte bine. Ce putem face?
Dumnezeu ne dă liniște deplină dacă reușim să Îi dăm Lui gândurile, îngrijorările, neliniștile, frustrările și tot ce ni s-a întâmplat peste zi și ce ne-ar agita somnul, dacă le-am lăsa nerezolvate. Dacă ne formăm obiceiul ca înainte de culcare să Îi dăm Domnului aceste gânduri și să citim din Biblie ca să ne hrănim duhul și să ne curățim mintea de gândurile care ne-ar putea fura somnul, vom dormi tot mai bine. În timpul somnului profund, fără vise, creierul se curăță de toxinele produse de celulele nervoase ca urmare a activității de peste zi. Dar ca acest proces de curățare să aibă loc în mod eficient, este nevoie de câteva ore de somn profund și aproximativ 8 ore de somn odihnitor în fiecare noapte. Lipsa somnului ne face morocănoși, lipsiți de energie și dacă nu dormim suficient perioade mai lungi de timp, creierul nu poate elimina toxinele și ne expunem la boli cu consecințe grave. Când ne trezim obosiți dimineața, putem ști că nu am dormit profund. Gândurile sunt formate prin legături (sinapse) între neuroni (celulele nervoase), care pe timpul nopții se desfac și formează alte legături, care devin vise. Dacă peste zi am permis multor gânduri negative, amintiri dureroase sau orice ne poate face rău, să ne controleze gândirea, șansele pentru un somn odihnitor sunt foarte mici, dacă nu chiar nule. Orice alte legături ar forma celule nervoase între ele, nu pot produce vise frumoase și liniștitoare, dacă nu ne luăm timp să ne curățim mintea prin Cuvântul Lui Dumnezeu înainte de culcare. Isus ne spune să îi dăm Lui poverile și chiar oboseala noastră, și să luăm odihna Lui. Când facem totul împreună cu Domnul vieții noastre, Îi cerem să ne conducă și împlinim ce ne spune să facem, nu mai trecem singuri prin probleme și greutăți, ci „tragem în jug” cu Isus. Aceasta înseamnă că El va duce greul și ne va învăța cum să facem față oricărei situații. Isus este cel mai perfect exemplu de smerenie și blândețe și dacă alegem să fim ca El, vom avea vieți mai frumoase și ne vom odihni mai bine. Chiar dacă încă nu reușiți să identificați care sunt gândurile puse de Domnul în mintea dumneavoastră ca să vă conducă, vă puteți întreba: „Oare ce ar face Isus în locul meu?”, și apoi să acționați pe baza a ceea ce știți că spune Biblia despre caracterul Domnului. Blândețea ne ajută să nu acționăm dur, pe baza impulsurilor de moment, iar smerenia nu ne lasă să avem o părere mai înaltă despre sine, decât se cuvine. Când luăm deciziile cu calm și obiectivitate, urmând ghidarea Duhului Sfânt suntem mult mai liniștiți și nu ne mai pierdem somnul regretând deciziile de peste zi sau suferind din cauza efectelor acestora. Când facem totul împreună cu Isus, respectând valorile și principiile Lui este ușor să facem ce ne cere, pentru că „trage împreună cu noi în jug”. Ceea ce gândim, simțim, vorbim și decidem ziua ne influențează somnul noaptea. Am fost creați de Dumnezeu pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce decurge din acestea. Dar pentru că trăim în lumea căzută în păcat, avem parte zilnic de multe ocazii la care răspunsul firesc este opusul dragostei, bucuriei și păcii. Ca să ne schimbăm felul de reacție omenesc la situațiile negative, cu cel duhovnicesc, trebuie să ne transformăm „prin înnoirea minții noastre, ca să putem deosebi voia Lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită (Romani 12:2). O minte transformată va continua să transforme emoțiile, deciziile, vorbirea și chiar caracterul persoanei. Mintea este formată din totalitatea gândurilor și cu cât acestea sunt mai mult bazate pe adevărul Scripturii, cu atât mai curate, mai pozitive și benefice vor fi. Datorită minții înnoite, ne vom schimba în bine atât caracterul cât și deciziile, acțiunile și comportamentul. Ca urmare, calitatea vieții noastre va crește și vom fi o influență pozitivă și pentru cei din jur. Cu cât studiem mai serios și mai profund Cuvântul Lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom putea simți prezența Domnului, vom auzi mai clar ce ne spune și pe măsură ce ne schimbăm vom semăna mai mult cu Isus. Cu cât învățăm să ne recâștigăm mai repede pacea după ce suntem tulburați sau răniți, cu atât ne vom odihni mai bine noaptea. Cu cât învățăm să Îi dăm mai repede Domnului problemele și frustrările noastre, nu vom mai avea motive să ne petrecem noaptea gândindu-ne cum să le rezolvăm sau plângându-ne de milă, fără niciun rezultat. Seara înainte de culcare Îi putem da Domnului ce s-a întâmplat peste zi, ca să ne putem liniști mintea și să dormim liniștiți. Dacă nu știți să vă rugați, puteți dezvolta și adapta rugăciunea de mai jos la situația dumneavoastră. Doamne Tată ceresc, Te rog să-mi aduci aminte ce m-a neliniștit sau supărat peste zi și nu am adus încă la picioarele Tale. Te rog să mă ierți pentru... și dacă am mai greșit cu ceva fără să-mi dau seama, Te rog să-mi arăți. Nu vreau să nu fie niciun păcat între mine și Tine, vreau să am inima curată și mintea liberă de orice gând rău și să recunosc gândurile de la Tine prin care Îmi arăți cum să mă comport și ce decizii să iau. Îți dau Ție gândurile, emoțiile și visele mele, pentru că vreau să fie pe placul Tău. Îți mulțumesc Doamne că numai Tu îmi dai liniște deplină ca pot să adormi în pace, slavă Ție în veci. În Numele Lui Isus m-am rugat, amin. Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea. Psalmii 4:8 Carmen Pușcaș
