Indiferent prin ce trecem, sau de cât timp ne confruntăm cu probleme serioase, adevărul Scripturii nu se schimbă și Dumnezeu este același ieri, azi și în veci. Bunătatea Lui nu variază în funcție de situațiile cu care ne confruntăm. Tatăl ceresc ne-a arătat dragostea Sa desăvârșită la cruce, când Și-a dat Fiul să moară pentru noi, ca să putem fi ai Lui. Pentru toți cei care Îl iubim pe Isus și „suntem chemați după planul Său”, Domnul face ca tot ce ni se întâmplă, bun sau rău, să lucreze împreună spre binele nostru (Romani 8:28).  În Biblie găsim nenumărate dovezi ale bunătății, credincioșiei, milei și îndurării Tatălui ceresc pentru noi toți.
 

• Psalmii 23:6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

 
Psalmistul David a scris că fericirea și îndurarea Domnului sunt tot timpul la dispoziția noastră, pentru că „toate zilele vieții”, înseamnă că niciuna nu este exclusă. Definiția cuvântului „fericire” este „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”, iar definiția cuvântului „îndurare” este, „bunătate, compătimire, milă, răbdare, înduioșare”.  Dar reușim să ne bucurăm zilnic ceea ce are Domnul pentru noi? Acești termeni au fost atât de distorsionați de lumea în care trăim încât am ajuns să credem că foarte rar pot face parte din viața noastră. Dar dacă credem că adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu este de necontestat, înseamnă că Tatăl ceresc a făcut tot ce ține de El ca noi să ne bucurăm de bunătatea Lui și să putem fi fericiți. Aceasta înseamnă că ține de noi să facem alegerile corecte și să beneficiem de tot ce are Domnul pentru noi. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție binecuvântările Lui și când intrăm în posesia lor prin credință, locuim în prezența Domnului pentru totdeauna.
                                                                                                              
De cele mai multe ori suntem triști și nemulțumiți pentru că ne îngrijorăm de ceva care are șanse minime să se întâmple sau ne simțim ofensați de lucruri care nu au o importanță reală. Cu cât alegem mai des să ne hrănim cu versetele care vorbesc despre bunătatea și credincioșia Lui Dumnezeu, cu atât vom putea să Îi dăm Domnului mai repede grijile, problemele și durerile noastre, și să alegem să fim mulțumiți pe deplin pentru că bunătatea, mila și răbdarea Tatălui ceresc ne însoțesc la fiecare pas. Dacă știm adevărul nu vom mai crede minciunile dușmanului pe care încearcă să ni le strecoare în minte prin gânduri care să pară că sunt ale noastre. Domnul vrea să ne concentrăm atenția pe El și pe tot ce ne spune în Cuvântul Lui, pe când diavolul vrea să privim doar la ce ni se întâmplă în această lume și să ne temem de tot ce este rău.
 

• Psalmii 5:12 Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.
  

 
Dumnezeu L-a făcut pe Fiul Său, care nu a păcătuit niciodată, „păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Noi suntem cei neprihăniți, care prin întoarcerea la Dumnezeu am primit neprihănirea Lui Isus. Favoarea Lui Dumnezeu și dorința Lui de a ne face bine ne înconjoară ca un scut, suntem în coconul protecției Domnului, dar nu ne forțează să primim  protecția Lui. Dacă credem minciunile dușmanului, sau continuăm să gândim după tiparele de gândire ale celui rău, pentru că nu ne-am înnoit mintea prin Cuvântul Lui Dumnezeu, îi dăm putere să ne facă rău și astfel ieșim din zona de protecție a Tatălui ceresc. Apostolul Iacov a scris foarte clar că „Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău”, ceea ce implicit înseamnă că nici nu face niciodată nimic rău.
 

• Iacov 1:13,17 Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. […] orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

 
Dumnezeu este bun. El este dragostea însăși, și tot ce primim bun și perfect vine de la El. Și dacă versetul 13 nu ne-a convins ce face Tatăl ceresc pentru noi, versetul 17 ne spune că Domnul nu se schimbă nici cu trecerea timpului. El este același în orice moment în timp, așa cum este și Isus.
 

• Evrei 13:8 Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

 
Putem fi siguri că Dumnezeu face ce promite, nu se schimbă, nici nu se răzgândește și ne iubește necondiționat, indiferent de performanțele noastre.
 

• Psalmii 112:1-9 Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, el este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.

 
Să medităm la ce spune Biblia despre noi, ca să înțelegem cât de mare este  bunătatea Lui Dumnezeu și să fim siguri că ne vrea binele maxim. Dacă reușim să vedem cu ochii minții împlinirea promisiunilor Lui Dumnezeu în viețile noastre, acestea vor deveni mai repede reale și în lumea fizică. Să ne vedem veseli, sănătoși, și împliniți, ca să știm că Domnul este cu adevărat bun și să ne încredem pe deplin în bunătatea Lui față de noi ca „să putem domni în viață prin Acel Unul singur, care este Isus Cristos” (Romani 5:17b).
 
 
Carmen Pușcaș

Pentru orice credincios adevărat, faptul că lumina și întunericul nu se amestecă nu ar putea fi mai evident decât în zilele noastre. În fiecare zi, ca și credincioși, suntem forțați să facem față unui aflux de rău sub diferite forme. Să vedem ce are Biblia de spus pe acest subiect și despre cum să ne comportăm în situațiile cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi.
 

