Iertarea este vitală pentru mântuirea veșnică a fiecărui credincios. Fără să fim iertați și să-i iertăm pe alții, nu putem fi creștini adevărați și nu putem ajunge în rai. Isus a spus foarte clar în Matei 6:15 că, dacă nu-i iertăm pe alții, nici Dumnezeu Tatăl nu ne va ierta. Predicatorii pot transmite mesaj după mesaj încercând să-i convingă cu blândețe pe oameni să-i ierte pe cei despre care ei simt sau știu că le-au greșit, dar cu toată sinceritatea trebuie să spun că aceasta nu este o chestiune cu care să fii blând. Este o chestiune de viață sau de moarte veșnică.
 
Expresiile obișnuite, cum ar fi, neiertarea este ca și cum ai bea o ceașcă de otravă, în speranța că cealaltă persoană va fi otrăvită, sunt foarte adevărate. Neiertarea produce amărăciune, care otrăvește inima oricui alege să nu ierte. Dar mai grav decât răul pe care-l produce pentru această viață, este faptul că Dumnezeu nu ne va ierta dacă nu îi iertăm pe alții.
 
Iată și alte versete cu mesaj clar pe acest subiect.

• Coloseni 3:12-13 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

 

• Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

 

• Matei 18:32-35 „Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

 

• Efeseni 4:31-32 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

 
Cred că neiertarea este o formă de mândrie și neprihănire de sine. Dacă credem că: „Eu ar trebui să fiu iertat, dar celălalt ar trebui să fie tras la răspundere”, gândim foarte greșit. Pilda din Matei 18, arată că Domnul ne iartă fiecăruia dintre noi o mulțime de păcate și totuși, dacă nu-i putem ierta altcuiva ceva care comparativ cu ce ne-a iertat Domnul nouă este infim, atunci iertarea noastră este revocată. Dacă refuzăm să iertăm, atunci și pe noi ne va trage Domnul la răspundere pentru păcatele noastre. Eu personal cred că totul se reduce la: dacă primesc milă, atunci trebuie să acord milă; dar dacă cer dreptate împotriva altuia care mi-a făcut rău, atunci trebuie să primesc dreptate și pentru greșelile mele.
 
Așa că implor pe oricine mai are neiertare în inimă, să renunțe la ea și să ierte sincer. Trebuie să iertăm așa cum am fost și noi iertați de Dumnezeu. Biblia spune că Domnul m-a iubit chiar și atunci când păcatul era stăpânul meu și a murit pentru mine pe când trăiam în răzvrătire completă față de El. Deci, indiferent dacă cine mi-a greșit regretă sau nu, dragostea iartă.

• Proverbele 10:12 Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.

 

• 1 Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

 
Iubirea umană este o iubire foarte egoistă. Iubim pe cineva atâta timp cât face ce dorim noi și este o persoană ușor de iubit. Dar dragostea Lui Dumnezeu este altruistă. Iubește chiar și atunci când celălalt nu iubește sau chiar urăște. Aceasta este dragostea agape. Acesta este genul de iubire pe care Dumnezeu l-a pus în noi. Și, ca atare, trebuie să iubim cu același tip de iubire. Iertarea este întotdeauna o alegere, și nu neapărat un sentiment. Alegem să iubim cu dragostea agape, chiar dacă natura noastră carnală ar alege contrariul. Aceasta înseamnă să fii ca Isus. Amintiți-vă când Isus era pe cruce și a strigat: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac”. Unii poate că au știut parțial ce făceau și erau conduși de ura care le umple inimile, dar dacă ar fi cunoscut cu adevărat ce mult greșeau și care urmau să fie consecințele acțiunilor lor, poate că s-ar fi comportat diferit. Cred că Isus se ruga pentru noi toți, nu doar pentru cei prezenți acolo în acea zi și ne arăta și nouă ce atitudine ar trebui să avem. Domnul ar fi putut să se roage în gând, dacă nu ar fi dorit să auzim ce era în inima Lui. Dar prin felul în care a ales să se roage, cu toții îi putem urma exemplul.
 
