Concepția generală este că toți oamenii sunt la fel, indiferent dacă sunt săraci sau bogați, dacă au pielea deschisă sau închisă la culoare, dacă sunt sau nu credincioși etc... toți oamenii sunt creați egali. A fi bogat nu este ceva rău, dimpotrivă, este de dorit să ajungi bogat. Dacă nu ar fi bogați, mulți dintre săraci nu ar avea unde să lucreze. Este bine ca cei bogați să prospere pentru că prosperitatea lor conduce și la prosperitatea financiară a celor care lucrează pentru ei. Dar pe măsură ce au trecut anii și am studiat mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu, am ajuns să văd că unii dintre oamenii bogați și influenți aparțin unui anumit grup, care este manipulat de cel rău. Unii dintre ei știu că sunt manipulați, pe când alții nu au nici ceea mai vagă idee cine îi conduce. Există încă mulți oameni bogați și influenți care refuză să facă parte din acest grup, dar tocmai despre acest grup de oameni manipulați vreau să vorbesc aici.
 
Din cartea Apocalipsa, aflăm despre o taină care implică o fiară și o prostituată pe care o poartă fiara stacojie. După studierea versetelor implicate și rugăciune pentru înțelegerea sensului acestora, vedem că prostituata este factorul uman și fiara este factorul demonic. Niciodată nu a fost atât de clar de înțeles cine este de fapt „prostituata”. Mulți din grupul care formează „prostituata” nu se mai ascund și-și arată public adevărata față. Mulți dintre cei din spatele „forumului economic mondial” și-au dezvăluit singuri identitatea sau au fost expuși înainte publicului larg.
 
Mulți dintre cei superbogați și mulți politicieni, precum și mulți oameni de influență, s-au unit pentru a formula planuri pentru a controla țările lumii și guvernele acestora. Nu există nicio îndoială că mulți dintre ei cred că ei sunt sursa ideilor și a rolului pe care-l joacă în aceste planuri, dar în realitate diavolul și demonii din ierarhia lui îi manipulează și dirijează.
 
Puteți citi despre acest sistem babilonian în Apocalipsa 18. Puteți vedea pe cine face să prospere acest sistem. Puteți citi și despre dispariția lui. Personal, cred că trebuie să continuăm să susținem ceea ce este bine și drept, indiferent de planurile celor răi. Dar trebuie să realizăm că, la un moment dat, nu vom mai putea opri răul. Anticrist-ul se va ridica la putere și va folosi acest sistem pentru scopurile lui. Cei care conduc sistemul vor fi încântați să îl predea lui Anticrist.
 
Cât de aproape suntem de venirea la putere a acestui sistem malefic? Nu știu, dar se poate întâmpla foarte repede. Vor dori toate țările lumii să facă part din sistem? Mă îndoiesc, dar sunt sigură că cei mai mulți o vor face. Dacă vor să cumpere și să vândă la nivel global, se vor alătura. Va exista pace și prosperitate pentru oamenii care vor muncii sub acest sistem? Mă îndoiesc. Pacea și prosperitatea vor fi momeala, iar cei care o vor mușca își vor pierde libertatea și vor trebui să se supună total unei puteri rele și nelegiuite.
 
De ce scriu despre toate acestea? Ajută la ceva, dacă am dreptate sau nu? Sunt mulți care nu apreciază istoria nici prorociile. Aceștia trăiesc clipa și pur și simplu nu le pasă de trecut sau viitor. Dar unii dintre noi doresc să știe de unde venim și încotro mergem. Pentru mulți, viitorul va avea o mulțime de surprize neplăcute. Dar pentru cei cărora ne pasă, Domnul ne-a avertizat să nu fim înșelați și ne-a spus câte ceva din ce se va întâmpla. Domnul vrea să fim pregătiți și să trecem cu bine prin ce va veni.
 
A fost o vreme când Israelul a fost predat lui Nebucadnețar și babilonienilor. Reacția naturală a evreilor a fost să lupte împotriva puterii cotropitoare. Dar planul Lui Dumnezeu era să fie predați răului, pentru că L-au respins pe Domnul și mesajele Lui de corecție. Mulți au murit luptând și mulți au fost duși în captivitate. A existat și un grup care a încercat să evadeze, deși Domnul le-a spus direct să nu o facă. Au pierit în neascultarea lor. Domnul le-a spus în mod specific celor care L-au ascultat să se predea și să meargă în robie. Dintre cei care au ascultat, după șaptezeci de ani, Dumnezeu a renăscut națiunea,  care a refăcut Ierusalimul și a reconstruit templul.
 
Nu trebuie să ne închinăm niciodată în fața răului. Și cu certitudine știm că nu trebuie să acceptăm semnul fiarei și să ne închinăm ei, indiferent de urmări. De asemenea, știm că avem nevoie ca Domnul să ne îndrume în vremurile grele care urmează. Trebuie să fim permanent aproape de El și să cunoaștem cât mai bine Cuvântul Său. Este posibil ca Bibliile să ajungă interzise. Ați avea suficient din Cuvântul Domnului strâns în inimă, ca să faceți față necazurilor într-un astfel de caz? Obișnuiți să vă rugați pe parcursul fiecărei zile și să auziți călăuzirea Duhului Sfânt? Toate acestea sunt esențiale pentru a rămâne pe calea Domnului până la capăt.
 
În încheiere, vreau să știți că scopul acestui blog este de a vă încuraja să vă rugați, să citiți și să gândiți. Matei 24, Marcu 13, Luca 21, 2 Tesaloniceni, Daniel și Apocalipsa, toate vorbesc despre evenimentele viitoare. Dumnezeu nu a pus aceste informații în Biblie pentru a fi ignorate. Întreaga carte a Apocalipsei este de la Isus Cristos personal. Ioan a scris totul sub îndrumarea Domnului. În primele trei Evanghelii, au fost momente în care Isus a spus ce avea pe inimă despre ceea ce va urma. Trebuie să ascultăm, să ne rugăm și să ne dorim sincer să ne apropiem de Domnul și să Îi fim credincioși până la sfârșit.
 