• 1 Petru 2:9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

 
Chiar dacă Biblia are peste 2000 de ani, este total relevantă și-n zilele noastre. A face față presiunii răului nu este ceva nou. Noe s-a confruntat cu răutatea rasei umane acum 4000 de ani. Și nu a trebuit să facă față răului doar înainte de Potop, dar era în viață și când descendenții săi s-au răzvrătit la Turnul Babel. Încă din acea epocă este evident că omul a devenit în mod inerent rău, după căderea în păcat din grădina Edenului.
 

• Geneza 8:21 Domnul a mirosit un miros plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

 
Noe a fost batjocorit, dar și-a păstrat credința. Din fericire, a fost ferit de mânia Lui Dumnezeu, chiar dacă cei din jurul lui îl credeau nebun. De-a lungul istoriei, poporul Lui Dumnezeu a trebuit să se confrunte de nenumărate ori cu vremuri în care răul era la putere sau în care cei drepți erau depășiți numeric. De aceea trebuie să înțelegem care este rădăcina răului și cum să depășim situațiile în care oamenii ne rănesc direct sau indirect prin deciziile lor.
 
Fie că știu, fie că nu, oamenii răi sunt îndrumați de tatăl minciunii, înșelătorul, care îi motivează și îi manipulează ca să-i facă voia.
 

• Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

 
Împărăția întunericului are o ierarhie care se folosește de oamenii care nu-L au pe Isus ca Domn și Mântuitor. Cu toții ne-am născut  păcătoși și numai prin nașterea din nou prin Isus Cristos putem fi împăcați cu Dumnezeu. Fiecare ființă umană are de-a face cu minciunile și înșelăciunea dușmanului, dar necredincioșii care nu au discernământul care vine de la Dumnezeu, de cele mai multe ori nici nu realizează de unde vin acele gânduri și impulsuri. Și chiar și atunci când o fac, s-ar putea să lupte împotriva lor pentru o vreme, dar în cele din urmă cedează, pentru că nu au autoritatea care vine din domnia Lui Isus și puterea Duhului Sfânt în ei, pentru a birui păcatul. Este nevoie de transformarea omului interior pentru a deveni o persoană bună, iubitoare. Sunt necredincioși care par a fi oameni morali și drăguți, dar numai ei știu câte lucruri păstrează secrete, pentru că nu le-au putut birui și au căzut în păcat. Adevărata victorie vine doar de la Domnul care trăiește în noi și ne conduce viețile. Acesta este motivul pentru care deciziile, cuvintele și acțiunile necredincioșilor pot fi atât de rele și ne pot răni atât de profund. Dar când știm că diavolul și forțele sale demonice sunt în spatele oamenilor, este mai ușor să-i iertăm și să ne rugăm pentru mântuirea lor.
 

• 2 Corinteni 6:14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

 
Iată câteva versete demne de luat în considerare pe acest subiect:
 
Faptele apostolilor 26:18 ’Ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’
 
1 Ioan 1:5-7 Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
 
​
Eli Cockrell

• Matei 24:3-6 El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Cristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.”

 
Ucenicii L-au întrebat pe Isus despre întoarcerea Lui și ce va fi la sfârșitul veacului, pentru că doreau să afle mai multe informații. Răspunsul și sfaturile Domnului ne sunt foarte utile și nouă. Au trecut aproape 2000 de ani de atunci, și mulți dintre noi credem că întoarcerea Domnului este aproape.

• Luca 21:9-11 „Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” „Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.”

 
Tocmai pentru că trăim în aceste vremuri, noi creștinii trebuie să aparținem Domnului cu toată inima, tot cugetul și tot sufletul. Acesta este un timp unic al istoriei, în care diavolul știe că zilele lui sunt numărate.

• Apocalipsa 12:12 „De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

 
Pentru a învinge un „dușman nevăzut”, plin de furie și care se folosește de demoni și manipulează oamenii care îi slujesc și care fac voia lui, trebuie să fim creștini integri și dedicați până la sfârșit.

• Apocalipsa 12:11 Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

 
Cei care vor birui și vor rezista biruitori până la sfârșit, vor face acest lucru prin (1) sângele Mielului, (2) cuvântul mărturisirii lor, și (3) fără să-și iubească viața până la moarte. Mulți trec cu vederea a treia parte a versetului. Isus a spus în Marcu 8:35, că cei care încearcă să-și scape viața, o vor pierde, iar cei care își vor pierde viața pentru El și pentru Evanghelie, o vor câștiga. Trebuie să Îi dăm Domnului viețile noastre ca să fim mântuiți, chiar și atunci când trebuie să îndurăm cele mai grele circumstanțe. Cei care trăiesc doar ca să-și satisfacă nevoile trupului fizic, nu-și vor salva sufletele (Galateni 6:8). Să ne amintim de soția lui Lot, „Oricine va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi.” (Luca 17:33).
 
Este suficient doar să fii mântuit prin sângele Mielului? Asta înseamnă prima parte? Sângele Mielului este atotputernic. Diavolul nu poate face față nici măcar unei picături din sângele lui Isus. Trebuie să fim curățați și acoperiți de sângele Domnului și să trăim în puterea lui. Sângele Lui ne oferă autoritatea împărăției. Mulți înțeleg greșit ce înseamnă, dar studiind Cuvântul Lui Dumnezeu, putem vedea autoritatea pe care ne-a dat-o Isus asupra dușmanului. Aceasta înseamnă că nu suferim niciodată pentru că avem o asemenea autoritate? Să privim la Isus, care avea toată autoritatea. În unele momente nu l-a lăsat pe dușman să facă ce dorea, iar în altele nu l-a oprit. Avem nevoie de Duhul Sfânt să ne conducă, să ne îndrume și să ne arate de ce trebuie să trecem prin suferințe și încercări.
 