Vă amintiți de tânărul bogat din Marcu 10:17-27, care a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a fi mântuit? Domnul i-a răspuns, să respecte poruncile și el a replicat că le-a „păzit cu grijă din tinerețe”. Atunci „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: ’Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă’". Şi tânărul bogat a plecat „întristat de tot”. Chiar dacă problema tânărului era averea și nu neiertarea, principiul este același. Orice avem în inima noastră, ocupă din spațiul care ar trebui să aparțină Domnului, iar neiertarea și resentimentele chiar asta fac și trebuie să nu permitem acest lucru. Trebuie să ne predăm Domnului total, complet, 100%. Nici nouăzeci şi nouă la sută nu este suficient. Ceea ce înseamnă inclusiv să alegem să-i iertăm pe cei care ne-au greșit. Tuturor ni se poate întâmpla să iertăm mai greu în unele situații decât în altele, în funcție de toți factorii implicați și cât de mult ne-a afectat răul care ni s-a făcut. Dar dacă inima noastră este sută la sută pentru Domnul, El ne va ajuta să biruim, chiar dacă nu este ușor. Atâta timp cât ne vom ridica când cădem și vom continua să alegem să iertăm, vom ajunge să nu ne mai deranjeze gândul la cea persoană și nici la ce ni s-a întâmplat.
 
În încheiere, chiar dacă este foarte dur ce urmează, trebuie spus. Cred că dacă o persoană insistă să păstreze ranchiuna neiertării, ar trebui și să se pregătească să-și petreacă veșnicia în iad. Cei care nu vor să ierte pot pretinde că sunt creștini, dar adevărul este că creștinii autentici iartă, așa cum au fost și ei iertați de Tatăl ceresc. Și cum putem ierta așa cum am fost iertați? Prin alegere și prin harul lui Dumnezeu. Chiar dacă trebuie să luptăm o vreme cu firea carnală, dacă continuăm să alegem să iertăm și să ne rugăm pentru cei care ne-au greșit, vom reuși. După un timp, obiceiul de a alege iubirea și iertarea când ne greșește cineva va deveni mai puternic, mai natural și vor lua locul resentimentelor, neiertării și amărăciunii. Aceasta este iertarea biblică.
 
Notă importantă: a ierta nu înseamnă a rămâne în abuz. Trebuie să-i iertăm pe cei care ne fac rău, dar Biblia nu spune să le permitem să ne facă rău în continuare și să le mai acordăm încredere.
 
Eli Cockrell

Articole care aprofundează acest subiect, de pe site-ul nostru principal:
De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?
Iov, cei trei prieteni ai lui și neiertarea
Marele preț al neiertării
Dragostea Lui Dumnezeu

Prin jertfa Sa, Isus ne-a deschis drumul spre o viață binecuvântată și victorioasă. Pentru că ne-a răscumpărat din viața de păcat și ne-a împăcat cu Tatăl ceresc, dacă înțelegem ce avem și cine suntem în Isus, putem domni în viață. Cei care L-am primit pe Isus ca Domn și trăim pe placul Domnului avem tot ce este nevoie ca să ne putem bucura de fiecare zi. Cei care nu ați experimentat încă nașterea din nou și doriți să-L urmați pe Isus, puteți afla mai multe din secțiunea „Salvarea sufletului este posibilă doar prin Isus”.

• Romani 5:17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Cristos!

 
Când Adam a mâncat din fructul oprit a murit spiritual și toți urmașii lui, întreaga omenire a moștenit natura lui păcătoasă, decăzută. Dacă moartea venită prin păcat a avut atât de mare putere ca să domnească peste omenire, cu cât mai mult „zóé”, adevărata viață care vine de la Dumnezeu, îi va face să domnească în viață pe cei care au primit-o prin Isus! Dar nu putem domni, nu ne putem ridica deasupra problemelor, bolilor sau circumstanțelor dacă nu înțelegem și nu primim tot harul Domnului și nu știm că suntem neprihănirea Lui Dumnezeu în Isus Cristos.