 Din Geneza și până în Apocalipsa vedem cât de minunată este inima Lui Dumnezeu și că tot ce ne cere să facem este de fapt spre binele nostru, chiar dacă pe moment ne-am dori altceva. În Geneza 1:31, după ce a încheiat actul creației, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune”. Tot ce a creat era pentru ca omul să se bucure de viața pe Pământ și să stăpânească peste toate. Nu era nimic dăunător omului în creația Lui Dumnezeu, până când omul a ales să asculte de diavol și să încalce unica interdicție pe care i-a impus-o Dumnezeu, mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului. Înainte de căderea omului în păcat, în lume nu exista rău, nu exista boală nici suferință și Adam și Eva se bucurau de o sănătate perfectă, fără să se teamă că se pot îmbolnăvi, pentru că nici măcar nu știau ce înseamnă să fii bolnav sau să suferi. Dar păcatul a deteriorat echilibrul perfect al creației și a produs boli, suferințe și tot ce este rău. Totuși, chiar dacă omul a ales să păcătuiască, în dragostea Sa, Dumnezeu a pregătit calea de salvare a omenirii pentru că de la început Și-a dorit un popor care să fie al Lui (1 Petru 2:9). În planul Său perfect de răscumpărare, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să plătească pedeapsa pentru păcatele noastre și să ne readucă la ceea ce eram creați să fim de la început. Tot ce a pierdut Adam când a căzut în păcat, Isus a restaurat pentru noi. De-a lungul Bibliei găsim multe exemple de vindecări, minuni și învieri, precum și cât de minunat se îngrijește Dumnezeu de copiii Lui. Iar spre final, în Apocalipsa 7:16-17 citim că după ce vom ajunge în cer nu ne va mai fi foame, nici sete, nu ne „va mai dogori soarele nicio altă arșiță” și Isus ne „va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii” noștri. Domnul ne-a pregătit un loc perfect unde vom trăi cea mai frumoasă și îmbelșugată viață. Ne vom petrece veșnicia în trupuri de slavă perfect sănătoase, cu duhuri și suflete perfecte, libere de tot ce este rău și dureros. Acolo unde s-a dus Isus să ne pregătească un loc, ca să fim cu El, nu există boală, suferință și nimic rău. Când Isus ne-a dat rugăciunea pe care toți o cunoaștem sub numele „Tatăl nostru” sau „rugăciunea Domnească”, ne-a învățat să cerem: „vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. Domnul vrea să avem parte de tot ce este mai bun și cât timp trăim în această lume și să ne bucurăm de sănătate, domnind în viață prin Isus Cristos. Domnul ne-a mai spus că „Împărăția cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Matei 11:12b). Termenul original din limba greacă tradus „năvală” este „biastḗs” și înseamnă „încrederea pozitivă a credinciosului care trăiește prin credința dăruită de Dumnezeu, care-i dă puterea să acționeze în forță, violent - adică însuflețit de Dumnezeu să acționeze prin revelația Sa.” Deci acest verset spune că „cei care ‘dau năvală’ sunt cei care se luptă să-și obțină privilegiile cu cel mai arzător zel și cel mai intens efort” (conform „HELP Word-studies” și „Thayer’s Greek Lexicon”). Efortul susținut, și zelul arzător sunt necesare pentru tot ce ține de Împărăția cerurilor, inclusiv pentru a intra în posesia vindecării pentru care Isus a făcut deja tot ce trebuia să facă. De ce? Pentru că noi suntem cei care trebuie să ne împotrivim diavolului, să nu acceptăm boala, să nu rostim cuvinte care aduc moarte peste noi sau altcineva și să învingem îndoiala. Dumnezeu a vindecat bolnavii inclusiv pe parcursul Vechiului Testament, prin prorocii Săi pe care i-a uns cu Duhul Sfânt și a continuat să facă minuni de vindecare prin Isus și prin credincioșii Noului Legământ.
Isus ne-a salvat de păcat și de efectele acestuia, precum și de orice boală și suferință prin jertfa Sa de pe cruce. Domnul nu ne cere să avem credința perfectă și toate lucrurile în ordine în viața noastră, ca să ne ajute. El ne cunoaște inimile și ne întâlnește acolo unde suntem. Așa a făcut în timpul slujirii pe Pământ și așa face și astăzi, când Îi cerem ajutorul. Dacă medităm la vindecările individuale pe care le-a făcut Isus, menționate în cele patru Evanghelii, vedem clar dragostea, mila și dorința Domnului de a ne face bine. La o analiză atentă a celor patru Evanghelii, putem vedea că din cei trei ani și jumătate avem informații doar despre maxim 27 de zile, dintre care nu este nicio zi în care să știm tot ce a făcut Isus de dimineața până seara. Dacă din atât de puține zile aflăm despre atât de multe minuni ale Domnului, oare cât de multe a făcut Isus în total? Mai ales că de multe ori au venit la El mulțimi mari de bolnavi și i-a vindecat pe toți. Adevărul este că viața Lui Isus a fost plină de minuni de vindecare. Iar de când S-a întors la Tatăl, se roagă și mijlocește pentru noi. Ne-am mai putea îndoi că vrea să fim vindecați când realizăm ce a făcut zi de zi în slujirea Lui pe Pământ și când știm că nu făcea decât voia Tatălui ceresc?