Ei vor fi fost victorioși prin cuvântul mărturisirii lor, nu prin mărturia părinților sau a bunicilor lor. Va trebui să fie mărturia personală. Aceasta înseamnă că vor fi putut să vorbească cu îndrăzneală și să nu dea înapoi. Acest lucru este posibil numai pentru cine are Cuvântul Lui Dumnezeu viu și lucrător în inima sa, și îl proclamă fără rețineri. Credincioșii superficiali sau cei care sunt creștini doar cu numele, nu pot face acest lucru. Acesta este rezultatul credinței ferme a credincioșilor care-L cunosc pe Dumnezeu și Cuvântul Său, și care trăiesc conform Scripturii. Mărturia Cuvântului Lui Dumnezeu în noi ne va mântui. Și nu există nimic altceva care ne poate salva. Trupurile noastre pot fi ucise, dar duhurile noastre sunt veșnice, nu vor muri niciodată. Iar cei care rămân fideli Cuvântului Lui Dumnezeu, nu trebuie să se teamă.
 
Și nu-și vor fi iubit viața până la moarte. Să ne amintim de soția lui Lot, așa cum am menționat mai înainte. Cât de profund este angajamentul pe care îl aveți față de Domnul? Îl iubiți chiar dacă v-ar costa viața fizică? Pe mulți creștini din zilele noastre, din Orientul Mijlociu, China sau alte țări, trăirea pentru Isus îi poate costa pierderea oricăror mijloace de trai și chiar a vieții. Și totuși ei vin la Domnul din toată inima. Istoria Imperiului Roman arată că mulți creștini au ajuns hrană pentru lei și alte animale de pradă, pentru că nu au renunțat la credința în Isus Cristos. Ce le-a dat puterea să accepte moartea? De ce nu au ales să zică ce voiau romanii să audă, dar în inima lor să continue să creadă în Isus? Pentru că nu se poate face așa, Isus a spus-o foarte răspicat în versetele care urmează.

• Matei 10:32-33 „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.”

 
Cine crede că Îl poate nega pe Domnul și totuși să ajungă în rai se înșală amarnic. Biblia spune clar că cel care va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Nu trebuie nici măcar să ne gândim că am putea vreodată să ne lepădăm de Domnul prin ceea ce rostim sau facem. Cât timp trăim pe Pământ, în fiecare zi a vieții noastre, Isus trebuie să fie Domnul nostru.

• Marcu 8:34-38 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

 
În concluzie, pe măsură ce vedem și auzim mai des despre războaie și zvonuri despre războaie, precum și despre celelalte semne despre care vorbește Biblia că trebuie să se întâmple înainte ca Isus să vină să Își ia mireasa, trebuie să fim credincioși hotărâți, și să trăim viața din abundență, pe care a câștigat-o Isus pentru noi prin moartea Sa. Să nu citim Biblia doar din când în când, ca pe o datorie, ci să fim buni, iubitori și să studiem Cuvântul Lui Dumnezeu cu seriozitate și pasiune. Trebuie să cunoaștem adevărul Scripturii ca să fim cu adevărat liberi, să putem să ne împărtășim credința cu alții prin cuvânt și fapte, fără să ne lăsăm prinși de grijile acestei lumi, ci mai degrabă să ne gândim la lucrurile de sus, trăind viața la maxim sub călăuzirea Duhului Sfânt. Procedând astfel, vom rezista până la capăt și vom reuși!

Eli Cockrell

​​Fericirea este starea pe care și-o doresc majoritatea oamenilor. De câte ori nu ne-am trezit dimineața fericiți, dar a durat doar până ne-am amintit ceva neplăcut, sau câte treburi ne așteaptă, sau a fost suficient să vedem ceva care ne deranjează și fericirea a fost înlocuită de frustrare, supărare, dezamăgire sau chiar enervare. Dicționarul „DEX” definește fericirea ca fiind „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Mulțumirea intensă este foarte greu de atins, și dacă privim în urmă ne amintim astfel de momente. Dar câți putem spune că am avut o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină, fără cea mai mică nemulțumire sau alt sentiment negativ? Nu putem trăi cu adevărat fericiți decât dacă alegem să ne bucurăm indiferent prin ce trecem și aceasta este viața din abundență pe care o putem avea doar prin credința în Isus.
 