• 2 Corinteni 5:21 Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

 
Doar prin harul Domnului, prin favoarea pe care ne-a făcut-o, fără să o fi meritat vreunul dintre noi, putem fi neprihăniți, adică, fără păcat înaintea Tatălui ceresc. Este o neprihănire dumnezeiască pe care am putut-o primi doar prin Fiul Lui Dumnezeu, singurul care putea fi „făcut păcat pentru noi,” ca să plătească pentru toate păcatele omenirii. Doar după ce înțelegem cu adevărat că prin Isus suntem iertați și avem favoare înaintea Tatălui ceresc, putem asculta pe deplin de voia Lui Dumnezeu și ca urmare să trăim domnind, nu fiind învinși de probleme, circumstanțe sau păcate. Domnul nostru vrea să ne bucurăm de prezența Lui, să comunicăm tot timpul cu El, să nu ne îndoim nicio clipă că ne iubește și să știm că ne va scoate cu bine din orice probleme.
 
Domnim în viață, când trăim conduși de Duhul Sfânt, împlinind planul Domnului pentru viețile noastre. Cu cât facem mai mult ce Îi place Domnului, cu atât vom avea mai puține motive să suferim și să ajungem învinși. Când cerem sfatul Domnului și facem ce ne îndeamnă Duhul Sfânt, nu vom mai suferi pentru că am luat decizii proaste, sau pentru că am păcătuit. Astfel timpul nostru este folosit eficient și strângem adevărate comori în cer, pe care nu ni le poate fura nimeni.
 
Suveranitatea Lui Dumnezeu nu este întotdeauna înțeleasă corect. Mulți consideră în mod eronat că tot ce se întâmplă este voia Lui Dumnezeu și El are un motiv pentru toate lucrurile și că nu ne putem aștepta la nimic bun. Este absolut adevărat că Dumnezeu este Suveran și nu este nimeni și nimic peste El. Dar a ales să ne dea voință liberă și să ne spună prin Cuvântul Lui că voia Lui permisivă poate fi schimbată prin rugăciune. Ne cerea Domnul să ne rugăm dacă nu voia să ne asculte? La ce ar folosi rugăciunile dacă Domnul dictează tot ce se întâmplă? Adevărul este că dacă ceea ce cerem în rugăciune este după voia Lui, Domnul ne ascultă și schimbă situațiile rele în ceva bun. Dumnezeu nu ar fi spus în Cuvântul Său că putem domni în viață, dacă nu ar fi vrut să fie așa și nu ne-ar fi pus la dispoziție armele cu care să luptăm contra dușmanului și a tot ce este rău.
 
„A domni în viață” înseamnă „a exercita stăpânirea, cea mai înaltă autoritate peste propria viață”. Creștinul dedicat nu este condus de ce i se întâmplă, ci prin Isus are autoritate peste viața pe care o trăiește pe Pământ. Să nu uităm că putem domni doar prin Isus, datorită a ceea ce avem în El și prin El. Când permitem roadei Duhului Sfânt să se manifeste în viețile noastre, prin dragoste, bucurie, pace, blândețe, bunătate, îndelungă răbdare, auto-disciplină, avem autoritate și stăpânire peste ură, neliniște, teamă, răutate, nerăbdare, pofte și toate efectele lor negative.
 
Pe măsură ce căutăm „Împărăția Lui Dumnezeu și neprihănirea Lui,” (Matei 6:33) mai mult decât orice altceva, Domnul se va îngriji de nevoile noastre. Dumnezeu este plin de bunătate, credincioșie și adevăr, și împlinește ceea ce ne promite în Cuvântul Său. Putem fi deasupra problemelor și nu doborâți sau presați de acestea, când știm că Domnul știe tot ce avem nevoie și prin ce trecem și că a pregătit ce avem nevoie ca să le învingem. Știm foarte bine că nu am rezolvat nicio problemă îngrijorându-ne și concentrându-ne pe răul care putea să se întâmple, ci doar am agravat situația. Dar de câte ori alegem să Îi dăm Domnului problemele și grijile noastre și să intrăm în odihna certitudinii că El le va rezolva, Domnul a lucrat pentru noi soluția cea mai bună. Domnia reală a Lui Isus în inimile și viețile noastre ne face să domnim cu adevărat și pentru că împlinim planul pe care Îl are Domnul pentru noi, trăim vieți pline de succes și binecuvântare!
 