Isus este același, nu s-a schimbat și nu se va schimba niciodată așa cum nici Tatăl ceresc nu se va schimba vreodată. Ce mare bucurie este să știm că Domnul vieții noastre stă la dreapta Tatălui nostru ceresc și mijlocește pentru noi. Prin jertfa Sa a făcut deja totul pentru iertarea păcatelor noastre și ale întregii omeniri, vindecarea tuturor bolilor și suferințelor și tot ce avem nevoie ca să trăim vieți îmbelșugate. De aceea putem fi siguri că va continua să facă minuni și să vindece pe cei care Îl roagă să o facă, până când va veni pe nori să ne răpească la cer. Inima Lui Dumnezeu este totdeauna plină de dragoste pentru noi, pentru că El este și va fi întotdeauna dragoste. De asemenea, mila, bunătatea, credincioșia și îndurarea Lui vor ține pe vecie. „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” Exodul 34:6a-7 Carmen Pușcaș
Când înțelegem că adevărata noastră identitate vine din relația cu Isus și că nu se schimbă în funcție de circumstanțe, avem succes în ceea ce facem și prosperăm. Suntem cine spune Cuvântul Lui Dumnezeu că suntem și nu ceea ce simțim că suntem, în funcție de ce avem, unde ne aflăm la un moment dat sau ce spun alții despre noi. Numai ce spune Dumnezeu despre noi contează, pentru că suntem copiii Lui și identitatea noastră vine de la El. Când ne găsim plăcerea în Domnul, în cunoașterea și înțelegerea Cuvântului Lui, putem domni în viață prin Isus și să trăim așa cum citim în versetele de mai jos.
Când ne luăm puterea din Domnul, pentru că avem rădăcinile adânc înfipte în Cuvântul Lui și Duhul Sfânt ne alimentează cu apă vie, permanent, suntem prosperi în tot ce facem.
Tatăl ceresc nu ne-a pregătit o cantitate limitată de apă vie, ci un izvor care nu seacă. Nu vrea să ne fie bine doar din când în când, ci ne-a pus totul la dispoziție ca să fim în continuu bine hidratați și să trăim în trupuri sănătoase. Vrea să avem vieți îmbelșugate, cu rod bogat, să știm că avem un scop bine definit în această lume. Dacă știm care este adevărata noastră identitate, tot ce vom face va fi urmarea acestui adevăr, pentru că acțiunile noastre sunt urmarea a cine credem că suntem. Dar dacă știm că prin Isus suntem prosperi, înrădăcinați în dragostea Domnului și alimentați de puterea Duhului Sfânt, meniți să binecuvântăm la rândul nostru pe alții, vom putea să păcătuim mai puțin și să fim mai fericiți. În economia Lui Dumnezeu prima dată dăruim ca să primim. Să nu uităm că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7b). Dărnicia ne ajută să nu ne legăm inima de posesiuni și să nu ne bazăm pe averile noastre. Unul dintre numele Lui Dumnezeu este „Iehova Ire”, Dumnezeul care poartă de grijă. Dacă credem că așa este, când ne îndeamnă Duhul Sfânt să dăruim o facem cu bucurie, pentru că știm că Domnul se îngrijește de nevoile noastre. Biblia Traducerea Fidelă traduce ultima parte a versetului 3, din Psalmul 1, prin „tot ce face va prospera.” Dumnezeu nu vrea să avem mulți bani doar ca să avem mai multe griji, să ne folosim timpul ca să câștigăm și mai mult și să ne încredem în propriile puteri. Dimpotrivă, vrea să ne învețe să facem totul de pe poziția de copii ai Lui, care Îl iubesc, Îi dau slavă pentru toate lucrurile și binecuvântează la rândul lor pe alții. Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne dedicăm tot timpul muncii și carierei, ci ca „să fim lucrători împreună cu El”, să comunicăm și să fim în contact permanent cu Domnul nostru. Ne binecuvântează și înmulțește rodul muncii noastre ca să trăim pe placul Lui, împlinind planul pe care l-a pregătit pentru viața fiecăruia dintre noi. Și pe deasupra, când trăim conduși de Domnul, facem ceea ce vrea El să facem și ne ajută să finalizăm tot ce începem. Cu Domnul nu risipim nimic. El ne învață cum să ne folosim timpul, resursele și energia ca să ne putem bucura din plin în fiecare zi.
Biblia nu spune că ne pică binecuvântările din cer în timp ce nu facem nimic. Dimpotrivă, Biblia spune de multe ori că Tatăl ceresc binecuvântează și face să propășească lucrul mâinilor noastre. Dacă ne facem partea noastră, Domnul și-o face pe a Lui. Dumnezeu nu este dator nimănui și nici nu poate fi forțat de nimeni să facă ceva pentru cei care nu Îl slujesc dintr-o inimă sinceră. Dumnezeu este Atotștiutor și răsplătește tot ceea ce facem spre slava Lui, fără scopuri ascunse.
Cel neprihănit are păcatele iertate, este curat înaintea Lui Dumnezeu și poate intra în prezența Lui. Dacă faptele noastre sunt pe placul Domnului, ne va merge bine, vom prospera și nu vom duce lipsă de nimic, așa cum ne promite Cuvântul Lui Dumnezeu.
Isus a plătit pe cruce pentru toate păcatele noastre dar și ca să ne salveze de sărăcie. Isus s-a făcut blestem pentru noi pe lemnul crucii, ca să ne elibereze de blestemul pe care l-am moștenit pentru că ne-am născut cu natura păcătoasă, decăzută a lui Adam. Domnul a fost suficient de binecuvântat încât să aibă ucenicii permanent cu El și să plătească toate cheltuielile lor în ultimii aproximativ trei ani petrecuți pe Pământ. Isus a devenit sărac pentru noi, luând sărăcia noastră asupra Lui ca noi să putem deveni bogați în El. A luat bolile noastre ca să putem fi vindecați prin El. A luat toate suferințele noastre, ca să putem trăi viața din abundență prin El. Isus ne-a spus că dacă Îl cunoaștem pe Tatăl și pe El, avem viața veșnică, viața Lui, adevărata viață. A fi prosperi nu înseamnă că nu mai trecem prin dificultăți. Înseamnă că sursa puterii este Domnul, nu noi. Este o sursă care nu se epuizează niciodată și întotdeauna ne ajută să învingem greutățile și problemele vieții de zi cu zi. Dumnezeu nu pune limite credinței noastre, nici umplerii cu Duhul Sfânt. Noi impunem limitele prin cât credem. Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”, dar nu oricum, ci „potrivit cu puterea care lucrează în noi”. Duhul Sfânt poate face pentru noi atât cât Îi permitem să ne umple și să lucreze. Nivelul prosperității noastre este dat de limitele pe care i le punem Duhului Sfânt precum și credinței pe care o avem în ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi. Carmen Pușcaș  Se apropie sfârșitul anului și pare firesc să ne gândim la ce am realizat în acest an și să ne facem planuri pentru anul care vine. Dar oare cât de multă atenție acordăm stării noastre spirituale? Ne gândim mai mult la realizările materiale sau la cele spirituale? Dacă suntem fericiți în relația cu Isus, înseamnă că am avut un an bun și că toate provocările, greutățile și „întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).