Și în ceea ce privește locul în care ne aflăm din punct de vedere istoric, suntem fără îndoială, în ultimele zile din „zilele de pe urmă”.
 
Apocalipsa 3:11 „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa .”
 
 
 
Iată câteva versete semnificative pentru toți credincioșii care trăiesc în zilele noastre.
 
 
Matei 24:6-8 „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.”
 ​
Marcu 13:9-13 „Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
 
Luca 21:16-28 „Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre. Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
 
Daniel 8:9-12 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.
 
Daniel 8:23-26 „La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. Iar vedenia cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.”
 
Daniel 11:23-24 După ce se vor uni cu el, el va întrebuinţa o viclenie; va porni şi va birui cu puţină lume. Va intra pe neaşteptate în locurile cele mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui; va împărţi prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme.
 
Daniel 11:31-33 Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf.
 
 
 
 

 
De-a lungul vieții, toți trecem prin perioade în care avem nevoie de încurajările din Psalmul 91. Mulți creștini citează pasajele care vorbesc despre protecția și victoria promise de Dumnezeu, dar puțini realizează care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru ca aceste promisiuni să devină realitate în viețile noastre. Dumnezeu ne iubește necondiționat și tot ce cere să facem este spre binele nostru. Dar dacă alegem să ne îndoim de dragostea Lui Dumnezeu, să ne temem de greutăți și să ne îngrijorăm de ce va veni, nu beneficiem de protecția și binecuvântările care sunt deja pregătite pentru noi.

• Psalmii 91:1-2 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

 
Mulți teologi spun că Moise a scris acest psalm, pentru că el este menționat ca autor al psalmului precedent și conține similarități cu cartea Deuteronomul, dar chiar dacă nu suntem siguri de identitatea scriitorului, putem fi siguri că a fost inspirat de Duhul Sfânt. Primele 2 versete, precum și versetele 9 și 14 arată pentru cine sunt valabile adevărurile exprimate de restul psalmului. Nu cel care Îl caută pe Domnul din când în când, în special când are nevoie de ajutor sau este disperat, este ocrotit și păzit de boli și pericole.  Promisiunile sunt pentru cel care locuiește în adăpostul oferit de Dumnezeu, având o relație sinceră și constantă cu El, și care se simte atât de confortabil în prezența Domnului încât se odihnește la umbra Lui, îi dă grijile, temerile, problemele fiind sigur că le rezolvă și că nu are de ce să se teamă.
 
Cuvintele pe care le rostim, contează și produc efecte. Să ne amintim că „Moartea și viața sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21a) și calitatea vieții noastre depinde de cuvintele pe care le rostim. Când declarăm și credem că Domnul este locul nostru de siguranță și că ne încredem în El, avem ceea ce spunem.  O viață trăită în siguranța că Tatăl ceresc ne iubește atât de mult încât Îi pasă de fiecare problemă pe care o avem și ne va ajuta să o rezolvăm în cel mai bun mod posibil, este o viață relaxată, frumoasă și de dorit. Dar ca \

• Psalmii 91:3-8 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

 
Versetul 3 spune că Domnul nu ne lasă să cădem în capcanele celor care ne vor răul, și ne protejează de bolile contagioase și de consecințele acestora. Credincioșia Lui Dumnezeu este un scut tare care ne ocrotește, dar pentru a fi protejați, trebuie să alegem să ne încredem în Tatăl ceresc și să nu ne temem de niciun rău al împărăției întunericului și nici al lumii în care trăim. Chiar dacă în jurul nostru sunt mii de victime, dacă alegem să Îl iubim sincer pe Domnul, să trăim în prezența Lui și să ne încredem în protecția Lui, vom fi în siguranță și vom vedea cât de mult îi costă neascultarea pe cei care L-au respins pe Domnul și au ales răul.
 
Dacă nu am înțeles încă care sunt condițiile ca să fim scăpați de boli și pericole, versetul 9 ne reamintește.

• Psalmii 91:9-10 Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

 
Ce minunat este să știm că în Domnul suntem în cel mai sigur loc, în care atacurile distrugătoare ale dușmanului nu ne pot atinge. De aceea, când trecem prin încercări știm că Domnul este cu noi și ne va da puterea și mijloacele necesare ca să ieșim învingători. Versetul 11, spune că Dumnezeu poruncește îngerilor Lui să ne păzească și chiar dacă va trebui să trecem prin greutăți, le vom învinge.
 
Iar finalul este și mai minunat:

• Psalmii 91:14-16 „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

 
Dumnezeul Atotputernic spune că ne scapă și ne ocrotește de rău, doar pentru că Îl iubim, știm cine este și ce mare putere are proclamarea Numelui Lui. Rugăciunile noastre sunt ascultate, Domnul este cu noi și la bine și la greu, nu ne lasă singuri nicio clipă, pentru că locuiește în inima fiecărui creștin născut din nou. Cel mai uimitor este că nu doar că ne salvează de rău, dar ne și onorează, ne pune pe o poziție de glorie, ne dă viață lungă și la final vom ajunge să ne petrecem veșnicia împreună cu Domnul nostru, în rai.
 
Ce poate fi mai frumos și mai de dorit decât să Îl iubim și să fim iubiți de Dumnezeu? Să știm că dacă ne încredem în El, ne putem bucura de odihnă în prezența Lui, suntem păziți de tot ce ne poate distruge și nu trebuie să ne temem indiferent prin ce trebuie să trecem. Cu Isus, câștigăm chiar și dacă părăsim aceste trupuri fizice, așa cum spunea și Pavel:

• Căci pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig. – Filipeni 1:21

 
 
Carmen Pușcaș
 

• Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac! - 1 Cronici 16:34

​
Dacă îndurarea (bunătatea, mila, răbdarea și înduioșarea) Lui Dumnezeu este veșnică, înseamnă că nu se termină niciodată, nu trăim nicio clipă în care Tatăl ceresc să nu aibă cele mai bune sentimente pentru noi și în care să nu fie de partea noastră. Domnul merită cu adevărat toată lauda, dragostea și recunoștința noastră.