 
 
Carmen Pușcaș

Carmen Pușcaș

​Din Geneza și până în Apocalipsa vedem cât de minunată este inima Lui Dumnezeu și că tot ce ne cere să facem este de fapt spre binele nostru, chiar dacă pe moment ne-am dori altceva. În Geneza 1:31, după ce a încheiat actul creației, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune”. Tot ce a creat era pentru ca omul să se bucure de viața pe Pământ și să stăpânească peste toate. Nu era nimic dăunător omului în creația Lui Dumnezeu, până când omul a ales să asculte de diavol și să încalce unica interdicție pe care i-a impus-o Dumnezeu, mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului.
 
Înainte de căderea omului în păcat, în lume nu exista rău, nu exista boală nici suferință și Adam și Eva se bucurau de o sănătate perfectă, fără să se teamă că se pot îmbolnăvi, pentru că nici măcar nu știau ce înseamnă să fii bolnav sau să suferi. Dar păcatul a deteriorat echilibrul perfect al creației și a produs boli, suferințe și tot ce este rău. Totuși, chiar dacă omul a ales să păcătuiască, în dragostea Sa, Dumnezeu a pregătit calea de salvare a omenirii pentru că de la început Și-a dorit un popor care să fie al Lui (1 Petru 2:9).
 
În planul Său perfect de răscumpărare, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său să plătească pedeapsa pentru păcatele noastre și să ne readucă la ceea ce eram creați să fim de la început. Tot ce a pierdut Adam când a căzut în păcat, Isus a restaurat pentru noi. De-a lungul Bibliei găsim multe exemple de vindecări, minuni și învieri, precum și cât de minunat se îngrijește Dumnezeu de copiii Lui. Iar spre final, în Apocalipsa 7:16-17 citim că după ce vom ajunge în cer nu ne va mai fi foame, nici sete, nu ne „va mai dogori soarele nicio altă arșiță” și Isus ne „va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii” noștri. Domnul ne-a pregătit un loc perfect unde vom trăi cea mai frumoasă și îmbelșugată viață. Ne vom petrece veșnicia în trupuri de slavă perfect sănătoase, cu duhuri și suflete perfecte, libere de tot ce este rău și dureros.
 
Acolo unde s-a dus Isus să ne pregătească un loc, ca să fim cu El, nu există boală, suferință și nimic rău. Când Isus ne-a dat rugăciunea pe care toți o cunoaștem sub numele „Tatăl nostru” sau „rugăciunea Domnească”, ne-a învățat să cerem: „vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”. Domnul vrea să avem parte de tot ce este mai bun și cât timp trăim în această lume și să ne bucurăm de sănătate, domnind în viață prin Isus Cristos. Domnul ne-a mai spus că „Împărăția cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Matei 11:12b). Termenul original din limba greacă tradus „năvală” este „biastḗs” și înseamnă „încrederea pozitivă a credinciosului care trăiește prin credința dăruită de Dumnezeu, care-i dă puterea să acționeze în forță, violent - adică însuflețit de Dumnezeu să acționeze prin revelația Sa.” Deci acest verset spune că „cei care ‘dau năvală’ sunt cei care se luptă să-și obțină privilegiile cu cel mai arzător zel și cel mai intens efort” (conform „HELP Word-studies” și „Thayer’s Greek Lexicon”).
 