Viața de creștin nu este scutită de suferințe sau eșecuri, dar dacă alegem să punem lucrurile în perspectiva corectă, putem găsi ceva bun în fiecare încercare sau durere. Sunt multe versete care ne îndeamnă să privim la cer, la locul minunat pe care s-a dus Isus să-l pregătească pentru noi, ca să „nu cădem de oboseală”, să nu ne descurajăm și să cădem în capcana celui rău. De asemenea sunt mai multe versete care ne arată că Domnul scoate ceva bun pentru noi din suferințe. Cel mai minunat exemplu este felul în care vorbește Pavel despre suferințe, numindu-le „încercări ușoare de o clipă” în a doua epistolă către Corinteni. Iar în epistola către romani scria „că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi”. Lista suferințelor și încercărilor prin care a trecut Pavel din 2 Corinteni 11:23-27 ne arată că privea totul din perspectiva veșniciei, ceea ce face chiar zeci de ani să poată fi considerați doar o clipă. Cu siguranță nu i-a fost ușor, dar dragostea Lui pentru Isus și dorința de a-i ajuta pe cât mai mulți să ajungă mântuiți l-au făcut să considere toate realizările și câștigurile lumii acesteia „ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul” lui. Pavel merge chiar mai departe spunând, „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos.” (Filipeni 3:8) Dacă ajungem să înțelegem că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Filipeni 3:20) ne putem „gândi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” pentru că am murit și viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, și făcând așa putem „umbla după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta Lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1-3). Ne supărăm, ne întristăm și suntem afectați de atât de multe lucruri care nu mai au nicio valoare peste câteva luni, sau uneori chiar peste câteva zile sau ore. Dacă ne formăm obiceiul să ne gândim ce efect ar avea acele lucruri asupra noastră peste o mie de ani, putem trece mai ușor peste frustrări și cu timpul putem ajunge să nu mai lăsăm lucrurile de mică însemnătate să ne supere și să ne fure pacea și bucuria.
Tatăl ceresc ne-a chemat la slava Sa veșnică, prin Fiul Său și ca să ajungem acolo ne acordă har după har. Domnul nu se bucură să suferim, dar dacă ne punem încrederea în El, folosește orice suferință ca să ne ajute să devenim tot mai asemănători Lui Isus, ne dă puterea și tăria ca facem față încercărilor și în El putem ajunge de neclintit. Dorința Lui Dumnezeu este să reușim și dacă continuăm lupta cea bună a credinței, El face restul pentru noi, ca să ajungem să ne petrecem veșnicia împreună cu El. Ce viitor minunat ne așteaptă în ceruri și fiind conștienți de acest adevăr putem alege să ne bucurăm în Domnul nostru în fiecare clipă a călătoriei pe acest Pământ. Și, așa cum spune Pavel, știm că dacă părăsim această lume vom primi trupul ceresc, de slavă care este veșnic și ne dorim să fim găsiți vrednici să fim îmbrăcați cu „locașul nostru ceresc”. Dacă ne simțim prea confortabil în trupurile fizice, nu suntem aproape de Domnul, pentru că inima noastră este plină de lucrurile acestei lumi. Dar dacă umblăm prin credință, suntem fericiți și plini de încredere, așteptând să plecăm din această lume, ca să fim cu adevărat acasă, la Domnul. Creștinul caută să-i fie plăcut Lui Dumnezeu cât timp trăiește în această lume, ca să ajungă acolo unde este locuința lui eternă, alături de Tatăl ceresc.
Carmen Pușcaș.  Erau niște păstori în apropierea locului unde s-a născut Isus Cristos, și Dumnezeu a trimis un înger să le spună minunata veste.
Henry Wadsworth Longfellow a fost poet și scriitor în Massachusetts, în anii 1800. Anii 60, erau ani foarte dificili. Și-a pierdut soția într-un incendiu, în care și el a fost grav rănit, încercând să o salveze. I-a fost atât de greu fără soția sa încât așa cum el însuși mărturisea mai târziu, era suficient ca să ajungă internat într-un azil. Dar suferințele lui au fost amplificate de faptul că fiul cel mare, Charles, a fost grav rănit în războiul civil și a ajuns aproape paralizat. Dezbinările, durerea și suferințele cauzate de război erau cumplite în toată America. În ziua de Crăciun, în 1864, văduvul Henry. Tatăl fiului paralizat și a încă patru copii mai mici, a auzit sunând clopotele bisericii. Și pentru că inima lui era plină de disperare, a scris un poem care a devenit un cântec celebru. Iată ce a scris: Și în deznădejde am plecat capul; „Nu există pace pe Pământ”, am spus: „Căci ura este puternică și batjocorește cântecul De pace pe Pământ și bunăvoință pentru oameni!” Chiar dacă inima lui Longfellow era încă profund rănită, credința lui continua să fie în Domnul, și s-a întărit așa cum a făcut și regele David în mulți dintre psalmii săi. Henry Longfellow a scris apoi următoarea secțiune de versuri: Apoi au tras clopotele mai tare și mai profund: „Dumnezeu nu este mort, nici nu doarme! Răul va eșua, Dreptatea va birui, Cu pace pe Pământ și bunăvoință pentru oameni!” Longfellow și-a găsit mângâierea în Domnul. A auzit în inima lui care este legătura dintre Scriptură și clopote. Întrebarea pentru fiecare dintre noi, ca și în cântecul pe care îl cunoaștem astăzi din poezia lui Longfellow, „Am auzit clopotele în ziua de Crăciun” (“I Heard The Bells on Christmas Day”), este: Puteți auzi clopotele și mesajul lor? Problemele din lumea de azi ar putea umple inima oricui de disperare dacă le-am lăsa. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său Isus să fie Mântuitorul nostru. Pacea Lui este disponibilă tuturor celor care vor să o primească. În Cristos, toți avem o speranță și un viitor, chiar dacă lumea s-ar întuneca și mai mult. Trebuie să ne luăm ochii de la toate relele și necazurile acestei lumi și să privim la Prințul Păcii. Următoarele sunt versurile melodiei. Puteți auzi mesajul? Am auzit clopotele în ziua de Crăciun Am auzit clopotele în ziua de Crăciun Vechile colinde familiare cântă Și blând și dulce muzica lor repetă Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Și sună clopotele (pace pe Pământ) Cântă ca un cor (pace pe Pământ) În inima mea le aud (pace pe Pământ) Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Și în disperare am plecat capul Nu există pace pe pământ am spus Căci ura este puternică și batjocorește cântecul De pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Dar clopotele sună (pace pe Pământ) Ca un cor cântând (pace pe Pământ) Le aude cineva? (pace pe Pământ) Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Apoi au tras clopotele mai tare și mai profund: „Dumnezeu nu este mort, nici nu doarme! Răul va eșua, Dreptatea va birui, Cu pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni!” Apoi sună cântând pe drum Lumea trece de la noapte la zi O voce, un clopot, un cânt sublim De pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Și clopotele răsună (pace pe Pământ) Cântă ca un cor (pace pe Pământ) Și cu inimile noastre îi vom auzi (pace pe Pământ) Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Auzi clopotele cum răsună? (pace pe Pământ) Viața îngerilor cântând (pace pe Pământ) Deschide-ți inima și ascultă-le (pace pe Pământ) Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Pace pe Pământ, pace pe Pământ Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni Mai jos este link-ul unui cântec care este o versiune actualizată a cântecului lui Longfellow, compusă de grupul Casting Crowns, tradus și cântat de BBSO.
GLORIE LUI - I heard the bells on Christmas day Eli Cockrell  Aceasta este o colecție de gânduri despre viața și puterea Cuvântului Lui Dumnezeu pentru creștini. Citirea și strângerea Cuvântului în inimile noastre ne transformă.
Credința vine prin „auzirea” Cuvântului Lui Dumnezeu. Domnul a spus că, „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă”. Când „auzim” ceea ce are Domnul de spus și Cuvântul Său lucrează în noi, ni se oferă mai multă înțelegere pe măsură ce auzim mai mult și continuăm să creștem în credință și înțelegere. Aceasta nu este doar auzirea cu urechile fizice, ci și auzirea în duhurile sau inimile noastre. (Marcu 4:23-24, Romani 10:17) Aflarea adevăratului caracter al Lui Dumnezeu. Cei mai mulți dintre noi ajungem să fim creștini cu preconcepții despre cine este Dumnezeu. Numai când creștem în relația noastră cu El și citim și studiem Cuvântul Lui, aflăm cine este Domnul cu adevărat. Caracterul Lui, inima Lui, căile Lui, voia Lui etc. Dacă El trebuie să fie Domnul nostru, atunci trebuie să știm cui slujim. (2 Petru 3:9, 1 Ioan 1:9, 1 Ioan 4:8, Matei 4:4) Trebuie să fim asemănători lui Cristos. Cum putem fi ca Isus fără să știm cine este El cu adevărat? Citind și studiind despre Isus în Evanghelii și în celelalte cărți ale Bibliei, putem să trăim pe placul Tatălui ceresc, să-L onorăm și să fim adevărați ambasadori ai lui Isus Cristos pentru cei din jurul nostru. (Efeseni 5:1-2) Învățând ce este păcatul, ne putem feri să greșim. Cum putem „să nu păcătuim” dacă nu știm ce este „păcatul”? Felul în care definește lumea păcatul este adesea destul de diferit de ce spune Domnul. Poate că am fost crescuți de părinți care ne-au învățat greșit și dacă nu ne dăm seama de acest lucru, am putea continua să trăim în păcat. Numai ceea ce spune Biblia despre „ce este păcatul” este demn de încredere și putem învăța doar studiind Cuvântul lui Dumnezeu! (Psalmii 119b-11, Evrei 4:12) Cuvântul Lui Dumnezeu nu ne arată doar „ce să nu facem”, ci și „ce să facem!” Avem nevoie de îndrumare pe drumul vieții. Biblia nu numai că ne arată semnele de oprire, ci și în ce direcție să ne întoarcem și cum să procedăm. (Psalmii 119:130, Efeseni 5:8b-10) Fără reînnoirea minții noastre, nu am reuși niciodată. Ca creștini, toți avem „omul vechi” care are o „natură păcătoasă”. Și fiind născuți din nou spiritual, cu toții avem inimi noi care vor să-i facă pe plac Lui Dumnezeu și să trăiască cu înțelepciune. Prin reînnoirea minții noastre, putem învinge acea „natura păcătoasă”. Omul vechi are tiparele păcătoase de gândire care s-au fost dezvoltat de-a lungul timpului și formate din gânduri care nu sunt centrate pe Dumnezeu. Când citim și aplicăm ceea ce învățăm din Cuvântul Lui Dumnezeu, învățăm și dezvoltăm noi modele de gândire care Îl au în centru pe Cristos. (Romani 12:2, Ioan 17:17-19) Prin învățarea și cunoașterea adevărului, putem recunoaște înșelăciunea. Având Biblia ca adevăr absolut, putem deosebi adevărul de ceea ce este eronat. Lumea ne învață toleranța față de păcat și adesea dorește să-l îmbrățișăm. Cunoscând adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, putem recunoaște minciunile. Putem iubi oamenii fără a accepta sau a îmbrățișa păcatul. Adevărul dezvăluie întotdeauna ceea ce este contrafăcut. (2 Timotei 3:13-17, Ioan 8:30-32, 