În perioade dificile, din care pare că nu este nicio cale de ieșire, Domnul ne amintește cât de importantă este lauda la adresa Lui. Când Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru cine este și pentru toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pentru noi prin Fiul Său, Isus Cristos, problemele noastre nu mai par atât de grave. De ce? Pentru că ne amintim cât de bun este Domnul, că nimic nu este nici prea greu nici imposibil pentru El și că nu ne lasă singuri nicio clipă. Să nu uităm ce a spus Isus în Ioan 10:10: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” și că am fost creați pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce rezultă din prezența Duhului Sfânt în inima creștinului născut din nou (Galateni 5:22-23). Gândurile care conduc la emoții negative, când ne îngrijorăm sau ne temem de ceva care poate nu se va întâmpla niciodată, nu ne ajută cu nimic.
 
Împăratul David a înțeles foarte bine puterea laudei la adresa Lui Dumnezeu și prin laudă și închinare a reușit să treacă peste perioadele dificile din viața lui. Psalmii pe care i-a compus inspirat de Duhul Sfânt i-au ajutat și mângâiat pe credincioșii din toate timpurile.

• Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt. - Psalmii 7:17

 

• Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. - Psalmii 9:1

 

• Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. - Psalmii 34:1

 

• Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.  - Psalmii 40:3

 
Când cei din jur văd că alegem să-L lăudăm pe Dumnezeu indiferent prin ce trecem și că avem atitudinea corectă în orice situație, vor dori să aibă ce avem noi. Exemplul personal este cea mai puternică metodă de evanghelizare. Pe lângă faptul că trăim în ascultare de Dumnezeu, ne putem păstra pacea și chiar bucuria în încercare, îi ajutăm și pe cei din jur să se încreadă în Dumnezeu și să dorească să devină copiii Lui.
 
Dacă așteptăm să ne bucurăm și să fim fericiți când toate vor fi cum le dorim și vom împlini tot ce ne-am propus, s-ar putea să nu ne bucurăm prea mult. Este vreun câștig în a fi triști, abătuți, nemulțumiți și frustrați? Rezolvăm ceva când ne îngrijorăm și ne pierdem somnul gândindu-ne la ceea ce nu putem schimba sau la lucruri din trecut care deja sunt consumate?

• Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. [...] Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?” – Luca 12:22-23, 25,26

 
Și Isus a concluzionat spunând: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Luca 12:31). Când suntem concentrați pe ce vrea Domnul să facem și ce Îi face Lui plăcere, ne putem păstra inimile curate, pentru că nu mai căutăm lucrurile lumii și nici ceea ce ne poate face rău. Tot ce vrea Dumnezeu pentru noi și ce așteaptă de la noi este spre binele nostru maxim. Cu cât suntem mai plini de dragoste pentru Domnul, cu atât Îl vom lăuda mai mult, vom fi mai mulțumiți și mai fericiți.
 
Viața cu Isus este cea mai frumoasă și acum aici și pentru toată veșnicia în prezența Lui în ceruri. Când alegem să Îl lăudăm pe Domnul, ne ridicăm deasupra problemelor și ne arată soluția cea mai bună. Cine are o inimă mulțumitoare este fericit, trăiește în voia Lui Dumnezeu, are o viață binecuvântată și va ajunge în rai!
 
Carmen Pușcaș
 ​

​La intrarea în anul 2022, este firesc să ne oprim, să reflectăm și să ne gândim la ce va urma. În ultimii doi ani, întregul Pământ s-a confruntat cu provocări noi și extrem de dificile. Problemele existențiale în această epocă sunt foarte serioase.
 
Pe măsură ce mergem înainte, trebuie să ne impunem să fim credincioși Domnului, indiferent cât de mari sunt presiunile pe care le pun asupra noastră diavolul și cei care-i slujesc. De unde ne luăm înțelepciunea și puterea să rămânem fermi în credința și încrederea noastră în protecția și ajutorul Domnului în aceste vremuri grele? Isus este stânca noastră și doar privind țintă la El și dorind să fim tot mai vom aproape de El vom putea urma conducerea Lui prin tot ce va veni peste această lume.

• Isaia 26:3-4 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.

• Psalmii 34:17-19 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

• 2 Corinteni 4:7-9 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.

 
Ceea ce a spus Domnul în încheierea pildei despre văduva și judecătorul nedrept ne încurajează dar ne și atenționează.

• Luca18:7-8 „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

 
Această secțiune de versete îmi vorbește cu adevărat pentru că, cred că creștinii vor trece prin prima jumătate a Necazului (nu prin mânia lui Dumnezeu) înainte de răpire. Dumnezeu va răzbuna răul făcut poporului Său și o va face repede, dar ni-L putem imagina pe Isus privindu-ne pe fiecare dintre noi în ochi spunând: „când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
 
În Matei 10:22, 24:13 și Marcu 13:13, Isus a spus că trebuie să îndurăm până la sfârșit pentru a fi mântuiți. Putem avea încredere în Domnul că se va îngriji de nevoile noastre, chiar dacă trebuie să ajungem în situații dificile, ca Ilie și Elisei, pe care Domnul i-a păzit și le-a asigurat hrana și apa în moduri miraculoase (1 Împărați 17, 18; 2 Împărați 4).
 