• Iacov 1:2-3 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

 
Suntem îndemnați să considerăm trecerea prin felurite încercări ca fiind o mare bucurie. Versetul nu ne spune să ne bucurăm pentru că suferim, ci pentru ce va urma după încercările prin care trecem. Nu ne bucurăm că suferim, și nici versetul Iacov 1:2 nu spune să facem asta. Adjectivul din limba greacă originală, tradus „mare”, este „pas” și înseamnă chiar mai mult decât mare, „cuvântul include ideea de unicitate, totalitate sau întreg” (Conform Dicționarului „Strong”). Iar definiția bucuriei este, „sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească” (Conform „DEX”). Bucuria face parte din roada Duhului Sfânt și când relația noastră cu Isus este profundă, ne încredem total în ajutorul Domnului și roada Duhului Sfânt se poate manifesta liber în viețile noastre zi de zi. Bucuria ca roadă a Duhului Sfânt nu depinde de circumstanțe, nu fluctuează în funcție de succesele sau insuccesele pe care le avem nici de ce fac cei din jur, ci este o constantă. Dar noi trebuie să alegem să petrecem tot mai mult timp în prezența Lui Dumnezeu, pentru ca bucuria pe care o avem tot timpul în duhul nostru unit cu Duhul Sfânt să se manifeste și în suflet. Când suntem bucuroși zâmbim, suntem mai îngăduitori, căutăm pacea și prin cuvintele și acțiunile noastre îi influențăm pozitiv pe cei din jur.
 
Când avem o atitudine pozitivă și ne încredem sincer în Domnul, necazul nu mai pare atât de mare și nici de nerezolvat. Cuvântul original tradus „încercarea” este „dokimion” și înseamnă „încercat, testat pentru a dovedi ce este”. Cu alte cuvinte, când decidem să creștem în credință, să trăim pe placul Domnului, să ne încredem în dragostea și ajutorul Lui, diavolul nu crede că suntem sinceri și prin încercări ne testează credința. Din păcate mulți creștini încep să se îndoiască de dragostea Lui Dumnezeu când trec prin suferințe indiferent de natura lor. Chiar dacă în trecut ni s-a întâmplat să reacționăm în acest fel, nu înseamnă că lucrurile nu pot să se schimbe. De câte ori ne provoacă dușmanul prin diferite necazuri, dacă știm că sunt doar teste și ne încredem că Domnul e de partea noastră ca să ne ajute să le trecem cu bine, nu doar că vom trece testul, dar vom și crește spiritual. Orice intenționează să facă dușmanul spre răul nostru, prin credința fermă în Isus putem schimba spre binele nostru.
 
În continuare versetul spune că testarea credinței noastre lucrează răbdare. De fapt cuvântul original „hupomoné” înseamnă mai mult decât a avea răbdare. Dicționarul „Strong” îl explică prin „fermitate, capacitatea de a îndura, constanță, stabilitate, tărie, și așteptare cu răbdare. Iar în Noul Testament, este caracteristica unei persoane care nu este abătută de la scopul său deliberat și loialitatea față de credință și evlavie nici chiar de cele mai mari încercări și suferințe.” Deci atunci când sursa bucuriei noastre este relația cu Domnul inimii noastre și alegem să ne gândim la „lucurile de sus, nu la cele de pe Pământ”, pentru că știm că am murit și viața noastră „este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:2,3), trecem cu bine testele și creștem spiritual.
 

• Iacov 1:4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.

 
Deja știm că termenul tradus răbdare este mult mai complex și la fel sunt și termenii pentru „desăvârșit”, „întregi” și „să nu duceți lipsă de nimic”. Explicând termenii mai detaliat putem vedea cât de minunat și profund este versetul 4, pe care îl putem parafraza astfel:
 
Dar fermitatea și capacitatea de a îndura și a nu ne lăsa deviați de la scopul și loialitatea față de credință și evlavie, nici chiar de cele mai mari încercări și suferințe trebuie să-și facă complet, total, perfect lucrarea, ca să fim perfecți, desăvârșiți, întregi, liberi de păcat, așa cum a fost creat omul înainte de păcatul adamic, și să nu ducem lipsă de nimic, să avem totul complet, fiind cum ne-a creat Dumnezeu să fim.
 
Deci de ce trebuie să privim trecerea prin felurite încercări ca o mare bucurie? Este vorba de încercări variate, de multe feluri, deci nu de un anumit tip. Nu trebuie să ne întrebăm dacă încercarea prin care trecem întrunește condițiile acestui verset. Indiferent care este cauza suferinței noastre, dacă ne păstrăm inima curată, alegem să ne încredem că Domnul, și să ne păstrăm pacea în loc să disperăm, vom birui. Când avem inima mulțumitoare, și alegem să ne bucurăm în Isus și în ce lucrează perseverența și fermitatea credinței în noi, ne schimbăm și devenim tot mai asemănători lui Isus. Suntem într-un continuu proces de schimbare cât timp trăim în aceste trupuri de carne. De aceea să alegem să petrecem cât mai mult timp în prezența Domnului, să căutăm fața Lui, și să dorim să schimbăm ce ne arată că nu-i place în noi, ca să ajungem așa cum ne-a creat Tatăl ceresc să fim și să ne bucurăm de fiecare zi.
 
 
Carmen Pușcaș

​Chiar dacă nu ne place să fim descurajați, ne așteptăm să ni se întâmple. Unele persoane au trecut prin atât de multe dezamăgiri încât au ajuns să creadă că este mai ușor să nu se aștepte la nimic bun, ca să nu sufere când lucrurile iau o întorsătură nedorită. Dar Biblia ne învață să ne străduim să semănăm cu Isus Cristos, să urmăm modelul Lui perfect de credință și comportament. Nu citim nicăieri în Biblie că Isus se trezea supărat, că avea o zi proastă sau că se aștepta la tot ce era mai rău. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi putut să îi mângâie pe cei întristați, să-i vindece pe bolnavi, să învie morții și nici să dea învățăturile pe care le-a dat. Și nu făcea bine oamenilor doar din când în când, sau când avea zile bune. Oamenii Îl asaltau în continuu, oriunde se afla și Domnul îi ajuta pe toți!