Efortul susținut, și zelul arzător sunt necesare pentru tot ce ține de Împărăția cerurilor, inclusiv pentru a intra în posesia vindecării pentru care Isus a făcut deja tot ce trebuia să facă. De ce? Pentru că noi suntem cei care trebuie să ne împotrivim diavolului, să nu acceptăm boala, să nu rostim cuvinte care aduc moarte peste noi sau altcineva și să învingem îndoiala.
 
Dumnezeu a vindecat bolnavii inclusiv pe parcursul Vechiului Testament, prin prorocii Săi pe care i-a uns cu Duhul Sfânt și a continuat să facă minuni de vindecare prin Isus și prin credincioșii Noului Legământ.

• Isaia 53:4-5 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

 
Isus ne-a salvat de păcat și de efectele acestuia, precum și de orice boală și suferință prin jertfa Sa de pe cruce. Domnul nu ne cere să avem credința perfectă și toate lucrurile în ordine în viața noastră, ca să ne ajute. El ne cunoaște inimile și ne întâlnește acolo unde suntem. Așa a făcut în timpul slujirii pe Pământ și așa face și astăzi, când Îi cerem ajutorul.
 
Dacă medităm la vindecările individuale pe care le-a făcut Isus, menționate în cele patru Evanghelii, vedem clar dragostea, mila și dorința Domnului de a ne face bine. La o analiză atentă a celor patru Evanghelii, putem vedea că din cei trei ani și jumătate avem informații doar despre maxim 27 de zile, dintre care nu este nicio zi în care să știm tot ce a făcut Isus de dimineața până seara. Dacă din atât de puține zile aflăm despre atât de multe minuni ale Domnului, oare cât de multe a făcut Isus în total? Mai ales că de multe ori au venit la El mulțimi mari de bolnavi și i-a vindecat pe toți. Adevărul este că viața Lui Isus a fost plină de minuni de vindecare. Iar de când S-a întors la Tatăl, se roagă și mijlocește pentru noi. Ne-am mai putea îndoi că vrea să fim vindecați când realizăm ce a făcut zi de zi în slujirea Lui pe Pământ și când știm că nu făcea decât voia Tatălui ceresc?

• Romani 8:34b Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

 

• Evrei 13:8 Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

 
Isus este același, nu s-a schimbat și nu se va schimba niciodată așa cum nici Tatăl ceresc nu se va schimba vreodată. Ce mare bucurie este să știm că Domnul vieții noastre stă la dreapta Tatălui nostru ceresc și mijlocește pentru noi. Prin jertfa Sa a făcut deja totul pentru iertarea păcatelor noastre și ale întregii omeniri, vindecarea tuturor bolilor și suferințelor și tot ce avem nevoie ca să trăim vieți îmbelșugate. De aceea putem fi siguri că va continua să facă minuni și să vindece pe cei care Îl roagă să o facă, până când va veni pe nori să ne răpească la cer. Inima Lui Dumnezeu este totdeauna plină de dragoste pentru noi, pentru că El este și va fi întotdeauna dragoste. De asemenea, mila, bunătatea, credincioșia și îndurarea Lui vor ține pe vecie.

„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până
în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul,
​ dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte
fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la
al treilea şi al patrulea neam!” 
Exodul 34:6a-7 ​

​ 
Când înțelegem că adevărata noastră identitate vine din relația cu Isus și că nu se schimbă în funcție de circumstanțe, avem succes în ceea ce facem și prosperăm. Suntem cine spune Cuvântul Lui Dumnezeu că suntem și nu ceea ce simțim că suntem, în funcție de ce avem, unde ne aflăm la un moment dat sau ce spun alții despre noi. Numai ce spune Dumnezeu despre noi contează, pentru că suntem copiii Lui și identitatea noastră vine de la El.
 
Când ne găsim plăcerea în Domnul, în cunoașterea și înțelegerea Cuvântului Lui, putem domni în viață prin Isus și să trăim așa cum citim în versetele de mai jos.

• Psalmii 1:3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.