Să ne uităm la eroii și eroinele credinței noastre. Avraam a plecat din patria sa, având încredere în glasul Domnului și, după mulți ani, a devenit cu adevărat tatăl multor națiuni. Credința lui Iosif a rămas fermă chiar și atunci când frații săi l-au trădat și l-au vândut ca sclav. Deși rugăciunile lui nu au primit răspuns în modul în care și-a dorit, Dumnezeu l-a folosit pentru a salva multe vieți, inclusiv viețile propriei sale familii și pentru a vindeca rănile lor disfuncționale. David a fost uns pentru a fi rege, dar a trebuit să îndure ani în care a fost urmărit de „regele nedrept” care dorea să-l omoare. În cele din urmă, Dumnezeu l-a folosit ca rege al Israelului și a ajuns să scrie psalmii ale cărui versete îi ajută pe oameni și Îl binecuvântează pe Dumnezeu și-n zilele noastre. Daniel a rămas tare în credință, chiar și după ce a fost luat în robie când țara lui a fost cucerită și mulți au fost uciși. Dumnezeu l-a folosit cu putere în zilele sale și chiar i-a dat vise, viziuni și profeții incredibile pentru viitor.
 
Rut, care era dintre neamuri, s-a căsătorit cu un evreu și a rămas văduvă. Ea a continuat să locuiască cu soacra și cumnata ei, ambele văduve. Dumnezeu le-a purtat în mod uimitor de grijă, răsplătindu-le credincioșia și Rut a ajuns să facă parte din linia genealogică a Lui Cristos. Rahav era o prostituată, dar când a avut ocazia să-și pună credința în practică, ea s-a supus Domnului și a ajutat la salvarea poporului Lui Dumnezeu. Și Rahav a ajuns să facă parte din linia genealogică a Lui Cristos.
 
Domnul va avea grijă de noi în înțelepciunea Sa, pe măsură ce ne punem încrederea în El. Alegerile noastre nu numai că ne afectează aici și acum, ci au potențialul de valoare eternă. Deciziile pe care le luăm nu ne afectează doar pe noi, ci și pe familiile, colegii, prietenii noștri și pe mulți alții, indiferent dacă ne dăm seama la momentul respectiv sau nu. Și cel mai important, principala noastră motivație este Domnul. Tot ce facem contează înaintea Domnului. Și El este cel care a dat totul pentru noi, a suferit maxim, murind în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre. Domnul merită să Îi răspundem cu dragoste și respect, și să ne încredem în El indiferent prin ce va trebui să trecem. Dumnezeu și-a dovedit dragostea Lui pentru noi și pentru întreaga omenire încă din Grădina Edenului. Tot ce avem de făcut este să stăm aproape de Domnul în fiecare clipă și El nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi!
 
Eli Cockrell

• Naum 1:7 Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

 

• Psalmii 145:8 Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.

 
Bunătatea Lui Dumnezeu este un adevăr incontestabil. La fel sunt toate atributele Domnului. De aceea, dacă nu suntem siguri că Domnul este bun, problema nu este la Dumnezeu, ci la noi. Dumnezeu este perfect, El nu trebuie să se schimbe, nici să facă ceva mai bine decât face. Schimbarea trebuie să fie la noi și în noi.
 
Să nu uităm că tot ce este bun vine de la Dumnezeu („orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” - Iacov 1:17). Pe de altă parte, bolile, tot ce este rău și ne poate distruge, vin de la diavolul („El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” - Ioan 8:44b). Chiar răul pe care ni-l fac semenii noștri, își are originea în gândurile și impulsurile rele ale naturii carnale sau pe care le primesc de la cel rău și nu de la Dumnezeu („... Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.”- Iacov 1:13).
 
Poate treceți printr-o perioadă grea, în care aveți multe nemulțumiri, frustrări, temeri și poate chiar ați pierdut pe cineva drag și durerea pe care o simțiți nu o poate înțelege pe deplin decât Domnul Isus. Complexul de împrejurări, sentimente, experiențe anterioare și traumele moștenite de la generațiile precedente contribuie la nivelul suferinței prin care trece fiecare dintre noi, la un moment dat.
 
Poate aveți o situație dificilă în familie, la servici, la școală sau cu persoanele care sunt foarte importante pentru dumneavoastră. Oricare ar fi situația, dacă nu depinde de noi să o schimbăm, trebuie să Îl rugăm pe Domnul să ne arate ce vrea să facem. El are soluția cea mai bună la orice problemă. Poate că Dumnezeu a îngăduit să ne aflăm într-un anumit loc dificil, ca să învățăm ceea ce nu putem învăța decât dacă trecem prin acea experiență. Poate Domnul vrea să ne detașăm de probleme și să ne apropiem mai mult de El, prin studiul Bibliei, rugăciune, laudă și închinare. Poate trebuie să învățăm cum să-i iubim pe cei greu de iubit și să îi ajutăm să se schimbe. Poate e timpul să schimbăm ceva și să ieșim din mediul în care ne aflăm și unde nu ne mai este locul. Uneori, tocmai faptul că situația devine insuportabilă, poate fi semnul că victoria este aproape și dușmanul luptă ca să ne facă să ne îndoim că Domnul ne ajută și să acceptăm înfrângerea. Timpul Domnului este foarte important. Să nu o luăm nici înaintea Lui, dar nici să nu întârziem în ce avem de făcut. Când acționăm la momentul Domnului, succesul este garantat de Cel care poate totul și pentru care nimic nu este prea greu!
 
Oricare ar fi situația dificilă prin care trecem, este foarte important să ne păstrăm inima curată, pentru că din inimă ies izvoarele vieții. Dacă strângem frustrare și nemulțumire, acestea devin sursa cuvintelor pe care le vom rosti și atitudinea noastră devine ostilă și negativă. Este bine știut că, chiar dacă nu putem controla ce ni se întâmplă, putem controla cum răspundem la ceea ce ni se întâmplă. Problemele nu le rezolvăm dacă ne supărăm, ne agităm, ne pierdem somnul și nici dacă ne plângem de milă. Soluția cea mai bună vine de la Domnul, dacă ne punem încrederea în El, avem răbdare și facem ceea ce ne conduce să facem. Să alegem să credem că Domnul are soluția perfectă la problema noastră și să Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne conducă în voia Domnului și să ne ajute să vedem partea bună a situației.
 