• Matei 4:24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.

 
Cărturarii care au studiat atent cele patru Evanghelii, spun că din cei trei ani și jumătate de slujire ai Domnului avem informații doar despre maxim 50 de zile, dintre care nicio zi nu este prezentată complet de dimineața până seara. Dacă din atât de puține zile aflăm despre atât de multe minuni ale Domnului, oare cât de multe a făcut în total? Mai ales că de multe ori au venit la El mulțimi mari de bolnavi și i-a vindecat pe toți. Adevărul este că viața Lui Isus a fost plină de minuni. Isus nu poate fi descurajat, nici deprimat. El este Dumnezeul oricărei mângâieri și speranțe!
 
Descurajarea este de cele mai multe ori rezultatul așteptărilor noastre nerealiste. Când ne imaginăm că cineva sau ceva trebuie să fie într-un anumit fel, sau că o anumită situație se va rezolva cum ne dorim noi, fără să avem o bază biblică, și fără ca Domnul să ne fi vorbit ceva specific, ne predispunem descurajării. Când ne confruntăm cu realitatea, suntem descurajați. Dar dacă alegem să nu dăm amploare sentimentelor negative, și ne rugăm Domnului să ne arate ce ar trebui să facem, ne putem elibera mai repede de descurajare și învățăm să fim mai realiști pe viitor.
 
De cine depinde cum ne începem ziua? În primul rând de noi. Dacă ne facem planuri rigide, care credem că nu pot fi schimbate, avem parte de multe dezamăgiri. Cei de lângă noi au de asemenea planurile lor, care de cele mai multe ori ne implică și pe noi. Ca urmare, ajungem să facem ce vor ei și prea puțin din ce ne-am planificat noi înșine. Dacă lăsăm acest lucru să ne tulbure, sau să ne enerveze, avem puține șanse să avem o zi bună. Dar dacă alegem să vedem partea bună din ceea ce a intervenit și ne-a schimbat cursul zilei, putem să avem pace în continuare și chiar să facem și ceva din ce ne-am propus. De când ne trezim, să alegem să fim mulțumitori ca să începem ziua plini de speranța și bucuria care vin din credința că Domnul lucrează ceva bun pentru noi. Dacă nu ne așteptăm să ni se întâmple lucruri bune, avem toate șansele să avem parte de lucruri rele. De ce? Pentru că dușmanul abia așteaptă să îi credem minciunile și să fim descurajați, ca să poată aduce în calea noastră lucrurile rele pe care le plănuiește. Din păcate, unii creștini sunt atât de pesimiști, încât diavolul și slujitorii lui își pot lua zile libere în cei privește, pentru că se țin singuri în groapa deznădejdii și a depresiei.
 
Când ne este greu să ne bucurăm, este momentul să ne analizăm inima. De ce suntem triști, ce ne apasă, care este cauza? În ce direcție merge viața noastră? Suntem în continuare în planul Domnului, pe calea îngustă care merge spre cer, sau ne-am abătut de la direcția corectă? Ce zidim pe temelia credinței în Isus? Aur, argint, pietre scumpe, sau lemn, fân, trestie? Dacă avem gânduri și sentimente opuse roadei Duhului Sfânt, știm că nu avem inima curată. Cauza poate fi o motivație greșită sau poate că facem alegeri greșite în ceea ce privește ceea ce citim, ascultăm, vedem sau gândim. În Efeseni 2:2, Satan este numit, „domnul puterii văzduhului”, ceea ce explică de ce are atât de multă influență prin programe de televiziune, Internet, sau media socială cum sunt TikTok, Facebook, Instagram ș.a. Când realizăm că ceea ce urmărim ne poluează inimile, ne ține descurajați și ne face să păcătuim, este timpul să facem „curățenie generală”. Să scoatem din viața noastră tot ce nu este pe placul Domnului. Să nu mai spunem: „Doamne de ce permiți asta în viața mea?” Această întrebare nu ne ajută cu nimic pentru că este greșită în sine. Avem voință liberă și noi de fapt îi permitem răului să intre în viața noastră prin alegerile pe care le facem. Dumnezeu vrea să ne ajute să ne schimbăm și să ne eliberăm de ceea ce ne face rău, dar trebuie să vrem să ne schimbăm și să Îi cerem Domnului ajutorul. Doar atunci Domnul va aprinde focul curățirii și ne va ajuta să ajungem liberi și fericiți.
 
Să ne amintim de cei trei tineri evrei din cartea Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego (Daniel 3). Cei trei au refuzat să se închine statuii de aur a împăratului Nebucadnețar, și au ajuns aruncați în cuptorul încins. A oprit Domnul focul? Nu. Împăratul orgolios și nervos a cerut chiar ca focul să fie de șapte ori mai puternic decât era normal. I-a pus pe cei mai voinici soldați ai săi să îi lege pe tineri și să-i arunce în foc, și aceștia au ajuns arși de vii, iar tinerii credincioși Domnului au căzut legați în mijlocul cuptorului. Dar focul nu i-a afectat, ba chiar împăratul i-a văzut plimbându-se liberi de orice legături și nevătămați împreună cu un al patrulea, „şi chipul celui de al patrulea semăna cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). Chiar dacă Domnul nu l-a oprit pe Nebucadnețar să îi arunce în cuptorul încins, a fost cu ei în foc, i-a păzit de efectele acestuia și i-a eliberat de legături. Și toți cei prezenți „au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.” (Daniel 3:27) Isus a fost cu ei în foc. La fel face și pentru noi, dacă ne încredem în El și trăim pe placul Lui. Când Dumnezeu este Domn peste viața noastră, este Domn și peste focul prin care trecem și dacă îi permitem, face ce e mai bun pentru noi, indiferent cât de mult încing focul cei care ne vor răul.
 