 
Când ne luăm puterea din Domnul, pentru că avem rădăcinile adânc înfipte în Cuvântul Lui și Duhul Sfânt ne alimentează cu apă vie, permanent, suntem prosperi în tot ce facem.
​

• Ioan 7:38-39 „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

 
Tatăl ceresc nu ne-a pregătit o cantitate limitată de apă vie, ci un izvor care nu seacă. Nu vrea să ne fie bine doar din când în când, ci ne-a pus totul la dispoziție ca să fim în continuu bine hidratați și să trăim în trupuri sănătoase. Vrea să avem vieți îmbelșugate, cu rod bogat, să știm că avem un scop bine definit în această lume. Dacă știm care este adevărata noastră identitate, tot ce vom face va fi urmarea acestui adevăr, pentru că acțiunile noastre sunt urmarea a cine credem că suntem. Dar dacă știm că prin Isus suntem prosperi, înrădăcinați în dragostea Domnului și alimentați de puterea Duhului Sfânt, meniți să binecuvântăm la rândul nostru pe alții, vom putea să păcătuim mai puțin și să fim mai fericiți.
 
În economia Lui Dumnezeu prima dată dăruim ca să primim. Să nu uităm că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7b). Dărnicia ne ajută să nu ne legăm inima de posesiuni și să nu ne bazăm pe averile noastre. Unul dintre numele Lui Dumnezeu este „Iehova Ire”, Dumnezeul care poartă de grijă. Dacă credem că așa este, când ne îndeamnă Duhul Sfânt să dăruim o facem cu bucurie, pentru că știm că Domnul se îngrijește de nevoile noastre.
 
Biblia Traducerea Fidelă traduce ultima parte a versetului 3, din Psalmul 1, prin „tot ce face va prospera.” Dumnezeu nu vrea să avem mulți bani doar ca să avem mai multe griji, să ne folosim timpul ca să câștigăm și mai mult și să ne încredem în propriile puteri. Dimpotrivă, vrea să ne învețe să facem totul de pe poziția de copii ai Lui, care Îl iubesc, Îi dau slavă pentru toate lucrurile și binecuvântează la rândul lor pe alții. Dumnezeu nu ne-a creat ca să ne dedicăm tot timpul muncii și carierei, ci ca „să fim lucrători împreună cu El”, să comunicăm și să fim în contact permanent cu Domnul nostru. Ne binecuvântează și înmulțește rodul muncii noastre ca să trăim pe placul Lui, împlinind planul pe care l-a pregătit pentru viața fiecăruia dintre noi. Și pe deasupra, când trăim conduși de Domnul, facem ceea ce vrea El să facem și ne ajută să finalizăm tot ce începem. Cu Domnul nu risipim nimic. El ne învață cum să ne folosim timpul, resursele și energia ca să ne putem bucura din plin în fiecare zi.

• Psalmii 128:1-2 Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.

 
Biblia nu spune că ne pică binecuvântările din cer în timp ce nu facem nimic. Dimpotrivă, Biblia spune de multe ori că Tatăl ceresc binecuvântează și face să propășească lucrul mâinilor noastre. Dacă ne facem partea noastră, Domnul și-o face pe a Lui. Dumnezeu nu este dator nimănui și nici nu poate fi forțat de nimeni să facă ceva pentru cei care nu Îl slujesc dintr-o inimă sinceră. Dumnezeu este Atotștiutor și răsplătește tot ceea ce facem spre slava Lui, fără scopuri ascunse.

• Isaia 3:10 Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui.

 
Cel neprihănit are păcatele iertate, este curat înaintea Lui Dumnezeu și poate intra în prezența Lui. Dacă faptele noastre sunt pe placul Domnului, ne va merge bine, vom prospera și nu vom duce lipsă de nimic, așa cum ne promite Cuvântul Lui Dumnezeu.