Să ne amintim ce spun versetele următoare:
 

• Evrei 4:15-16 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

 
Isus are milă maximă de noi, pentru că a trăit într-un trup uman și a fost ispitit în toate aspectele vieții, chiar dacă nu a căzut în capcana tentațiilor și nu a păcătuit. Isus a fost mielul desăvârșit, „fără cusur și fără pată”, care a putut fi jertfa perfectă pentru toată păcatele omenirii, inclusiv ale fiecăruia dintre noi. Deci, putem veni fără teamă la „scaunul harului” cu tot ce ne deranjează și ne supără. Domnului îi pasă de suferințele noastre, are rezolvarea și vrea să intervină dacă Îl rugăm și alegem să ne încredem că o va face. La tronul Tatălui ceresc, ajungem doar prin Isus Cristos și acolo găsim toată dragostea, mila și favoarea de care avem nevoie când ne este greu.
 
Poate vă întrebați cum ajungem la tronul Lui Dumnezeu? Dorința de a comunica cu Tatăl ceresc este primul pas, iar dacă nu v-ați predat încă viața Domnului Isus, acesta trebuie să fie al doilea pas (Romani 10:9-10, „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”).
 

• Plângerile lui Ieremia 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

 
Pentru că Isus este singura cale către Dumnezeu Tatăl, după ce devine Domnul vieții noastre, prin rugăciune sinceră, ajungem la „scaunul harului”. Tatăl ceresc se uită în primul rând la ce avem în inima noastră și la cât de sincere sunt cuvintele pe care i le adresăm. Vrea să Îi spunem adevărul despre ceea ce simțim, ce ne doare sau ne bucură și mai ales să vrem să primim răspunsul Lui și să facem ce ne cere.
 
Este trist că mulți creștini cred că Dumnezeu trebuie să le dea tot ce își doresc, fără să țină cont de planurile și înțelepciunea Lui. Iar când nu primesc ceea ce au cerut, devin frustrați și se îndepărtează de Domnul. Adevărul este că atunci când alegem să Îl urmăm la Isus și primim mântuirea prin jertfa Lui, suntem răscumpărați de la moartea pe care o merităm ca plată pentru păcatele noastre și nu ne mai aparținem nouă înșine, ci celui care a plătit pentru mântuirea noastră. De aceea, noi trebuie să facem ce vrea Domnul, ce ne învață prin Cuvântul Lui și ce ne spune prin Duhul Sfânt. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem este cu adevărat spre binele nostru și are implicații veșnice. De aceea de noi depinde să Îi dăm Lui frustrările, durerile, nemulțumirile și să petrecem timp zilnic studiind și meditând la Cuvântul Lui Dumnezeu. Cunoașterea Scripturii ne ajută să învățăm să auzim când ne vorbește și să identificăm care sunt gândurile de la Duhul Sfânt și care nu.
 
Să Îl rugăm pe Dumnezeu să ni se reveleze tot mai mult, să ne descopere profunzimile dragostei și ale harului Său și să ne ajute să ne încredem tot mai mult în El. Când inima noastră este plină de mulțumire și de laudă la adresa Lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru noi, vom face față mult mai ușor situațiilor dificile și vom putea chiar să ne umplem cu bucuria și pacea Duhului Sfânt, concentrându-ne pe Domnul și nu pe probleme.


Carmen Pușcaș

​Trăim timpuri în care societatea este scindată de alegerile pe care trebuie să le facem; teama de „ce va fi mâine” este tot mai prezentă și tot mai puțini au speranțe de mai bine. Fiecare dintre noi am trecut prin diferite traume de-a lungul vieții și fiecare a răspuns la acestea în felul său unic.
 
Drama prin care a trecut o persoană puternică poate fi mai mult decât ne-am putea imagina și totuși aceasta să nu se lasă dărâmată de ce i s-a întâmplat. Pe de altă parte, o persoană sensibilă, poate ajunge devastată de suferințe care pentru altcineva pot părea minore. Ce vreau să spun, este că nimeni nu a trecut prin viață, dintr-o fericire în alta. Chiar dacă persoanele optimiste găsesc ceva bun aproape în orice rău care li se întâmplă și își revin mai ușor, nici acestea nu sunt scutite de suferințe. Dumnezeu ne oferă har tuturor celor care ne încredem în El ca să putem trece prin situațiile grele. Multe suferințe din viețile noastre sunt cauzate de alte persoane, care nu vor să facă voia Lui Dumnezeu, ci aleg să trăiască în păcat și să îi rănească pe cei de lângă ei prin deciziile și faptele lor rele.
 
V-ați gândit vreodată, că atunci când cineva se poartă aspru cu noi, poate fi din cauză că trece printr-o situație dificilă, sau pentru că, altcineva i-a spus sau i-a făcut ceva rău? Fiecăruia dintre noi ni se întâmplă să nu ne comportăm cum ar trebui cu cineva, din cauză că suntem supărați sau răniți din alte cauze. Am putea tolera mai bine reacțiile dure sau faptele care ne dor și i-am ierta mai ușor pe cei care le fac, dacă ne întrebăm ce am fi făcut noi în locul lor și ne gândim că poate au probleme mai mari decât noi. Uneori este suficient să ne amintim ce știm deja despre trecutul sau situația prezentă a  persoanei respective, ca să nu-i mai judecăm atât de aspru, sau chiar să avem milă pentru ei. Nici pe noi înșine nu ne judecăm corect de fiecare dată, de ce am crede că o putem face când este vorba de altcineva? Tot ce ține de firea umană este relativ și subiectiv. Doar Dumnezeu și Cuvântul Lui sunt adevărul și tot ce ne învață este standardul pe care trebuie să îl urmăm.
 