Focul descoperă adevărata motivație a felului în care trăim. Diavolul știe că la cea mai mică presiune dovedim cât de reală și profundă este credința noastră. Iar dacă încercările ne fac să ne pierdem încrederea că Domnul ne iubește, este cu noi și va face ce este cel mai bine pentru noi, vom ajunge să fim descurajați, nemulțumiți, să ne plângem la infinit de milă și unii pot chiar ajunge să se îndepărteze de Domnul. Dar putem învăța din greșeli, să alegem să credem cu adevărat că Domnul este cu noi în orice foc al vieții și ne ajută să trecem cu bine peste orice încercare.
 
Să nu uităm că de noi depinde să facem alegerile corecte, să căutăm să petrecem cât mai mult timp studiind Cuvântul Lui Dumnezeu, dorind să Îl cunoaștem și să petrecem cât mai mult timp în prezența Lui, ca să ajungem să semănăm tot mai mult cu El. Doar așa vom putea să ne bucurăm zilnic și să trăim viața abundentă pe care dorește Isus s-o trăim (Ioan 10:10b) și să învingem descurajarea cu adevărata încurajare care vine din încrederea totală în Domnul vieții noastre.
 
Iată câteva versete care ne îndeamnă să ne bucurăm. Dacă medităm asupra lor putem să facem alegerile corecte și să fim mai fericiți.
 
Psalmii 2:11 Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând.
 
Psalmii 32:11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!
 
Psalmii 33:1 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
 
Psalmii 68:4 Cântaţi lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi drum Celui ce înaintează prin câmpii! Domnul este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui!
 
Psalmii 97:12 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi măriţi prin laudele voastre sfinţenia Lui!
 
Isaia 44:23 Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.
 
Isaia 49:13 Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.
 
Romani 12:12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
 
Filipeni 3:1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos.
 
Filipeni 4:4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
 
1 Tesaloniceni 5:16 Bucuraţi-vă întotdeauna.

​Carmen Pușcaș

Caracterul diavolului este total opus caracterului Lui Dumnezeu și la fel sunt și acțiunile și modul lui de operare. Cel mai frecvent suntem atacați prin gânduri și implicit sentimente care ne fac să fim răi, să îi judecăm aspru pe ceilalți, iar nouă să ne găsim scuze. Dușmanul vrea să credem că doar noi contăm, și nimeni altcineva nu este la fel de important decât suntem noi. Ne îndeamnă să căutăm doar câștigul personal, indiferent cu ce cost. Ne spune că merităm tot ce este mai bun, chiar dacă trebuie să călcăm pe cei din jur ca să obținem ceea ce credem că merităm. Și cea mai mare înșelăciune este că Dumnezeu este un stăpân dur, care are doar pretenții de la noi, nu ne iubește, nu vrea nimic bun pentru noi și cel mai bine este să stăm cât mai departe de El. Când ne comportăm în acest fel, facem ce face diavolul și suntem opusul la ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim.

• Romani 6:16-17 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.

 
Deci, când suntem răniți sau ofensați este mai ușor să cedăm ispitei de a dori să ne răzbunăm, și să păcătuim. Cu cât coborâm mai jos în groapa durerii și a auto-compătimirii, cu atât ne ia mai mult timp și efort ca să ieșim de acolo. Isus a spus foarte clar și răspicat „’Adevărat, adevărat vă spun [...] că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.’” (Ioan 8:34). Aceasta înseamnă că pe tronul inimii celui care trăiește condus de păcat nu este Isus, ci cel rău. Sunt persoane care cred că sunt creștini pentru că s-au rugat o dată ca Isus să devină Domnul vieții lor, dar apoi au continuat să trăiască la fel ca înainte, în aceleași păcate, fără să schimbe nimic. Adevărul este că după rugăciunea sinceră a pocăinței și a dorinței de a deveni urmașii Lui Cristos, se produce nașterea din nou. Dar pentru ca Isus să domnească cu adevărat în inimile noastre, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, să studiem Cuvântul Lui, cerându-i ajutorul să îl înțelegem, și să facem ceea ce ne învață. Prin studierea Bibliei ne înnoim mintea, înlocuind modul lumesc de gândire cu adevărul și ca urmare începem să ne schimbăm (Romani 12:2).
 
Pe măsură ce înțelegem adevărul despre cine este Dumnezeu, cum este, ce Îi place și ce nu, începem să identificăm tot mai ușor gândurile care vin de la dușman sau din propria fire păcătoasă și să ne opunem lor cu adevărul Scripturii. Doar adevărul învinge minciuna. Isus a spus celor care crezuseră în El:

• …„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.” – Ioan 8:31b-32

 
Nu putem cunoaște Cuvântul Lui Dumnezeu doar prin „vizite scurte”, în momentele de criză. Trebuie să rămânem în Cuvânt, să fie o practică zilnică, nu doar ca să bifăm o datorie creștină, ci plini de dorința de a-L cunoaște pe Domnul și a învăța cum să trăim pe placul Lui. Studiul Scripturii ne crește dorința să comunicăm cu Tatăl ceresc prin rugăciune, să-i spunem ce ne frământă și să ascultăm ce ne răspunde.
 

