Trecerea de la un an la altul, este pentru mulți un timp pentru reflecție și anticipare. Pentru majoritatea dintre noi, 2023 nu a fost un an ușor. Întreaga lume încă simte efectele covid-ului și ale vremurilor grele pe care le-a provocat. Inflația i-a lovit puternic pe mulți. Ceea ce poate fi cumpărat cu un dolar sau orice altă monedă, este departe de ceea ce putea fi cumpărat cu ani în urmă.
 
Din punct de vedere fizic, ar putea părea că lucrurile se destramă. Din punct de vedere spiritual, însă, cred că lucrurile se încadrează la locul lor. Indiferent de viziunea cuiva despre momentul în care va avea loc răpirea sau dacă va exista una, cei mai mulți dintre noi credem că trăim cu adevărat în ultimele zile din urmă și căutăm cu tărie să-L vedem pe Isus cât mai curând posibil.
 
În Matei 24, Marcu 13 și Luca 21 putem citi despre ceea ce trebuie să se întâmple înainte de adunarea sfinților la Domnul. În 2 Tesaloniceni 2, putem vedea că înaintea răpirii trebuie să fie o lepădare de credință și fiul pierzării să fie descoperit.
 
Domnul Isus a spus în Matei 24:6-7, „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.” Și a continuat în versetul 8 spunând că, „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Cuvântul grecesc original tradus „dureri” este „odin” și înseamnă „durerile nașterii”, termen folosit de obicei pentru „durerile din timpul travaliului nașterii unui copil” Cu alte cuvinte, trebuie să fim pregătiți, și să avem puse centurile de siguranță, pentru că lucrurile nu se sfârșesc aici.
 
De ce a vrut Dumnezeu să ne naștem în aceste vremuri? Ar fi putut să ne facă să ne naștem mai devreme, mai târziu sau deloc. Dar, în înțelepciunea Sa, Domnul ne-a adus acum în această lume. Orice am realizat până acum și tot ceea ce urmează să facem, a fost și va fi cu un scop. Nu suntem accidente și pentru fiecare dintre noi, Domnul are un plan.
 
Ceea ce trebuie să facem, mult mai mult decât să ne pregătim pentru situații de urgență, este să ne apropiem de Domnul. Să citim și să studiem Biblia. Să pătrundem tainele Cuvântului Lui Dumnezeu și să ascultăm ce are Duhul Sfânt să ne spună. Fără discernământ spiritual, mă îndoiesc că va putea reuși cineva să rămână pe calea Domnului. Dacă nu cunoaștem adevărul, nu-l putem deosebi de minciună și putem crede minciunile ca fiind adevăr. Și uneori, ceea ce vedem sau auzim poate fi atât de înșelător, încât doar prin discernământul primit de la Duhul Sfânt putem ști adevărul. Trăim într-o epocă de mare înșelăciune.
 
S-ar putea să scriu un articol despre zilele lui Noe, dar deocamdată, din studiul despre ceea ce se știe despre lumea dinainte de potop, vă pot spune că diavolul vrea cu disperare să strice planurile lui Dumnezeu. Vrea să corupă și să distrugă identitatea individuală a ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim, pervertind sexualitatea masculină și feminină și distrugând valorile căsătoriei și ale familiei. Majoritatea sistemelor educaționale s-au transformat în îndoctrinare în loc de educație. Totul face parte din planurile diavolului de distrugere a omenirii. Dintre cei care împlinesc planurile celui rău, unii știu sub ce influență sunt, dar majoritatea dintre ei nici măcar nu realizează ce se întâmplă.

• Matei 24:37-39 „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”

 
Timpul este scurt și mi-aș dori să pot spune: „Să ne relaxăm, așteptând venirea Domnului”. Dar ceea ce trebuie să facem este să ne hotărâm în inimile noastre să ne împotrivim minciunilor, și la ceea ce este pervertit și corupt, și să fim pregătiți să ne păstrăm credința și neprihănirea indiferent ce va veni. Și să ne păstrăm ADN-ul intact și să avem grijă de sănătatea noastră fizică, psihică și mai ales spirituală. Să îi învățăm pe copii Cuvântul Lui Dumnezeu și să studiem Scriptura cu familiile noastre. Să mărturisim ce a făcut Domnul pentru noi, ca să arătăm celorlalți cât de real este Domnul și Cuvântul Lui. Trebuie să facem tot posibilul ca să-i ajutăm pe copiii, nepoții, părinții, bunicii și pe toți cei dragi nouă, să ajungă în rai.
 
În concluzie, calendarul evenimentelor se poate schimba de la un an la altul, dar misiunea noastră este aceeași. Și știm în inimile noastre că zilele omului se scurtează. Poate însemna suferințe sau vremuri grele pentru o vreme, dar până la urmă, pentru cei care rezistă până la capăt, rezultatul va merita și de fapt, va fi glorios. Vino Doamne Isuse și ajută-ne să împlinim orice este scopul Tău pentru fiecare dintre noi!
 