• 2 Corinteni 8:9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

 
Isus a plătit pe cruce pentru toate păcatele noastre dar și ca să ne salveze de sărăcie. Isus s-a făcut blestem pentru noi pe lemnul crucii, ca să ne elibereze de blestemul pe care l-am moștenit pentru că ne-am născut cu natura păcătoasă, decăzută a lui Adam. Domnul a fost suficient de binecuvântat încât să aibă ucenicii permanent cu El și să plătească toate cheltuielile lor în ultimii aproximativ trei ani petrecuți pe Pământ. Isus a devenit sărac pentru noi, luând sărăcia noastră asupra Lui ca noi să putem deveni bogați în El. A luat bolile noastre ca să putem fi vindecați prin El. A luat toate suferințele noastre, ca să putem trăi viața din abundență prin El. Isus ne-a spus că dacă Îl cunoaștem pe Tatăl și pe El, avem viața veșnică, viața Lui, adevărata viață.
 
A fi prosperi nu înseamnă că nu mai trecem prin dificultăți. Înseamnă că sursa puterii este Domnul, nu noi. Este o sursă care nu se epuizează niciodată și întotdeauna ne ajută să învingem greutățile și problemele vieții de zi cu zi.
 
Dumnezeu nu pune limite credinței noastre, nici umplerii cu Duhul Sfânt. Noi impunem limitele prin cât credem. Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”, dar nu oricum, ci „potrivit cu puterea care lucrează în noi”. Duhul Sfânt poate face pentru noi atât cât Îi permitem să ne umple și să lucreze. Nivelul prosperității noastre este dat de limitele pe care i le punem Duhului Sfânt precum și credinței pe care o avem în ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi.
 
 
Carmen Pușcaș

Se apropie sfârșitul anului și pare firesc să ne gândim la ce am realizat în acest an și să ne facem planuri pentru anul care vine. Dar oare cât de multă atenție acordăm stării noastre spirituale? Ne gândim mai mult la realizările materiale sau la cele spirituale? Dacă suntem fericiți în relația cu Isus, înseamnă că am avut un an bun și că toate provocările, greutățile și „întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).
 
Viața de creștin nu este scutită de suferințe sau eșecuri, dar dacă alegem să punem lucrurile în perspectiva corectă, putem găsi ceva bun în fiecare încercare sau durere. Sunt multe versete care ne îndeamnă să privim la cer, la locul minunat pe care s-a dus Isus să-l pregătească pentru noi, ca să „nu cădem de oboseală”, să nu ne descurajăm și să cădem în capcana celui rău. De asemenea sunt mai multe versete care ne arată că Domnul scoate ceva bun pentru noi din suferințe. Cel mai minunat exemplu este felul în care vorbește Pavel despre suferințe, numindu-le „încercări ușoare de o clipă” în a doua epistolă către Corinteni. Iar în epistola către romani scria „că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi”. Lista suferințelor și încercărilor prin care a trecut Pavel din 2 Corinteni 11:23-27 ne arată că privea totul din perspectiva veșniciei, ceea ce face chiar zeci de ani să poată fi considerați doar o clipă. Cu siguranță nu i-a fost ușor, dar dragostea Lui pentru Isus și dorința de a-i ajuta pe cât mai mulți să ajungă mântuiți l-au făcut să considere toate realizările și câștigurile lumii acesteia „ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul” lui. Pavel merge chiar mai departe spunând, „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos.” (Filipeni 3:8)
 
Dacă ajungem să înțelegem că „cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos” (Filipeni 3:20) ne putem „gândi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” pentru că am murit și viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, și făcând așa putem „umbla după lucrurile de sus, unde Cristos șade la dreapta Lui Dumnezeu” (Coloseni 3:1-3).
 
Ne supărăm, ne întristăm și suntem afectați de atât de multe lucruri care nu mai au nicio valoare peste câteva luni, sau uneori chiar peste câteva zile sau ore. Dacă ne formăm obiceiul să ne gândim ce efect ar avea acele lucruri asupra noastră peste o mie de ani, putem trece mai ușor peste frustrări și cu timpul putem ajunge să nu mai lăsăm lucrurile de mică însemnătate să ne supere și să ne fure pacea și bucuria.