• Ioan 1:1,14 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. […] Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

 
Ca să fim ucenicii Lui Isus, trebuie să învățăm de la El. Și cum putem învăța dacă nu studiem Cuvântul Lui Dumnezeu? Doar prin studiul Bibliei și prin părtășia cu Domnul în rugăciune și închinare Îl putem cunoaște pe Isus și putem învăța de la El, ca să-L putem urma.
 
Pe măsură ce creștem în cunoașterea adevărului vom deveni cu adevărat liberi. De ce? Pentru că adevărul Scripturii ne înnoiește mintea și ne eliberează de sub jugul învățăturilor greșite și al dorințelor păcătoase ale firii și mai ales de înșelăciunile și minciunile diavolului.

• Romani 6:6,11-14 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, […] Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

 
În momentul nașterii din nou ne-am unit cu Isus, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi și omul cel vechi a fost răstignit împreună cu Domnul inimii noastre. Pentru că Isus a murit pentru păcat o singură dată, este important să realizăm că și noi am murit față de păcat când ne-am născut din nou și de atunci trupul păcatului, adică natura firească, sau omul cel vechi a fost dezbrăcat de puterea lui. Noi trebuie să ne considerăm morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu în Isus Cristos, ca să credem fără urmă de îndoială că putem să nu păcătuim.
 
Toți ne-am născut cu natura păcătoasă a lui Adam și eram păcătoși înainte de a rosti primul cuvânt sau de a face primul păcat. Doar după ce Isus a plătit prin jertfa Lui pentru toate păcatele omenirii, a fost posibilă împăcarea noastră cu Dumnezeu și eliberarea de sub robia păcatului. De aceea fiecare om trebuie să se nască din nou, ca să devină copilul Lui Dumnezeu și să fie liber de sub stăpânirea păcatului și a autorului păcatului, adică Satan (Ioan 8:44).
 
Înainte de nașterea din nou, nimeni nu poate trăi pe deplin curat, pentru că firea păcătoasă este mai puternică decât voința omului de a face binele. Și cei mai morali oameni de pe planetă au păcătuit, pentru că sunt sub robia naturii păcătoase.
 
Dar slăvit să fie Domnul, prin Isus suntem liberi de sub robia păcatului, și pe măsură ce ne înnoim mintea putem să-l stăpânim. Cu cât alegem mai des să ne gândim la cât de mult ne iubește Dumnezeu, la adevărul Scripturii referitor la tot ce ne ispitea în trecut, și realizăm că diavolul și-a pierdut dreptul de stăpânire asupra noastră, ne înnoim mintea și luăm deciziile corecte, prin care trăim curat, pe placul Lui Dumnezeu. Versetele Efeseni 3:16-19, ne învață că pentru a fi pe deplini biruitori și plini de toată plinătatea Lui Dumnezeu, Isus trebuie să locuiască în inimile noastre prin credință, să fim înrădăcinați în dragostea Lui și să o cunoaștem cât mai profund. Dar pentru a ajunge acolo, ne rugăm Tatălui ceresc să ne facă să ne întărim prin Duhul Lui în duhul nostru.
​

• 1 Corinteni 13:4-7 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

 
Putem fi siguri că orice gând, dorință sau sentiment care este contrar definiției dragostei „agape” nu vin de la Dumnezeu și sunt de origine firească sau de la cel rău, și dacă le punem în aplicare ne costă. Tot ceea ce am enumerat la începutul acestui blog, este opusul dragostei și caracterului Lui Dumnezeu. Prin Isus toate acestea nu mai au drept de stăpânire asupra noastră, dar de noi depinde să alegem cui slujim și să facem alegerile corecte.
 
O minte înnoită alege să se gândească la ceea ce spune versetul următor.

• Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească (la acestea să vă gândiți).

 
Cu cât reușim să gândim mai mult în acest fel cu atât mai des vom învinge ispitele diavolului, vom lua deciziile corecte, vom simți ce Îi place Domnului, vom vorbi și vom acționa conform voii Lui. Să ne păstrăm inima mulțumitoare și plină de laudă la adresa Lui Dumnezeu ca să putem auzi ce ne conduce Domnul să facem când trecem prin încercări și suntem ispitiți. Un astfel de comportament este rețeta unei vieți împlinite și cu adevărat fericite!
 
Doar Fiul Lui Dumnezeu a putut fi fără păcat ca să poată muri în locul nostru ca să ne mântuiască.

 
Carmen Pușcaș

• Evrei 9:14 Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!

• Evrei 7:26 Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri.

 
Doar cineva fără păcat, putea să fie jertfa care să curețe definitiv păcatele omenirii. Curățarea finală trebuia făcută în Locul Preasfânt din cer, la tronul Lui Dumnezeu și acolo sângele de animale și păsări din lumea căzută în păcat nu puteau intra. De aceea, jertfele aduse sub Vechiul Legământ, sub Legea Mozaică, doar acopereau păcatele celor care le aduceau, iar când mureau puteau ajunge doar în Paradis, care era parte din Locuința Morților (Sheol), și nu din rai.
 