 
Eli Cockrell

  
În Biblia Traducerea Fidelă versetul Luca 2:7 spune, „Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pace pe pământ, bunăvoință față de oameni.” Deci, ce spune de fapt acest verset? Este atât de simplu pe cât pare? Dacă analizăm contextul, vedem că versetul face parte din mesajul îngerilor pentru păstorii care erau pe câmp și care s-au bucurat de vestea nașterii Lui Isus.
 
Să ne amintim ce a spus Isus la aproximativ trei decenii după nașterea Sa, când Îi învăța pe ucenici, „Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ. Nu am venit să aduc pacea, ci sabia” (Matei 10:34). Domnul a făcut această afirmație când vorbea despre costurile trăirii pentru El. Isus a arătat că atunci când cineva alege să-L urmeze, multe din relațiile cu cei din jur se destramă și că, cei care iubesc pe altcineva sau ceva mai mult decât pe El, că nu sunt vrednici să-L urmeze. Deci, ce au vrut să spună îngerii în noaptea sfântă a nașterii Lui Cristos Isus, Domnul nostru?
 
A fost pace pe pământ de la nașterea Sa glorioasă? Da, dar nu genul de pace fără războaie sau pace între grupuri sau națiuni care nu se puteau pune de acord. Îngerii Îl lăudau pe Dumnezeu și se bucurau de nașterea Lui Isus și împărtășeau vestea și bucuria lor oamenilor. Dumnezeu ne pregătea calea spre El. Prin planul Său și prin venirea Lui Isus Cristos, Dumnezeu poate avea pace și comuniune cu omul, iar omul poate avea pace și comuniune cu Dumnezeu. Aceasta este pacea incredibilă care ne-a fost dată ca să ne putem bucura pe deplin. Acesta este motivul pentru care îngerii au fost încântați peste măsură. Luca 2:14 înseamnă într-adevăr, Slavă Lui Dumnezeu în locurile cele mai înalte și pace celor de pe Pământ cărora El le arată bunătatea, favoarea și scopul Său (de mântuire). Această traducere amplificată provine din cuvântul original, „eudokias”, și ne ajută să înțelegem mai bine ce spuneau îngerii. Cu aproape patru mii de ani în urmă, Dumnezeu i-a ales pe evrei să fie poporul Său și, prin ei, a arătat omenirii calea către El. Prin Moise, Domnul ne-a dat Legea. Și acum, la împlinirea timpului, Dumnezeu ne-a trimis Harul în persoana lui Isus Cristos, Fiul Său.

• „… Domnul Însuşi vă va da un semn: ‘Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” – Isaia 7:14

 
Într-o noapte agitată și în circumstanțe grele, Isus s-a născut prin fecioara Maria și a devenit ca unul dintre noi. Scutecele și ieslea le-au găsit în adăpostul de animale în care au fost găzduiți. Și nu era orice adăpost, ci făcea parte din locul unde erau  ținute oile crescute pentru jertfele de la Templul Lui Dumnezeu, din Ierusalim. Aceasta înseamnă că scutecele erau de fapt fâșiile de pânză folosite pentru mobilizarea mieilor care urmau să fie aduși jertfă pentru păcate, ca să poată fi inspectați de preot înainte de sacrificare. Mielul trebuia să fie perfect, fără niciun cusur. Isus a venit la noi ca un miel și când a murit pentru păcatele noastre, a murit ca un miel. Așa cum a fost profețit în Isaia 53:7,

• „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

 
Emanuel înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Ce zi glorioasă când Dumnezeu și-a trimis singurul Fiu, să se întrupeze ca om și să trăiască printre noi, chiar dacă L-a costat atât de mult ca să plătească pentru păcatele noastre ca să putem deveni copiii Lui mântuiți.
 
Iar pentru cei care aleg să Îl urmeze, Isus nu numai că ne oferă șansa păcii între om și Dumnezeu, ci și o pace interioară care depășește orice capacitate de înțelegere,

• „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” - Ioan 14:27

 
Ne rugăm să aveți pace cu Creatorul și Mântuitorul dumneavoastră astăzi și să cunoașteți pacea care poate fi găsită doar în Isus Cristos, astăzi și întotdeauna. Fiți binecuvântați!
 
 
Eli Cockrell și Carmen Pușcaș
 
​

Apostolul Pavel a fost un exemplu demn de urmat, pentru că a ales să Îi predea Domnului tot. A putut să trăiască așa cum a predicat, pentru că așa cum el însuși spunea, în Filipeni 1:21 pentru el, „a trăi este Cristos și a muri e un câștig”. La începutul capitolului 4 din Epistola către Efeseni, Pavel ne-a sfătuit să avem un comportament demn de chemarea de a fi copiii Lui Dumnezeu. Faptul că le-a amintit cititorilor epistolei că era în închisoare pentru credința în Isus, ne arată că nu a făcut niciun compromis în relația cu Domnul, ca să evite suferința sau costurile. Sfatul oferit de o astfel de persoană este demn de urmat! Să nu uităm că Pavel s-a adresat inițial celor printre care a trăit și care știau că ceea ce le spunea despre sine era adevărat.