Mintea noastră stochează tot ce ni se întâmplă, dar nu o face totdeauna cu acuratețe, ci influențat de experiențele trecute, starea emoțională și fizică în care ne aflăm, și inclusiv de dieta pe care o urmăm. Sunt foarte mulți factori care concură la starea noastră de bine. Dumnezeu ne-a creat pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce este bun. Când trăim în frică, nemulțumire, ură, neliniște, stres și orice alte emoții negative produse de gândurile toxice, creierul nostru reacționează producând substanțe chimice nocive, care conduc la tot felul de dezechilibre care se soldează cu dureri și boli. În Romani 12:2, suntem îndemnați să ne transformăm prin înnoirea minții, prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Noi trebuie să depunem efortul de a înlocui ceea ce am învățat trăind în lume, cu adevărul Scripturii, ca să avem o gândire sănătoasă, biblică, care să ne restaureze creierul și să facă întregul organism să funcționeze corect.
 
Chiar dacă nu putem controla ce fac cei de lângă noi, Îl putem ruga pe Domnul să ne ajute să controlăm reacția pe care o avem la ce nu ne convine sau ne face rău. Știu din proprie experiență, că atunci când încerc să mă întreb ce poate fi în spatele cuvintelor sau faptelor celor care mă ofensează sau mă rănesc, sentimentul de compasiune mă ajută să trec mai ușor peste situație și să iert. Când nu iertăm, suferința este și mai mare și poate avea efecte de lungă durată. Orice eveniment, gând, imagine sau sunet care ne reamintește ce ni s-a întâmplat, va reproduce durerea inițială și vom retrăi ce ni s-a întâmplat, întărind amintirea acestuia stocată în mintea subconștientă.
 
Domnul Isus ne-a dat cele mai perfecte și folositoare porunci și sfaturi. Orice facem contrar cuvintelor Lui, ne costă.
 

• Matei 5:44 „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,”

 
Cu cât înțelegem mai bine acest adevăr și alegem mila, compasiunea și dragostea pentru cei care ne greșesc, în locul emoțiilor negative cu atât putem fi mai fericiți și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Când facem contrariul nu câștigă nimeni și cei mai mari perdanți suntem noi înșine. Cine ne-a greșit, poate nici nu știe că a făcut-o, pe când noi ne-am pierdut pacea și bucuria. Când alegem să răspundem cu dragoste și le facem bine celor care ne urăsc, ne păstrăm inima curată, pe placul Domnului și avem cele mai mari șanse să schimbăm în bine relația cu acele persoane. Rugăciunea este comunicare cu Dumnezeu și când Îi spunem Domnului ce ne doare, Îi dăm Lui povara și durerea pe care o avem, ne eliberăm și facem loc păcii, iertării și dragostei „agape”, care este sursa adevăratei fericiri.
 
În Biblie sunt nenumărate exemple care ne arată că dragostea învinge ura, binele învinge răul și când facem ce ne conduce Duhul Sfânt să facem, învingem indiferent prin ce trebuie să trecem. Iată doar câteva din versetele care ne îndeamnă să alegem să facem ce este bine.
 

• Isaia 1:17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

 

• 1 Tesaloniceni 5:15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.

 

• 1 Petru 3:17 Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!

 
Când ne facem timp să fim atenți la cei din jur, putem deveni o binecuvântare pentru ei, prin gesturi simple sau cuvintele potrivite. Isus a spus că „este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele Apostolilor 20:35b), tocmai pentru că satisfacția de a sluji sau dărui este mai mare decât bucuria de a primi și pentru că ai ceva folositor altcuiva. Dăruirea nu înseamnă doar bani. Putem dărui din timpul nostru, cuvinte calde, încurajări, afecțiune sau ce ne arată Duhul Sfânt ca are nevoie persoana pe care vrea s-o binecuvântăm. Dacă ascultăm de îndemnul de a dărui chiar când avem puțin, Domnul ne va binecuvânta și va înmulți ce ne-a rămas. În economia Lui Dumnezeu, prima dată dăruim, și apoi primim. Când slujim altora, chiar prin gesturi mici, ne mutăm atenția de la problemele noastre la soluțiile potrivite pentru cei pe care îi ajutăm. Suntem creați să ne simțim utili și să ne ajutăm unii de alții, tocmai de aceea slujirea din toată inima este plină de satisfacții.
 
Dacă atunci când ne deranjează ceilalți participanți la trafic, alegem să ne rugăm pentru ei ca Domnul să-i ajute să fie mai atenți și să conducă mai bine, putem fi mai calmi și să ne păstrăm inimile curate. În orice situație, rugăciunea este cea mai bună soluție, prin care Îi dăm Domnului ce ne supără și primim puterea să răspundem corect, fără să păcătuim. Câmpul de misiune este peste tot unde întâlnim oameni, trebuie doar să ne uităm în jur și să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate ce putem face.
 
Dacă dorim ca Dumnezeu să ne acorde milă, și nu ce merităm, trebuie ca și noi să acordăm milă celor care ne greșesc. Să nu ne grăbim să judecăm gesturile și cuvintele care ne deranjează, pentru că s-ar putea ca noi să fi spus primii ceva nepotrivit și să fi stârnit reacția celuilalt. Când alegem să înlocuim gândul egoist „cu mine cum rămâne?” cu „ce pot face ca să fiu o binecuvântare?” viețile noastre se pot schimba în bine și ne putem bucura mai mult de fiecare zi cu Isus. Când dorim să înțelegem prin ce trec cei de lângă noi, inimile noastre devin mai sensibile față de nevoile oamenilor și de ce așteaptă Dumnezeu de la noi. Ca urmare, vom putea zâmbi mai mult și îi vom putea ajuta pe mai mulți semeni ai noștri să-și găsească bucuria și mântuirea în Isus Cristos.
 