2 Corinteni 10:3-6) Cunoscându-L pe Domnul și Cuvântul Său, putem avea curajul de a apăra ceea ce este drept, chiar și în fața unui dușman. Există multe situații în viață care pot face pe cineva să se teamă. Dar, dacă Îl cunoaștem pe Domnul și adevărul Bibliei, putem fi atât de siguri de adevăr, încât continuăm să luptăm pentru acesta chiar dacă ne costă scump. (Efeseni 6:10-11, Psalmii 27:1, Deuteronomul 31:6) Prin Cuvântul Lui Dumnezeu, aflăm că avem autoritate asupra Satanei și a forțelor sale demonice. Știind cine suntem în Cristos și ce putere avem în El, ne putem opune tuturor forțelor întunericului. (Efeseni 6:12-13, Iacov 4:7, Marcu 16:17-18) Prin cunoașterea planului Lui Dumnezeu pentru noi, din Cuvântul Său, putem rămâne în El și El poate rămâne în noi. Și făcând astfel, putem să fim pe placul Domnului și chiar să primim răspuns la rugăciuni. (Ioan 15:7, Psalmii 91:14-16) Viața abundentă și veșnică sunt daruri pentru cei care părăsesc păcatul și cred în Numele lui Isus Cristos ca Domn și Mântuitor. Domnul ne oferă viață din belșug cât suntem pe acest Pământ, și viață veșnică pentru totdeauna. Dumnezeu Tatăl și adevărul Cuvântului Său, ne eliberează de robia păcatului și ne învață cum să avem o viață binecuvântată. Cunoscând și aplicând adevărul Evangheliei, găsim adevărata viață, acum și pentru totdeauna! (Ioan 11:25-26a, Ioan 10:10b) Mai sunt multe alte beneficii ale citirii și studierii Bibliei. Mulțumim Domnului că a creat Biblia cu atâta măiestrie prin atât de mulți oameni, pe parcursul la atât de mulți ani. După cum s-a spus, multe cărți ne pot informa, dar numai Biblia ne poate transforma. Cei care nu învață și nu aplică Cuvântul Lui Dumnezeu în viețile lor, nu reușesc să se maturizeze în Domnul. Fără ca adevărul Bibliei să lucreze în viețile lor, aceștia cad cu ușurință pradă trucurilor și minciunilor diavolului. Cine nu Îi permite Lui Cristos să îi fie cu adevărat Domn și nu rămâne în El, ajunge să piardă relația de legământ cu Dumnezeu. Prin urmare, Domnul nu este obligat să le asculte sau să le răspundă la rugăciuni. Pocăința de păcate și credința în Domnul Isus pentru mântuire este doar începutul. A deveni creștin nu este puțin lucru și nu trebuie tratat cu ușurință. Cuvântul ucenic și disciplină provin din același cuvânt de bază din limba greacă. Trebuie să-L punem pe Domnul pe primul loc, peste toți și toate, inclusiv peste noi înșine. Este o onoare și un privilegiu să fim copiii Lui Dumnezeu și să avem Cuvântul Său care să ne ajute. Când aflăm și primim dragostea și harul Domnului pentru noi, nu putem să nu-L iubim și să căutăm să-L onorăm. Biblia este cel mai bun manual de instrucțiuni pentru viață și standardul perfect pentru viața noastră. Suntem recunoscători pentru Cuvântul Lui Dumnezeu și vrem să creștem din ce în ce mai mult în cunoașterea, învățarea și aplicarea lui. Eli Cockrell  Ați auzit vreodată spunându-se că există un loc în noi pe care numai Dumnezeu îl poate umple? Este cert că toți avem un gol în inimile și viețile noastre care trebuie umplut de prezența Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Dar poate fi umplut și cu altceva. Mulți dintre noi știm din proprie experiență că Cristos a adus în inimile noastre o bucurie nespusă și o pace care întrece orice alt fel de pace.
Când renunțăm să mai fim noi pe tronul vieții noastre și ne predăm viețile Domnului, totul se schimbă radical. Trecem de la a fi ai nimănui la a fi înfiați în familia Lui Dumnezeu, de la robia păcatului la așa o libertate în Cristos încât să nu mai vrem să păcătuim. Nu mai suntem pe drumul spre iad, ci pe drumul spre rai! Iar cei care am avut această experiență, știm că în timp, dacă nu suntem atenți, putem pierde pacea și bucuria pe care le-am primit în Isus. Vechea natură egoistă face totul ca să se strecoare înapoi pe tronul vieții noastre. Iar diavolul și slujitorii lui vor să ne întoarcă din drumul spre cer. Lumea și cei care nu-L urmează pe Cristos ne-ar trage înapoi într-o clipă. Nu ne trebuie mult timp să realizăm că nu putem sluji și Domnului, și lumii acesteia. Dacă nu ne păzim inimile, acestea pot ajunge să fie umplute cu tot mai puțin din Domnul și cu mai multe lucruri care nu ar trebui să fie acolo. A fi născut din nou este doar începutul. Trebuie să ne păzim inimile de vechea natură firească, negând-o zilnic (răstignind-o). Trebuie să stăm suficient de departe de ceea ce ne atrăgea în lume, ca să nu cădem în vechile obiceiuri păcătoase și să vrem zilnic să-L urmăm pe Domnul îndeaproape, ținându-ne urechile spirituale deschise față de El și închise față de dușman. Trebuie să învățăm Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să poată fi eficient în viețile noastre și adevărul lui să ne poată ghida, pentru că doar cunoscând adevărul putem recunoaște minciunile dușmanului, indiferent sub ce formă ne abordează. Chiar dacă Îl urmez pe Isus de mulți ani, recent am căzut într-o capcană a dușmanului, pentru că am permis ca altceva să mă umple mai mult decât Domnul. Ca ființe spirituale, duhurile noastre sunt invizibile, dar acestea ne ghidează. Dacă suntem supuși Domnului, atunci Duhul Sfânt ne călăuzește. Dacă ne permitem să fim atrași de altceva mai mult decât de părtășia cu Domnul, putem pierde acea bucurie și pace incredibile pe care le-am avut în Isus și, dacă nu schimbăm lucrurile, putem chiar să rătăcim calea