• Efeseni 4:1-3 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.

 
Care este chemarea la care se referea Pavel? Cuvântul original tradus „chemare” este „klḗsis” și înseamnă „chemarea prin care Dumnezeu invită toți oamenii ca să primească darul mântuirii Sale, cu toate binecuvântările care însoțesc mântuirea.” Cuvântul original din limba greacă tradus „vrednic” este „axiós” și înseamnă „vrednic, într-o manieră vrednică, având o valoare care este identică cu cea reală sau adecvat; demn, într-o manieră demnă; în mod corespunzător - după cum se cuvine, evlavios, cu vrednicie” (conform „HELPS Word-studies”).
 
Comportamentul vrednic de statutul de copii ai Lui Dumnezeu este opusul mândriei și al aroganței. Atitudinea smerită, respectuoasă, modestă și cuviincioasă ne ajută să avem blândețe și îndelungă răbdare atunci când este nevoie. Ca să putem fi smeriți, trebuie să recunoaștem că tot ce este bun în noi este Isus și că doar prin El putem fi neprihăniți. Doar când trăim prin Duhul Sfânt, urmând conducerea Lui, permitem roadei Lui să se manifeste în noi și putem avea îndelungă răbdare. Dragostea și răbdarea ne ajută să avem atitudinea corectă când lucrurile nu merg cum ne dorim sau când cei e lângă noi nu fac ce ne-am aștepta să facă. Chiar dacă inițial Pavel s-a adresat creștinilor din Efes, sfatul Lui este și pentru noi. Toți credincioșii trebuie să facem ce ține de noi ca să trăim în pace unii cu alții, în unitate prin Duhul Sfânt. Doar între credincioși poate fi păstrată legătura Duhului, pentru că fiecare creștin născut din nou este templul Duhului Sfânt. Ne dorim să trăim în pace, atât cât ține de noi și cu cei care nu sunt copiii Domnului, atâta timp cât nu trebuie să facem ceva care să-L supere pe Dumnezeu. Dar unitatea cu cei din lume nu poate fi în Duhul Sfânt, pentru că nu locuiește în ei. Adevărata legătură a păcii poate fi doar între cei credincioși, pentru că pacea este roada Duhului Sfânt.
 

• Coloseni 1:10 pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu,

 
Pe măsură ce petrecem tot mai mult timp în prezența Domnului, permitem dragostei Lui să se manifeste tot mai mult în inimile noastre și vom deveni tot mai plăcuți Domnului. Dragostea ne îndeamnă să facem fapte bune și ne dă dorința să Îl cunoaștem tot mai mult pe Dumnezeu, ca să știm cum să trăim pe placul Lui.
 

• 1 Tesaloniceni 2:12 să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.

 
Cum ar putea crede cineva că nu contează cum ne purtăm dacă suntem copiii Lui Dumnezeu? Suntem chemați nu doar să facem parte din Împărăția Lui Dumnezeu, dar și să beneficiem de slava Sa, care este manifestarea prezenței Sale, onoarea și măreția Sa. Nu ne putem comporta ca cei care nu aparțin Lui Dumnezeu și să credem că facem voia Domnului.
 
Și apostolul Petru a însumat minunat esența vieții trăite pentru Domnul, în versetele următoare:
 

• 2 Petru 1:3-10 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Cristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

 
Aceste versete spun atât de multe! Cei care dorim, putem trăi pe placul Domnului, pentru că a pus în noi puterea Lui, care ne dă adevărata viață și capacitatea de a ne comporta cu respect și admirație pentru Domnul. Evlavia înseamnă dedicare totală, un comportament plin de venerație și recunoștință față de Dumnezeu și ne poate caracteriza doar dacă Duhul Sfânt locuiește în inimile noastre și ascultăm de îndemnurile Lui. Doar studiind Scriptura ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Lui putem avea adevărata viață, cea veșnică, așa cum a spus și Isus în Ioan 17:3. Viața veșnică o trăim în prezența Domnului pentru totdeauna și nu putem ajunge acolo dacă nu-L cunoaștem pe Cel care este viața însăși și prin care existăm.  Pentru că nu-L putem urma și pe Isus și poftele firii păcătoase în același timp, trebuie să alegem. Domnul ne-a chemat la El, prin Duhul Sfânt și ne-a arătat care sunt promisiunile Lui „nespus de mari și scumpe”. Ca să devenim „părtași firii dumnezeiești”, să avem părtășie atât de strânsă cu Domnul încât să începem să semănăm cu El. Prin credință putem avea o reală comunicare în duhul nostru cu Domnul vieții noastre, dar numai după ce am fugit de poftele firii umane, care duc la distrugere. Ca să fim fii ai Împărăției Luminii, nu ne putem dori lucrurile lumii în care diavolul este stăpân. Dumnezeu vrea să formeze în noi caracterul Lui, dar numai dacă ne dorim acest lucru din toată inima. Iar când ne dorim să semănăm cu Isus, facem totul ca să ne unim credința cu fapta, adică să acționăm pe baza credinței și a ceea ce știm că spune Cuvântul Lui Dumnezeu să facem. Iar pentru că știm ce este pe placul lui Dumnezeu, putem alege să ne înfrânăm de la ceea ce nu vrea Domnul să facem și să avem răbdare ca să ajungem cu adevărat dedicați Domnului, predați total Lui. Iar când i-am dat totul Domnului îi putem iubii pe frații de credință și să ajungem să arătăm dragoste tuturor oamenilor ca să-i ajutăm să se întoarcă la Isus și să fie mântuiți. Dacă căutăm sincer aceste lucruri, ne vom apropia tot mai mult de Domnul și-L vom cunoaște tot mai mult, știind fără urmă de îndoială că ne-a curățat de vechile lui păcate și acestea nu mai au putere peste noi ca să ne facă să cădem din nou în plasa lor. Dacă căutăm cu ardoare să trăim în aceste fel, să ne întărim chemarea și alegerea de a-L urma din toată inima pe Isus, nu vom aluneca niciodată de pe calea spre cer și vom fi ai Domnului pentru totdeauna. Și aceasta este cea mai minunată cale! Mulțumim Doamne!