 
Carmen Pușcaș

• Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” - ​Matei 22:34-40 ​

Sunt multe aspecte la care putem medita în aceste versete. Dar acum aș vrea să mă concentrez doar asupra „dragostei”. În limba greacă, în care a fost scris texul original, a fost folosit cuvântul „agape”. Prin urmare, ce înseamnă cu adevărat „dragostea agape”?
 
Cuvintele Domnului de mai sus sunt porunci. Dar cum ne poate porunci Domnul să iubim? Dragostea nu este un sentiment? Putem iubi când ni se cere?
 
În limba greacă, “Agape” este substantivul, iar “agapao” este verbul. Să vedem de câte ori spune „NAS New Testament Greek Lexicon” că sunt folosite cele două cuvinte în Noul Testament și cum sunt traduse.
 
„Agapao”, apare în Noul Testament de 143 ori, dintre care: de 8 ori este tradus preaiubit sau preaiubiți, iar de celelalte ori este tradus cu una dintre conjugările verbului a iubi.
 
„Agape”, apare în Noul Testament de 116 ori, dintre care: o dată este tradus preaiubit, și de celelalte ori, este tradus prin diferite declinări ale substantivului dragoste.
 
Dictionarul „Strong’s” explică cuvântul „agape” ca provenind probabil din „agan” (care înseamnă mult) sau este comparabil cu „`agab” și înseamnă a iubi (în sens moral sau social), dragoste sau preaiubit (-ă).
 
Adevărul este că majoritatea dicționarelor și lexicoanelor nu au reușit să surprindă sensul profund al „dragostei agape”. Înainte ca Isus să folosească acest cuvânt, nu i s-a dat nicio importanță. Și nici după aceea nu a fost folosit nici pe departe atât de frecvent cum a fost folosit cuvântul „phileo”, care este termenul pentru dragostea frățească.
 
Știm că este modelul de dragoste al Lui Dumnezeu, care vine din El și care face parte din roada Duhului Sfânt despre care citim în Galateni 5:22-23.

• Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. -  Galateni 5:22-23

 
Din 1 Corinteni 13, știm că dragostea agape este „cel mai înalt nivel al  dragostei”, fără de care nimic altceva nu valorează nimic.
 

• Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.  - 1 Corinteni 13:1-3

 
Chiar dacă am fi cei mai talentați, cei mai învățați și chiar dacă am fi făcut cele mai neprihănite fapte până acolo încât să dăm tot ce avem, celor săraci, dacă nu iubim cu dragostea agape, nu ne-ar folosi la nimic.
 
Ce este cu adevărat „cea mai importantă dragoste” și cum o putem avea?
 
Știm că face parte din roada Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că El o are. Această dragoste este cea despre care scrie în Ioan 3:16. Deci Dumnezeu nutrește atât de multă „dragoste agape” pentru noi oamenii, încât a putut să-L trimită pe Isus ca să facă posibilă mântuirea noastră.

• Ioan 3:14-16 „Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

 
Din versetele citate la început, putem vedea că Isus, vorbind grecește a folosit cuvântul „agape” în Matei 23:37, citând din Deuteronomul 6:5.

• Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.” - Matei 22:37-38

 
Un fariseu, învățător al Legii, L-a întrebat pe Isus: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” (Matei 22:36). Isus i-a răspuns citând două versete urmate de o explicație. Apoi Isus a spus, „Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’” (Matei 22:39) și a continuat explicând de ce a răspuns astfel, „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:40).
 
Isus a făcut referire la versetele de mai jos:

• Deuteronomul 6:4-5 „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”

 
Și,

• Leviticul 19:18 „Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”

 
Cred că este clar pentru toți că dacă facem ce este bine înaintea Domnului și a semenilor noștri, așa cum ne-a poruncit Domnul, nu am greși, nici nu am păcătui.
 
În Matei 22:36, Isus a folosit același cuvânt în limba greacă pentru dragoste, ca și în:

• Ioan 15:12 „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.”

 
Tot cuvântul „agape” apare și în versetele următoare:

• 1 Ioan 4:7-8 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

 
Ce adevăr puternic, care face diferența dintre cei care sunt creștini doar cu numele și cei care sunt cu adevărat ai Domnului.
 
Mesajul este înrudit cu cel al versetelor despre iertare. Dumnezeu ne-a iertat o datorie imensă și dacă refuzăm să îi iertăm pe ceilalți, ne pierdem iertarea (Matei 6:14-15, 18:35, Marcu 11:25-26). Domnul a spus că dacă El ne oferă așa o milă imensă, cine suntem noi să nu avem milă de semenii noștri? Nouă ni s-a iertat o datorie imensă, și ce trebuie să-i iertăm celui care ne greșește este ceva infim, în comparație cu păcatele noastre. Să considerăm un alt exemplu. Să zicem că cineva la vârsta adultă primește de la tatăl său un milion de dolari, cadou. Vecinul lui are nevoie disperată de 10 dolari și îi cere celui care a primit cadou suma imensă să îl ajute. Dar acesta refuză, preferând să păstreze cei 10 dolari, precum și restul de 999.990 de dolari. Cel care ne-a dat totul, Care stăpânește toate, ne spune că un astfel de comportament este inacceptabil. Domnul conduce, El face regulile și este drept. Dacă cerem ca alții să dea socoteală pentru faptele lor înaintea Domnului, în mod implicit trebuie să răspundem și noi pentru faptele noastre. Să nu uităm, că toți avem nevoie de neprihănirea Lui Isus, pentru că nici unul nu ne putem mântui singuri, nici nu suntem fără păcat. Dacă acceptăm dragostea Lui Dumnezeu și refuzăm să oferim dragoste la rândul nostru, nu facem voia Domnului. Nu putem primi bunătatea Domnului și noi să fim răi cu semenii noștri. Dumnezeu nu tolerează un astfel de comportament.
 