După ce a înviat, Isus s-a dus la Tatăl, și în seara aceleași zile s-a arătat ucenicilor. Aceasta înseamnă că vizita în sala tronului ceresc a fost scurtă, și avea un scop anume, care implica prezența Lui Isus (Ioan 20:17-19). Dumnezeu Tatăl și Isus erau și sunt în contact permanent, cu excepția timpului în care Fiul a luat asupra Lui păcatele omenirii. Dacă trebuia doar să vorbească cu Tatăl Său nu era nevoie să urce în sala tronului ceresc. Isus a trebuit să meargă personal la Tatăl, ca să ducă sângele perfect al jertfei Sale, pentru ca iertarea păcatelor să devină efectivă (Evrei 9:12, 24). Să ne amintim că Vechiul Testament este prefigurarea celui Nou, și în Legea Mozaică, Marele Preot trebuia să stropească capacul ispășirii cu sângele jertfei de ispășire, adusă pentru păcatele poporului (Leviticul 16:15). Capacul ispășirii acoperea chivotul legământului care era în Locul Preasfânt și acolo Dumnezeu se întâlnea cu Marele Preot ca să-i de-a poruncile pentru popor (Exodul 25:22).
 
Doar sângele Lui Isus, era perfect curat ca să poată intra în „cortul acela mai mare și mai desăvârșit care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta” (Evrei 9:11b), ca să curețe păcatele omenirii pentru totdeauna. Isus nu cedat în fața păcatului, de aceea a putut muri pentru păcatele omenirii, și a putut fi înviat, pentru că nu a păcătuit niciodată. Sângele Lui era pur și perfect așa cum dorește Dumnezeu să fie fiecare dintre noi. De aceea este esențială nașterea din nou, și fără aceasta nimeni nu poate fi mântuit. Nașterea din nou este produsă de Duhul Sfânt, care restaurează duhul nostru la stadiul inițial, curat, perfect, așa cum a fost creat de Dumnezeu în Adam înainte de păcat. Doar prin sămânța pură a Duhului Sfânt, putem reveni la ce ne-a creat Dumnezeu să fim și prin curățarea de păcate prin sângele jertfei Lui Isus suntem împăcați cu Dumnezeu. Păcatul care ne separa de Tatăl ceresc a fost șters, învinuirile pe care ni le aduce Satan nu mai au bază, suntem cu adevărat curați, neprihăniți, adică fără păcat! Capetele de acuzare au fost șterse! Aleluia!!!

• Romani 3:25 Pe El (Isus), Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,

 

• 1 Ioan 2:2 El (Isus) este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

 
Dacă încă nu v-ați împăcat încă cu Dumnezeu, și doriți să o faceți, nu este prea târziu. Iertarea păcatelor devine reală pentru toți cei care cred în Isus, Îl iubesc și trăiesc pentru El. În articolul „Mântuirea” găsiți bazele biblice ale pașilor spre mântuire și versetele care să vă ajute să înțelegeți cum puteți fi născuți din nou.

• Romani 6:6, 17, 18 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu Isus, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, […] Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.

 
Isus a făcut totul pentru iertarea noastră, jertfa Lui a fost adusă o dată pentru totdeauna. De noi depinde să înțelegem că după ce Duhul Sfânt ne-a convins că eram păcătoși și ne-am cerut sincer iertare, am murit față de păcat și nu mai suntem sub robia lui. Aceasta înseamnă că pe măsură ce ne înnoim mintea cu Cuvântul Lui Dumnezeu, înțelegem tot mai mult cine suntem în Isus și ce avem în El și pe măsură ce ne dorim tot mai mult ce vrea Dumnezeu pentru noi, suntem transformați devenind tot mai asemănători Lui Isus. Dumnezeu este dragoste și pe măsură ce Îl iubim pe El tot mai mult, ne schimbăm și ajungem să ne iubim pe sine așa cum vrea Tatăl ceresc și implicit ne vom iubi semenii așa cum ne cere Domnul să o facem în 1 Corinteni 13:4-7, „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”
 
Dumnezeu este cel mai minunat exemplu de dragoste. El Și-a dat Fiul să moară pentru păcatele noastre ca să ne răscumpere din păcat și să putem deveni copiii Lui. Atât de mult ne iubește și vrea să fim ai Lui! Când înțelegem cât de imensă este dragostea Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, și o primim, putem iubi și noi la rândul nostru. Indiferent prin ce trecem, dragostea Lui Dumnezeu este maximă, nu se schimbă față de noi, și dacă alegem să ne încredem în El, vom vedea cum ne poartă de grijă și cum folosește răul spre binele nostru. Când iubim, iertăm mai ușor, ne ofensăm mai greu, avem mai multă pace și ne bucurăm mai mult. Dacă acceptăm că suntem iertați prin jertfa Lui Isus, și că suntem cu adevărat înfiați de Tatăl ceresc, ne dorim să trăim ca adevărații Lui copii iubitori, și suntem cu adevărat liberi de sub robia păcatului. Iar când se întâmplă să greșim ne cerem iertare, și știm că Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9b).
 
Să nu uităm niciodată că Isus,

• „... a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt [din ceruri, în prezența Lui Dumnezeu] nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat [a obținut] o răscumpărare veşnică [care este mântuirea celor care cred în mod personal în Isus ca Mântuitor]. – Evrei 9:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze)

 
 
Carmen Pușcaș