Carmen Pușcaș

Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. - Romani 8:17

  
Cred că Domnul are un Cuvânt pentru mulți dintre cei care facem parte din biserica Lui. Suntem chemați să ne întoarcem la dragostea dintâi. Este o chemare care seamănă mult cu cea adresată bisericii din Efes, din scrisoarea către cele șapte biserici din Apocalipsa 2:1-7. Să luăm în considerare ce le-a spus Isus efesenilor prin următoarele versete.

• Apocalipsa 2:3-5 „Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

 
Unii creștini ar putea spune că nu contează că Isus nu mai ocupă primul loc în inima lor, pentru că nu Îi întorc spatele complet Domnului și că nu revin din nou în lume. Dar adevărul este că dacă continuăm să ne îndepărtăm de Domnul, vom ajunge tot mai reci spiritual. S-ar putea să fie unii creștini care cred că suntem sub atât de mult har, încât nu trebuie să avem o relație respectuoasă cu Domnul. Dar Isus a spus că va îndepărta lumina celor care desconsideră corecția Lui.
 
Să sperăm că nu suntem ca cei din biserica Laodiceenilor, cei din ultima dintre cele șapte biserici.

• Apocalipsa 3:15-16 „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”

 
Ce este uimitor despre cei din Biserica din Laodiceea, este că nici măcar nu știau cât de gravă era starea lor spirituală! Dacă nu ascultau de avertismentul Domnului, îi aștepta cel mai dur deznodământ: urmau să fie vărsați din gura Domnului! Niciunul dintre noi nu vrea să îți piardă relația cu Isus, nu-i așa? Deci trebuie să fim atenți la starea noastră spirituală și să Îl iubim sincer și total pe Domnul nostru. Isus a spus că cine Îl iubește păzește poruncile Lui (Ioan 14:21).

• Apocalipsa 3:17-19 „Pentru că zici: ‹Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te!”

 
Când lăsăm lumea să se interpună între noi și Dumnezeu îi dăm permisiunea diavolului să ridice un zid între noi și Domnul, punând câte o cărămidă din loc în loc. Domnul nu vrea cărămizi între El și noi. Și dacă îl lăsăm pe cel rău să continue să zidească, zidul începe să prindă contur și nu va dura mult până când va fi complet separându-ne de Domnul nostru. Acest lucru se întâmplă când facem ce ne învață religia, inima noastră este departe de Domnul. Ajungem să ne pierdem intimitatea cu Domnul, să-l întristăm serios pe Duhul Sfânt, inimile noastre încep să devină împietrite, iar auzul nostru spiritual devine din ce în ce mai rău. Rezolvarea o găsim în ceea ce a spus Domnul: „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.”
 
Deci de unde am căzut? Când am devenit creștini, am fost atât de recunoscători că Dumnezeu ne-a iubit și că Isus a murit pentru noi. Cei mai mulți dintre noi am fost plini de râvnă pentru Domnul și doream ca și alții să se întoarcă la El. Aveam intimitate cu Domnul și inimile pline de bucurie. Ne doream să-I facem plăcere. Eram atât de recunoscători că am fost eliberați de robia păcatului și consecințele acestuia. Făceam totul ca să fim persoane integre care să-L slujească și să se I se închine Domnului sincer și din toată inima.
 
Dar, cu timpul lumea și presiunile ei se pot strecura din nou în viețile noastre. Dacă nu suntem atenți, nu ne vom mai concentra pe Domnul, ci pe ceea ce devine mai important, fie că este vorba de carieră sau de locul de muncă, bani, copii, relații, plăcerile acestei lumi etc. Când căutăm mai mult ce ne dorim de la Domnul, decât pe Domnul, căutăm mai mult mâna și nu fața Lui (Psalmul 27:8).
 