• 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiți.

 
Tatăl ceresc ne-a chemat la slava Sa veșnică, prin Fiul Său și ca să ajungem acolo ne acordă har după har. Domnul nu se bucură să suferim, dar dacă ne punem încrederea în El, folosește orice suferință ca să ne ajute să devenim tot mai asemănători Lui Isus, ne dă puterea și tăria ca facem față încercărilor și în El putem ajunge de neclintit. Dorința Lui Dumnezeu este să reușim și dacă continuăm lupta cea bună a credinței, El face restul pentru noi, ca să ajungem să ne petrecem veșnicia împreună cu El. Ce viitor minunat ne așteaptă în ceruri și fiind conștienți de acest adevăr putem alege să ne bucurăm în Domnul nostru în fiecare clipă a călătoriei pe acest Pământ. Și, așa cum spune Pavel, știm că dacă părăsim această lume vom primi trupul ceresc, de slavă care este veșnic și ne dorim să fim găsiți vrednici să fim îmbrăcați cu „locașul nostru ceresc”. Dacă ne simțim prea confortabil în trupurile fizice, nu suntem aproape de Domnul, pentru că inima noastră este plină de lucrurile acestei lumi. Dar dacă umblăm prin credință, suntem fericiți și plini de încredere, așteptând să plecăm din această lume, ca să fim cu adevărat acasă, la Domnul. Creștinul caută să-i fie plăcut Lui Dumnezeu cât timp trăiește în această lume, ca să ajungă acolo unde este locuința lui eternă, alături de Tatăl ceresc.

• Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el […] Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. - 2 Corinteni 5:1-3, 6-9

 
 
 
Carmen Pușcaș.

Longfellow și-a găsit mângâierea în Domnul. A auzit în inima lui care este legătura dintre Scriptură și clopote. Întrebarea pentru fiecare dintre noi, ca și în cântecul pe care îl cunoaștem astăzi din poezia lui Longfellow, „Am auzit clopotele în ziua de Crăciun” (“I Heard The Bells on Christmas Day”), este: Puteți auzi clopotele și mesajul lor?
 
Problemele din lumea de azi ar putea umple inima oricui de disperare dacă le-am lăsa. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său Isus să fie Mântuitorul nostru. Pacea Lui este disponibilă tuturor celor care vor să o primească. În Cristos, toți avem o speranță și un viitor, chiar dacă lumea s-ar întuneca și mai mult. Trebuie să ne luăm ochii de la toate relele și necazurile acestei lumi și să privim la Prințul Păcii. Următoarele sunt versurile melodiei. Puteți auzi mesajul? ​

Am auzit clopotele în ziua de Crăciun
 
Am auzit clopotele în ziua de Crăciun
Vechile colinde familiare cântă
Și blând și dulce muzica lor repetă
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
 
Și sună clopotele (pace pe Pământ)
Cântă ca un cor (pace pe Pământ)
În inima mea le aud (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
 
Și în disperare am plecat capul
Nu există pace pe pământ am spus
Căci ura este puternică și batjocorește cântecul
De pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
 
Dar clopotele sună (pace pe Pământ)
Ca un cor cântând (pace pe Pământ)
Le aude cineva? (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
 
Apoi au tras clopotele mai tare și mai profund:
„Dumnezeu nu este mort, nici nu doarme!
Răul va eșua, Dreptatea va birui,
Cu pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni!”
 
Apoi sună cântând pe drum
Lumea trece de la noapte la zi
O voce, un clopot, un cânt sublim
De pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
 
Și clopotele răsună (pace pe Pământ)
Cântă ca un cor (pace pe Pământ)
Și cu inimile noastre îi vom auzi (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
 
Auzi clopotele cum răsună? (pace pe Pământ)
Viața îngerilor cântând (pace pe Pământ)
Deschide-ți inima și ascultă-le (pace pe Pământ)
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni
Pace pe Pământ, pace pe Pământ
Pace pe Pământ, bunăvoință pentru oameni 
​