dreaptă. Nu am ales în mod conștient să-L părăsesc pe Domnul, dar pentru că am permis ca altceva să-mi consume timpul și atenția, acel ceva a devenit atât de important încât am simțit literalmente că încerca să preia controlul vieții mele. Această problemă nu este unică pentru mine. Pentru mulți, vine sub forma unui joc pe telefonul mobil sau pe computer, socializarea pe Facebook sau alte rețele sociale sau chiar ceva care nu e neapărat greșit în sine, cum este mersul la sală sau practicarea unui sport. Nici una dintre aceste preocupări nu este rea în sine, așa cum nu era nici hobby-ul meu, până când a ajuns să mă epuizeze. Încet, încet a ajuns să-mi ocupe tot timpul liber și să-mi acapareze gândurile zi și noapte. Știți ce vreau să spun, pentru că fiecare am avut la un moment dat ceva care părea mai important decât orice altceva. Altcineva s-ar putea lăsa distras de muncă sau de ambiție. Sau poate de o altă persoană, consort, copii sau persoana iubită. Nimeni și nimic nu ar trebui să fie vreodată în inimile noastre un foc mistuitor mai mult decât Domnul. În Ioan 16:1-8, Domnul Isus explică de ce trebuie să rămânem în El și El să rămână în noi. De asemenea ne arată ce se întâmplă dacă nu o facem. El ne iubește și vrea să găsim adevărata viață care vine din El. În versetele următoare, Domnul continuă spunând:
Trebuie să rămânem în Domnul. El este vița iar noi mlădițele. Așa cum vița are nevoie de sevă ca să fie vie și noi avem nevoie de Duhul Sfânt ca să fim vii în Cristos. Dacă solul și sursa de apă din care se produce seva sunt sărace, vița nu va putea fi viguroasă și roditoare. O viță frumoasă cu rod bogat trebuie să aibă o sursă bogată în nutrienți care să circule prin seva sa și s-o hrănească. Trebuie să avem Duhul Sfânt în noi și să fim plini de El și nu de noi înșine sau de orice altceva. Îmi place să mă gândesc că deasupra inimilor este un tron. Și contează enorm cine este pe acel tron. Domnia înseamnă supunere totală față de oricine sau orice este domn. Ar putea fi eul, faptele bune, alcoolul sau drogurile, o altă persoană, o carieră, orice, chiar și o slujire pentru Domnul. Am aflat prin propria experiență că chiar și un hobby poate ajunge să ne stoarcă de puteri încercând să preia domnia inimii noastre.
Trebuie să-L păstrăm pe Domnul pe primul loc. Este cel mai mare păcat să-L părăsim. Și așa cum vedem în acest verset, El este izvorul apelor vii. Și când permitem ca orice altceva să preia controlul, este ca și cum am alege „puțuri crăpate”, care nici măcar nu pot reține apa, în locul Domnului care este „Izvorul apelor vii”. Nu este doar rău pentru noi, ci este și o insultă la adresa Domnului. După cum vă puteți imagina, m-am pocăit și am îngenunchiat la picioarele Domnului. Dar inima mea devenise atât de uscată și dură, încât aveam nevoie de un miracol ca să încep să mă umplu din nou. Slavă Domnului, că m-a ajutat! Când am început să mă închin și să Îl laud sincer pe Domnul inima mea a început să se elibereze și Duhul Sfânt m-a vindecat și m-a reumplut. Pavel a scris următoarele în scrisoarea sa către Romani:
Versiunea „Biblia Traducerea Fidelă” a surprins chiar mai bine a doua parte a acestui verset:
Nu putem abunda în ceva ce nu avem. Dacă suntem plini de altceva în afară de Domnul, vom abunda în acel ceva. Isus a spus că gura vorbește din abundența (prisosul) inimii. Binecuvântat să fie Domnul, că nu renunță niciodată la noi. Sper și mă rog să aveți inima plină de Domnul iar dacă nu este așa, să renunțați la orice a intervenit între dumneavoastră și El. Cea mai mare pace și bucurie, aparține celor care aleg să asculte de Cuvântul Lui Dumnezeu și de glasul Duhului Sfânt! Eli Cockrell 
Dumnezeu se uită la inimile noastre. Ceea ce contează pentru El este că dorim să ne păstrăm inimile curate și să predăm Lui totul. Ascultarea ar trebui să fie rezultatul unei inimi care Îl iubește pe Dumnezeu pe deplin și nu se slujește pe sine. Pavel spunea în 1 Corinteni 13:3: „Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”. Faptele noastre bune făcute din motive greșite nu-i fac plăcere lui Dumnezeu și nu au valoare veșnică. Relația noastră cu Domnul trebuie să se bazeze pe iubire sinceră și tot ceea ce facem ar trebui să fie rezultatul acesteia. Cuvântul ebraic original tradus „viață” în versetul de sus este „chay” și înseamnă „fericire pământească combinată (adesea) cu binecuvântarea spirituală” („Lexiconul Brown-Driver-Briggs”). Deci, atunci când Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima, mintea și puterea noastră, putem avea o viață cu adevărat fericită, abundentă și împlinită. Țara făgăduită, acea „ţară bună şi întinsă, […] unde curge lapte şi miere”, pe care Dumnezeu a promis-o poporului Său în Exodul 3:8, pentru noi astăzi, este viața predată pe deplin Domnului, urmând călăuzirea Lui și primind toate binecuvântările Lui. Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât dorește să ne conducă și să ne îndrume pas cu pas. Domnul vrea să participe la fiecare decizie pe care o luăm și să ne ajute să îndeplinim planul Său uimitor pentru viețile noastre. Ne-a creat într-un anumit fel, ca să fim perfecți pentru planul Său și să avem tot ce este necesar pentru a trăi o viață fericită în timp ce facem voia Lui. Planul Domnului pentru fiecare dintre noi este conceput atât de unic încât trebuie să îl urmăm tocmai pe cel pregătit special pentru noi și să nu cădem în capcana de a-i copia pe alții, pentru că vom rata bucuria și împlinirea pe care le are Tatăl ceresc pentru noi. Domnul vrea ca noi să depindem de El și să ne rugăm Lui când avem probleme. Ori de câte ori credem că suntem autosuficienți și că ne putem descurca prin propriile noastre forțe, avem probleme și ieșim din voia și planul Domnului nostru pentru viața noastră. Dar când ne începem ziua întrebându-l pe Dumnezeu ce vrea El să facem și urmăm conducerea Lui, avem mai multă bucurie și pace. De câte ori nu ne-am planificat ziua fără să-L căutăm pe Domnul, și am sfârșit prin a face foarte puțin din ce ne-am planificat? Viața este plină de întreruperi neplanificate și pentru că suntem afectați de acțiunile celorlalți, putem ajunge să fim frustrați, nemulțumiți de noi înșine și triști. Din fericire, Dumnezeu știe și ce noi nu știm și dacă îl chemăm și avem încredere în îndrumarea Lui, putem realiza mai mult, ne păstrăm pacea și putem fi mai fericiți. Când ne naștem din nou, suntem bebeluși în Cristos și trebuie să creștem și să ne maturizăm spiritual. Dumnezeu ne iubește suficient de mult încât să ne împiedice să începem să lucrăm în „via Lui” înainte de a fi gata să facem față succeselor și insucceselor care survin din interacțiunea cu oamenii și cu realitatea spirituală. Este nevoie de timp pentru ca asta să se întâmple. Trebuie să fim transformați, reînnoindu-ne mințile cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a schimba felul în care gândim, privim viața și luăm decizii pe placul lui Dumnezeu. Toate acestea cer timp. Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul nostru, studiind și meditând la Cuvântul Său și schimbându-ne caracterul pentru a semăna mai mult cu Isus, cu atât mai repede vom fi gata să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem. Atunci când Dumnezeu este totul pentru noi, suntem în cel mai bun loc în care putem fi vreodată. Dumnezeu nu este egoist când ne cere să-L iubim, dimpotrivă, este în interesul nostru să o facem. Când Îl iubim pe Dumnezeu, vrem să Îi facem pe plac, ne pasă ce Îi place sau nu, și începem să dorim aceleași lucruri ca și Domnul. Iubim oamenii mai mult și ne dorim să fie mântuiți și întreaga noastră perspectivă despre viață se schimbă. Și pentru a fi așa cum dorește Dumnezeu să fim, trebuie să facem ceea ce spun versetele următoare.
Și pe urmă trebuie să facem mai mult de atât, devenind jertfe vii pe altarul Domnului.
Să ne răstignim trupul și să devenim o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui Dumnezeu este imposibil prin puterea noastră. Trupurile noastre sunt natura noastră păcătoasă care se opune duhului nostru născut din nou. Și pentru că trăim în trupuri omenești, este mai ușor să urmăm dorințele firii decât călăuzirea Duhului Sfânt, care a devenit una cu duhul nostru de când ne-am născut din nou. Nu este ușor să ne schimbăm și să încetăm să trăim cum trăiam în trecut, dar cu cât ne dorim mai mult să o facem și Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute, este posibil, slavă Domnului! Isus a spus:
Chiar dacă cuvintele Domnului sună aspre, pierderea vieții noastre de dragul Lui este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla vreodată. Este minunat să-l lăsăm pe Dumnezeul nostru, care știe și poate totul, să ne conducă și să ne ghideze pașii pentru că ia povara de pe umerii noștri. Singura grijă pe care ar trebui să o avem este să Îi facem pe plac, ascultând și supunându-ne la ce ne spune să facem sau să nu facem. Trăind o viață predată, avem mult mai multă bucurie și pace și suntem binecuvântați cu viața din belșug pe care o dorește Isus pentru fiecare dintre noi! Aleluia, mulțumim Doamne! Carmen Pușcaș |
Archives
May 2023
Categories |
RSS Feed
While we do believe in a mid tribulation rapture, we are not saying we know the day or the hour. The Lord makes it very clear that no one but the Father knows that. While we do believe it is at or near the middle of the last 7 years of this Age, the Lord says that He has to cut the time short for the elect's sake in Matthew 24:22 and who knows the amount of time that will be?
Cu toate că credem într-o Răpire mid-tribulaționistă, nu spunem că știm ziua sau ora când va avea loc. Domnul spune foarte clar că nimeni nu le știe exact în afară de Tatăl Ceresc. Credem că va avea loc undeva la mijlocul ultimilor 7 ani ai acestui veac, dar Domnul mai spune că va scurta numărul acelor zile de mare necaz, de dragul celor aleși (Matei 24:22) și cine poate ști cât timp va fi?
Cu toate că credem într-o Răpire mid-tribulaționistă, nu spunem că știm ziua sau ora când va avea loc. Domnul spune foarte clar că nimeni nu le știe exact în afară de Tatăl Ceresc. Credem că va avea loc undeva la mijlocul ultimilor 7 ani ai acestui veac, dar Domnul mai spune că va scurta numărul acelor zile de mare necaz, de dragul celor aleși (Matei 24:22) și cine poate ști cât timp va fi?
|
|
OUR BOOK ABOUT THE END TIMES IS AVAILABLE AT AMAZON A CASE FOR MID TRIBULATION RAPTURE E-book $6.95 Paperback $12.99 Hardcover $18.99 CARTEA NOASTRĂ DESPRE VREMURILE DIN URMĂ Pledoarie pentru RĂPIREA MIDTRIBULAȚIONISTĂ ESTE DISPONIBILĂ CA E-BOOK, PE GOOGLE BOOKS iar cartea tipărită o puteți comanda la click aici E-book 32,90 lei Cartea tipărită 40 lei + costul transportului |
|
Copyright 2014-2022 E. Cockrell and Carmen Pușcaș