Dumnezeu Tatăl vrea să ne binecuvânteze, dar de multe ori noi lăsăm binecuvântarea să intervină între noi și Dumnezeu. Vă puteți imagina cum ar, părinte fiind, să vă doriți să vă binecuvântați copilul, iar cadoul pe care i-l cumpărați (telefonul, tableta, computer-ul) să îi ocupe timpul pe care înainte îl petrecea cu dumneavoastră și chiar să ajungă să îl distrugă prin lucrurile urâte la care are acces prin acel cadou? La fel de dureros este și faptul că după ce cresc, copiii nu mai doresc atenția părinților și vor să fie doar cu prietenii, ignorându-i pe cei care fac totul pentru ei. Dragostea și dorința părinților nu s-a schimbat, dar circumstanțele i-au făcut pe copii să se îndepărteze.
 
Alt pericol este să ajungem mai preocupați de slujirea pentru Domnul, decât de Cel pe care ar trebui să-l slujim și să credem că este mai important să păzim regulile religioase decât să acceptăm harul Domnului. Când lăsăm neprihănirea proprie și mândria să ne conducă, devenim critici la adresa altora și credem că știm tot ce trebuie să facă ceilalți precum și ce este în inima lor și din ce motive fac ceea ce fac. Să nu uităm niciodată că nu suntem Dumnezeu nici Duhul Sfânt. Cine suntem noi ca să-L uităm pe Cel care încă ne iubește și continuă să ne aștepte să ne întoarcem la El din toată inima?
 
Nimeni nu vrea să fie într-o relație unilaterală. Nu este plăcut pentru nimeni să ia cina cu cineva care nu-i acordă atenție și stă tot timpul pe telefon, nici să petreacă timp cu cineva drag care este prezent doar fizic, iar mintea îi este în altă parte. Iar dacă i se atrage atenția, se prefac că își schimbă atitudinea, dar este ceva forțat, nu din inimă.
 
Domnul vrea să Îi aparținem total, din toată inima și știe adevărul deplin despre noi. Nu îl putem înșela. El ne va ajuta să revenim pe drumul cel bun, dar depinde de noi să ne facem partea. Trebuie să facem acest lucru din dragoste și respect față de Domnul, precum și spre binele nostru. Nu Isus a construit zidul de despărțire și nu El a mers pe drumul greșit. Trebuie să ne pocăim pentru că am permis să intervină ceva între noi și Domnul. Trebuie să murim din nou față de sine și să nu mai ascultăm de conducerea firii, ci de Domnul. Să prețuim din nou prezența și ghidarea Duhului Sfânt, împlinind ce ne conduce să facem. Fără intimitate cu Domnul, nu există viață reală. Frânge-ne Doamne dacă trebuie și Te rog ajută-ne să ne întoarcem la dragostea dintâi la locul de bucurie și fericire deplină în Tine.

• Matei 10:37-39 „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.”

 
 
 
Eli Cockrell
 
 
Și acum câteva versete asupra cărora merită să medităm cât mai des, ca să nu ajungem să ne pierdem dragostea dintâi, iar dacă s-a întâmplat să nu mai fim în clocot pentru Domnul, să realizăm unde suntem și să ne întoarcem la predarea totală și bucuria unei relații sincere cu Isus.
 
Matei 22:36-40 Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.”
 
Iacov 1:23-27 Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
 
2 Petru 1:5-11 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
 
Evrei 12:3-6 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
 
Evrei 12:12-13 Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.
 
Proverbele 14:14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
 
2 Corinteni 13:5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
 
Ioan 14:21a „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte...”
 
Galateni 4:9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
 
Matei 6:21 „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”
 
Apocalipsa 2:1-7 „Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: «Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi, că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt şi i-ai găsit mincinoşi.tiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel , voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor , pe care şi Eu le urăsc.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.’”
 
Apocalipsa 3:14-22 „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: «Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ‹Sunt bogat , m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic›, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”
 
 

 
V-ați gândit vreodată de ce este atât de important să citim Biblia zilnic? Așa cum știți deja, Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu, pe care l-a insuflat prin Duhul Sfânt celor care au scris-o. Prin Biblie, Dumnezeu ni se revelează și ne învață tot ce trebuie să știm ca să putem avea viață din belșug prin Isus Cristos, Fiul Său.
 
Motivele pentru care citim Biblia fac diferența între a fi religioși și a avea o relație reală cu Domnul vieții noastre. Dacă citim Biblia ca pe o datorie, citind un anumit număr de capitole, potrivit unui anumit plan, doar pentru că știm că așa trebuie sau pentru că așa ni se cere, suntem doar religioși. Dar dacă citim Scriptura din dragoste, dorind să Îl cunoaștem mai mult pe Domnul vieții noastre, avem o relație reală. Profunzimea unei relații este direct proporțională cu timpul petrecut împreună. Dacă petrecem doar un anumit interval de timp pe zi citind Biblia, rugându-ne și lăudându-L pe Domnul, chiar dacă acest interval este de o oră sau chiar două, și apoi uităm de Dumnezeu și facem doar ce vrem noi, nu permitem Cuvântului să devină parte din noi și să ne transforme. Domnul vrea să fim cu El non-stop, să medităm la ceea ce am citit, ca să putem fi transformați de adevărul Scripturii și să Îi mulțumim pentru tot ce face pentru noi.
 