Dumnezeu alege să ne iubească și ne spune că noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cu aceeași dragoste agape, iar dacă nu facem așa, înseamnă că nu Îl cunoaștem și în ziua judecății vom auzi ceva similar cu mesajul versetelor următoare.

• Matei 7:21-23 „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’”

 
Putem spune că avem credință, dar dacă nu avem dragoste, înseamnă că nu credem cu adevărat ca să fim transformați așa cum vrea Domnul să fim.
 
Cum am putea accepta dragostea, harul și iertarea extraordinară de la Dumnezeu și să nu vrem să le dăm mai departe? Ar trebui să fim siguri că suntem extraordinari și că dragostea și harul pe care ni le oferă Domnul nu înseamnă prea mult. Este trist că sunt persoane care știu să spună cuvintele potrivite, ce i-ar place pastorului să audă, fără să trăiască cu adevărat pentru Domnul și se amăgesc că sunt mântuite.
 
Trebuie să realizăm că dragostea agape nu este un sentiment. Dragostea agape este o alegere. Dacă alegem să iubim pe cineva greu de iubit (care ne este dușman sau care în mod firesc nu ar merita să fie iubit), atunci facem ceea ce trebuie, indiferent dacă simțim sau nu.
 
În cercetările pregătitoare pentru acest mesaj, am găsit o definiție minunată, pentru dragostea agape care m-a binecuvântat și pe care, dacă doriți, o puteți citi aici https://www.compellingtruth.org/agape-love.html . Autorul articolului definește dragostea agape ca fiind  „a arăta preferință”, dar cred că „a acorda preferință” este mai corect. După multe căutări, am ajuns la concluzia că autorul a folosit „Helps Study” pentru versiunea „Discovery Bible”, care spune:
 
„Agapáō” – înseamnă a prefera, a iubi; pentru credincios sensul este de a prefera „să trăiască prin Cristos” (1 Ioan 4:9-10), adică, a îmbrățișa voia Lui Dumnezeu (a alege ceea ce El alege) și a face voia Lui prin puterea Sa. „Agapáō” se referă în primul rând la ceea ce Dumnezeu preferă, pentru că El „este iubire” (1 Ioan 4: 8,16)
 
„Agápē” – înseamnă iubirea care se concentrează pe preferința morală. La fel și în greaca veche seculară, „agápē” se concentrează pe preferință; la fel, forma de verb „agapáō” din antichitate însemna „a prefera”. În Noul Testament, „agápē” se referă de obicei la iubirea divină, adică la ceea ce preferă Dumnezeu.
 
Poate că mai sunt definiții similare scrise și de alți autori, dar aceasta este cea mai clară definiție pe care am găsit-o.
 
Isus și Tatăl ceresc au văzut nevoia noastră și au ales să-și sacrifice confortul, sentimentele și nevoile, de dragul nostru. A fost cea mai costisitoare alegere făcută vreodată.
  
Chiar și pe cruce, Isus a ales să iubească. L-a „iubit” pe tâlharul de pe crucea de lângă El, care s-a pocăit și L-a rugat pe Dumnezeu Tatăl să aibă milă de cei care l-au tratat cu cruzime, și care l-au răstignit, spunând:„ Tată iartă-i, căci nu știu ce fac.”
 
De mulți ani am ales să iubesc oameni care au continuat să-mi facă rău. Mulți mă întrebau cum pot să îi iubesc? Cu sinceritate vă spun că doar datorită Lui Isus pot s-o fac. Dacă nu era Domnul, aș fi „scuturat praful de pe picioare” și i-aș fi lăsat în rătăcirea minții lor. Dar am ales să îi iubesc indiferent de ce-mi făceau ei și să nu las ura să-mi cuprindă inima. Nu am decât de câștigat și sunt liberă, în timp ce ei sunt legați de lanțurile răutății și ale urii. Mă rog să își dea seama că sunt prinși de minciunile diavolului și spun asta cu toată smerenia, credeți-mă. Am învățat că aceasta este atitudinea corectă, după ce am suferit făcând contrariul. Calea Domnului este totdeauna cea mai bună.
 
Nu putem iubi cu dragostea agape, decât cu ajutorul Lui Dumnezeu. Dacă emoțiile ajung să fie în acord cu alegerea de a iubi cum cere Domnul, e minunat, dar dacă nu, să alegem  să iubim cu dragostea agape, onorând ce ne-a poruncit Dumnezeu să facem. Cu timpul, Domnul ne va ajuta ca decizia mentală de a iubi, să fie urmată și de sentimentele dragostei agape. Dacă vrem să ajungem în rai, trebuie să Îl urmăm pe Isus complet și până la capăt. Așa a făcut Domnul care este Stăpânul Universului și așa ne cere și nouă să facem.
 
Urmează două secțiuni de versete din traducerile Biblia Traducerea Fidelă și Noua Traducere în limba română, pentru analiză și meditație.
 
Matei 22:34-40 (BTF) Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună. Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând: „Învățătorule, care este marea poruncă în lege?” Iar Isus i-a spus: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta. Aceasta este prima și marea poruncă. Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.”
 
Matei 22:34-40 (NTLR) Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”  Isus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta”. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“. Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci.”


Marcu 12:28-31 (BTF) Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: „Care este prima poruncă, dintre toate?” Și Isus i-a răspuns: „Prima dintre toate poruncile este: ‘Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn; Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta;’ aceasta este prima poruncă. Și a doua este asemănătoare, adică aceasta: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

Marcu 12:28-31 (NTLR) Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat: „Care este cea dintâi poruncă dintre toate?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi poruncă este: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.’ Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“ (Aceasta este cea dintâi poruncă.)  Iar a doua este următoarea: ‘Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.’  Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.”

Eli Cockrell