De ce să considerăm acest subiect? Pe măsură ce întunericul devine tot mai dens în jurul nostru, de noi depinde să strângem tot mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu în inimile noastre. S-ar putea să vină ziua în care să fie aproape imposibil să avem acces la o Biblie autentică. Dacă știm adevărul despre cine este Dumnezeu, care este voia Lui, ce ne promite în Cuvântul Său, ce Îi place și ce nu, vom putea să nu ajungem păcăliți de versiunile modificate ale Bibliei, la care lucrează dușmanul, și cu care vrea să înlocuiască adevărata Biblie.
 
Recent au apărut mai multe știri despre faptul că crearea unei noi versiuni a Bibliei a fost discutată de Forumul Economic Mondial, care ulterior, a negat acest lucru. La finalul acestui articol găsiți link-urile unui articol în limba engleză, și al unui articol în limba română, unde puteți citi mai multe despre discursul unuia dintre oficialii de vârf ai FEM, Yuval Noah Harari. Acesta a elogiat inteligența artificială, și a susținut că este cea mai potrivită să rescrie Biblia și toate celelalte cărți religioase pentru a crea „viziunea globalistă perfectă a ‘echității și incluziunii’”.
 
De asemenea, din știrile recente am aflat că Partidul Comunist din China lucrează la același lucru din 2016. Recent au apărut mai multe informații despre ce conține noua lor versiune, care după ce va fi finalizată urmează să fie singura Biblie permisă pe teritoriul Chinei.
 
În 2016, în discursul său la o conferință națională a liderilor religioși, liderul chinez Xi Jinping a decretat că religia din China trebuie modificată, ca să devină mai „chinezească”.
 
Iată un exemplu din noua ediție chineză a „Bibliei”. Mai întâi să ne amintim că în fiecare versiune a Bibliei tradusă în mod autentic, în Ioan 8:7, Isus răspunde: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Aceste cuvinte împrăștie mulțimea mâniată, iar Isus îi spune femeii: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (Ioan 8:11).
 
Versiunea Partidului Comunist Chinez ia o altă întorsătură. În această povestire, mulțimea pleacă, dar Isus îi spune femeii: „Și eu sunt un păcătos. Dar dacă legea putea fi executată numai de oameni fără vină, legea ar fi moartă.” Apoi Isus continuă să o ucidă pe femeie cu pietre.
 
Cred că fiecare credincios adevărat care citește măcar puțin Biblia, știe că Isus nu a păcătuit niciodată și nu ar pretinde niciodată că este un păcătos și nu ar fi ucis-o niciodată cu pietre pe femeia adulteră adusă înaintea Lui.

Întrebarea care se impune este: dacă toate Bibliile adevărate ar fi confiscate și interzise ați ști care este adevărul Cuvântului scris al Lui Dumnezeu ca să rămâneți pe calea Domnului?
 
Așa cum am spus la începutul acestui mesaj, întunericul acestei lumi este tot mai dens. Trebuie să cunoaștem și să avem adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu viu și lucrător în noi pentru a putea trăi credincioși Lui. Din Grădina Edenului și până în zilele noastre, diavolul și cei care-l slujesc știu Cuvântul Lui Dumnezeu și fac totul ca să îl ascundă, să îl răstălmăcească și să-l folosească în mod eronat de câte ori pot. Trebuie să avem Cuvântul Lui Dumnezeu în noi, să îl cunoaștem cât mai profund și să considerăm ce ne-ar putea aștepta în viitor, indiferent unde trăim în această lume.
 
https://dainikbidyaloy.com/2023/06/13/religions-that-are-actually-correct-wef-calls-for-ai-to-rewrite-bible-create/

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/istoricul-yuval-harari-prezice-ca-o-noua-biblie-va-2276991.html
 
 
Eli Cockrell și Carmen Pușcaș

De la Geneza la Apocalipsa, putem vedea cum este inima Lui Dumnezeu. El i-a creat pe Adam și pe Eva pentru ca El să fie Dumnezeul lor și ei să fie cei din care să se nască poporul Său. Domnul se plimba și vorbea cu ei și le-a pregătit o viață minunată, dându-le stăpânire peste Pământ. Și tot ce le-a cerut a fost să asculte de El. Când Eva a căzut pradă înșelăciunii diavolului și Adam a ales să asculte de diavol în loc de Dumnezeu, consecințele nu au întârziat să apară, așa cum i-a avertizat Dumnezeu că va fi.
 
Prețul liberului arbitru este scump atât pentru omenire, cât și pentru Dumnezeu. Pentru a avea privilegiul de a alege între a-L onora pe Dumnezeu sau nu, a trebuit să permită existența durerii și a suferinței. Înainte de căderea în păcat, nu existau nici spini, nici mărăcini și oamenii nu-și făceau rău unul altuia. Era o lume a inocenței. Dar după ce Adam a pierdut stăpânirea, diavolul a câștigat-o. După ce a venit Isus și și-a dat viața pentru noi, diavolul a pierdut stăpânirea peste cei care aleg să se teamă de Domnul și să accepte iertarea pe care a dobândit-o Isus prin jertfa Sa.
 
Datorită liberului arbitru putem alege să ne facem rău nouă înșine precum și unii altora. Și chiar dacă mulți oameni nu realizează, ce ne doare pe noi îl doare și pe Dumnezeu. Recent, cineva foarte drag a trecut printr-o mare suferință și mi-a fost foarte greu să văd cât de mult sufere și eu să nu pot ajuta cu nimic. A fost oribil. Ați suferit vreodată pentru durerea unei persoane iubite? Nimeni nu-și dorește să treacă prin așa ceva. Și Dumnezeu suferă pentru noi în continuu. Și în timp ce Dumnezeu poate face față durerii, nu înseamnă că nu Îl doare. Este suficient să citim cartea prorocului Ieremia ca să vedem cum inima Lui Dumnezeu se frângea pentru poporul lui Israel. Iar în cartea Judecătorii putem vedea cum Domnul a trebuit să-și lase poporul să ia decizii proaste și apoi să facă totul ca să-i ajute să se întoarcă pe calea cea bună.
 
Dumnezeu iubește fiecare persoană creată vreodată, chiar dacă aceasta nu alege să Îl iubească. Vă deranjează când cineva vă respinge dragostea? Doare tare când iubim pe cineva și iubirea ne este respinsă, sau când iubim pe cineva care credem că ne iubește și apoi ne trădează. Dumnezeu are de-a face cu așa ceva 24 de ore pe zi, cu milioane de oameni și niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu încetează să-i iubească. Niciodată. Este peste capacitatea noastră de înțelegere. El face tot ce poate ca să ne ajute pe toți, în limitele stabilite. Și continuă zi și noapte, dincolo de vederea și înțelegerea noastră. Iar oamenii au îndrăzneala să dea vina pe Dumnezeu pentru răul pe care ni-l facem singuri sau pentru ceea ce ne facem unul altuia. Libertatea de alegere produce multă durere inimii Lui Dumnezeu.
 
De ce să vorbim despre aceste lucruri? Pur și simplu pentru că trebuie spuse. Dumnezeu ne iubește. El vrea să fie Dumnezeul nostru și noi să fim poporul Său. Și El face tot ce poate în limitele alegerilor noastre, ca să ne ajute. Poate că nu pare din perspectiva noastră la momentul respectiv, dar perspectiva Lui este atotștiutoare și El lucrează pentru a ne ajuta cu dragoste și înțelepciune din poziția Sa. Dacă am putea realiza cât de mari sunt dragostea și grija Domnului, am fi mult mai liniștiți și fericiți. Pe Tatăl ceresc L-a costat scump mântuirea noastră, a plătit cu viața Fiului Său, Isus. Prețul păcatului nostru și dorința Domnului să ne mântuiască, demonstrează o dragoste care este mai presus de puterea noastră de înțelegere, și care continuă să lucreze non-stop pentru binele nostru. Iubindu-i pe cei buni și pe cei răi. Iubindu-i pe cei care Îl iubesc la rândul lor și pe cei care nu-l vor iubi și nici măcar respecta vreodată.
 
Povestea noastră este povestea Lui și este cea mai mare poveste de dragoste spusă vreodată. Spre finalul Bibliei, în penultimul capitol al cărții Apocalipsa, vedem următoarele versete.

• Apocalipsa 21:3-4 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul Lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

 


Liz Cockrell

Iertarea este vitală pentru mântuirea veșnică a fiecărui credincios. Fără să fim iertați și să-i iertăm pe alții, nu putem fi creștini adevărați și nu putem ajunge în rai. Isus a spus foarte clar în Matei 6:15 că, dacă nu-i iertăm pe alții, nici Dumnezeu Tatăl nu ne va ierta. Predicatorii pot transmite mesaj după mesaj încercând să-i convingă cu blândețe pe oameni să-i ierte pe cei despre care ei simt sau știu că le-au greșit, dar cu toată sinceritatea trebuie să spun că aceasta nu este o chestiune cu care să fii blând. Este o chestiune de viață sau de moarte veșnică.
 
Expresiile obișnuite, cum ar fi, neiertarea este ca și cum ai bea o ceașcă de otravă, în speranța că cealaltă persoană va fi otrăvită, sunt foarte adevărate. Neiertarea produce amărăciune, care otrăvește inima oricui alege să nu ierte. Dar mai grav decât răul pe care-l produce pentru această viață, este faptul că Dumnezeu nu ne va ierta dacă nu îi iertăm pe alții.
 
Iată și alte versete cu mesaj clar pe acest subiect.

• Coloseni 3:12-13 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

 

• Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

 

• Matei 18:32-35 „Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

 

• Efeseni 4:31-32 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

 
Cred că neiertarea este o formă de mândrie și neprihănire de sine. Dacă credem că: „Eu ar trebui să fiu iertat, dar celălalt ar trebui să fie tras la răspundere”, gândim foarte greșit. Pilda din Matei 18, arată că Domnul ne iartă fiecăruia dintre noi o mulțime de păcate și totuși, dacă nu-i putem ierta altcuiva ceva care comparativ cu ce ne-a iertat Domnul nouă este infim, atunci iertarea noastră este revocată. Dacă refuzăm să iertăm, atunci și pe noi ne va trage Domnul la răspundere pentru păcatele noastre. Eu personal cred că totul se reduce la: dacă primesc milă, atunci trebuie să acord milă; dar dacă cer dreptate împotriva altuia care mi-a făcut rău, atunci trebuie să primesc dreptate și pentru greșelile mele.
 
Așa că implor pe oricine mai are neiertare în inimă, să renunțe la ea și să ierte sincer. Trebuie să iertăm așa cum am fost și noi iertați de Dumnezeu. Biblia spune că Domnul m-a iubit chiar și atunci când păcatul era stăpânul meu și a murit pentru mine pe când trăiam în răzvrătire completă față de El. Deci, indiferent dacă cine mi-a greșit regretă sau nu, dragostea iartă.

• Proverbele 10:12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.

 

• 1 Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

 
Iubirea umană este o iubire foarte egoistă. Iubim pe cineva atâta timp cât face ce dorim noi și este o persoană ușor de iubit. Dar dragostea Lui Dumnezeu este altruistă. Iubește chiar și atunci când celălalt nu iubește sau chiar urăște. Aceasta este dragostea agape. Acesta este genul de iubire pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Și, ca atare, trebuie să iubim cu același tip de iubire. Iertarea este întotdeauna o alegere, și nu neapărat un sentiment. Alegem să iubim cu dragostea agape, chiar dacă natura noastră carnală ar alege contrariul. Aceasta înseamnă să fii ca Isus. Amintiți-vă când Isus era pe cruce și a strigat: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac”. Unii poate că au știut parțial ce făceau și erau conduși de ura care le umple inimile, dar dacă ar fi cunoscut cu adevărat ce mult greșeau și care urmau să fie consecințele acțiunilor lor, poate că s-ar fi comportat diferit. Cred că Isus se ruga pentru noi toți, nu doar pentru cei prezenți acolo în acea zi și ne arăta și nouă ce atitudine ar trebui să avem. Domnul ar fi putut să se roage în gând, dacă nu ar fi dorit să auzim ce era în inima Lui. Dar prin felul în care a ales să se roage, cu toții îi putem urma exemplul.
 
Vă amintiți de tânărul bogat din Marcu 10:17-27, care a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi mântuit? Domnul i-a răspuns, să respecte poruncile și el a replicat că le-a „păzit cu grijă din tinerețe”. Atunci „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ’Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă’". Şi tânărul bogat a plecat „întristat de tot”. Chiar dacă problema tânărului era averea și nu neiertarea, principiul este același. Orice avem în inima noastră, ocupă din spațiul care ar trebui să aparțină Domnului, iar neiertarea și resentimentele chiar asta fac și trebuie să nu permitem acest lucru. Trebuie să ne predăm Domnului total, complet, 100%. Nici nouăzeci şi nouă la sută nu este suficient. Ceea ce înseamnă inclusiv să alegem să-i iertăm pe cei care ne-au greșit. Tuturor ni se poate întâmpla să iertăm mai greu în unele situații decât în altele, în funcție de toți factorii implicați și cât de mult ne-a afectat răul care ni s-a făcut. Dar dacă inima noastră este sută la sută pentru Domnul, El ne va ajuta să biruim, chiar dacă nu este ușor. Atâta timp cât ne vom ridica când cădem și vom continua să alegem să iertăm, vom ajunge să nu ne mai deranjeze gândul la cea persoană și nici la ce ni s-a întâmplat.
 
În încheiere, chiar dacă este foarte dur ce urmează, trebuie spus. Cred că dacă o persoană insistă să păstreze ranchiuna neiertării, ar trebui și să se pregătească să-și petreacă veșnicia în iad. Cei care nu vor să ierte pot pretinde că sunt creștini, dar adevărul este că creștinii autentici iartă, așa cum au fost și ei iertați de Tatăl ceresc. Și cum putem ierta așa cum am fost iertați? Prin alegere și prin harul lui Dumnezeu. Chiar dacă trebuie să luptăm o vreme cu firea carnală, dacă continuăm să alegem să iertăm și să ne rugăm pentru cei care ne-au greșit, vom reuși. După un timp, obiceiul de a alege iubirea și iertarea când ne greșește cineva va deveni mai puternic, mai natural și vor lua locul resentimentelor, neiertării și amărăciunii. Aceasta este iertarea biblică.
 
Notă importantă: a ierta nu înseamnă a rămâne în abuz. Trebuie să-i iertăm pe cei care ne fac rău, dar Biblia nu spune să le permitem să ne facă rău în continuare și să le mai acordăm încredere.
 
Eli Cockrell

Articole care aprofundează acest subiect, de pe site-ul nostru principal:
De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?
Iov, cei trei prieteni ai lui și neiertarea
Marele preț al neiertării
Dragostea Lui Dumnezeu