CUM FACEM FAȚĂ PROVOCĂRILOR VIEȚII?

Toți trecem prin provocările vieții și reacționăm diferit, în diferite stadii ale vieții. Felul în care răspundem la ceea ce ne face să suferim este rezultatul unui număr mai mic sau mai mare de factori. Pe unii nu îi putem controla, pentru că sunt efectul acțiunilor (sau non-acțiunilor) altora, dar sunt și factori asupra cărora deținem controlul, tocmai pentru că țin de noi. Pentru că omul este liber să aleagă, Dumnezeu nu forțează pe nimeni să facă ce este bine. Domnul vorbește inimii omului, avertizându-l când planul lui este greșit, dar omul decide dacă se oprește sau duce la îndeplinire ce și-a pus în gând.
 
Dacă Isus Cristos, care nu avea păcat, a învățat să asculte și a fost făcut desăvârșit prin ce a suferit (Evrei 5:8-9), este de la sine înțeles, că și noi trebuie să trecem prin suferințe multiple ca să învățăm să ne înfrânăm răzvrătirea, egoismul, îndoiala și tot ce se interpune între noi și Dumnezeu, ca să putem crește și să ne maturizăm spiritual.

• 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

 
Nu ne place să suferim, nici să trecem prin perioade grele. Dar pentru că trăim în această lume căzută în păcat, în care mândria ne face să ne credem grozavi și atotsuficienți, când totul ne merge bine, suferința are rolul să ne aducă „cu picioarele pe Pământ”, să realizăm că fără Dumnezeu suntem slabi și nu putem nimic. Inclusiv faptul că respirăm este posibil doar datorită Lui Dumnezeu. Dar, slavă Domnului că nu suntem fără El nicio clipă și putem face tot ce ne-a chemat să facem, în Isus Cristos (Filipeni 4:4)!
 
Ce ne dă putere când suntem disperați pentru că nu vedem nicio ieșire din situația în care ne aflăm sau nu mai credem că ne vom vindeca de boala de care suferim? Să nu uităm că diavolul „de la început a fost ucigaş” (Ioan 8:44), pe când Isus a „venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Dacă știm cu certitudine că tot ce este rău vine de la diavolul și că Dumnezeu vrea ce este mai bun pentru noi, vom face față mai ușor situațiilor dificile.
 
Este important ca și în cazul suferinței, să privim lucrurile din perspectiva corectă, ca în orice aspect al vieții. Dacă ne temem de suferință și considerăm că viața de creștin este doar bucurie, succese și nimic nu ne poate face rău, suntem victime sigure ale minciunilor diavolului. Domnul Isus nu ne-a promis o astfel de viață aici pe Pământ. Bucuria, fericirea, pacea și împlinirea perfecte le vom avea doar în rai, după ce vom părăsi aceste trupuri de carne cu toate slăbiciunile și problemele lor.
 
Dacă Isus a fost respins și tratat rău de cei care îl aveau „ca tată pe diavolul” (Ioan 8:44), ce ne-ar putea face să credem că noi putem avea parte de alt tratament din partea celor care nu sunt acum copiii Lui Dumnezeu? Chiar Domnul ne-a avertizat că vom avea parte de suferințe în această lume.

• Ioan 16:33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 
Dacă privim suferința ca pe o oportunitate de a vedea manifestarea dragostei și a bunătății Domnului în viețile noastre, fiind siguri că ne va „scoate din nou din strâmtoare, la loc larg, în libertate deplină” (Iov 36:16), ne va fi mult mai ușor să trecem prin ceea ce a pregătit diavolul ca să ne distrugă. Să nu uităm că, așa cum nu ne-a părăsit în trecut, Domnul nu ne va părăsi nici de această dată și cu siguranță nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui.
 
Ce ar trebui să facem când trecem prin necazuri? Primul pas este să identificăm minciunile pe care ni le șoptește diavolul, care sunt opusul Cuvântului Lui Dumnezeu și apoi să declarăm cu voce tare, cu fermitate că știm că Dumnezeu ne iubește, suntem valoroși înaintea Lui și suntem siguri că ne va ajuta să trecem și prin încercarea respectivă, cum ne-a ajutat de fiecare dată. Când declarăm cu voce tare adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, îl auzim din cea mai credibilă sursă pentru creierul nostru și anume vocea noastră. Ca urmare, ne întărim credința și în loc să disperăm, ne încredem în Domnul că este pentru noi și nu împotriva noastră. Putem proclama adevăruri biblice cum sunt cele care urmează: Dumnezeu este bun, că bunătatea Lui nu are sfârșit, credincioșia Lui se reînnoiește în fiecare dimineață, ne iubește cu o dragoste desăvârșită și va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim și ascultăm de El.

• 2 Corinteni 4:17 Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

 
Întristările despre care vorbea Pavel au durat două decenii, dar pentru că le-a pus în perspectiva corectă, în raport cu veșnicia, a putut spune că au durat o clipă. Toți am experimentat greutăți, care pentru că durau mai mult decât ne-am fi așteptat, ne făceau să ne temem că nu se vor mai termina vreodată, nu-i așa?
 
De curând am trecut printr-o experiență, care dușmanul voia să cred că era cea mai cumplită, că nu se va mai termina și nimic nu va mai fi ca înainte. În astfel de clipe, pentru că suntem descurajați și suferim, este greu să fim plini de Duhul Sfânt. De aceea, credem mai ușor minciunile celui rău care vrea să ne îndoim de dragostea și ajutorul Domnului, tocmai ca să ne pierdem speranța și credința, alunecând pe panta deznădejdii. Dacă trecem printr-o boală care ne face să nu mai putem gândi logic, și nu suntem înrădăcinați în adevărul Scripturii, putem avea mult de suferit. Chiar dacă nu reușim să identificăm imediat că dușmanul este sursa gândurilor de descurajare, disperare, teamă și îndoială, dacă avem o relație vie cu Isus, nu vom rămâne mult timp mințiți, pentru că Duhul Sfânt ne amintește că Dumnezeu este bun, ne iubește și ne vrea binele, chiar dacă nu Îi simțim prezența.

​Uneori, când suntem testați, nu mai simțim nici prezența, nici dragostea Tatălui ceresc, tocmai pentru că dorința Lui este să ne bazăm pe adevărul Scripturii care ne spune că nu ne părăsește cu nici un chip și că nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui. O propoziție simplă, dar plină de adevăr, ne poate duce de la disperare la victorie, și aceasta este: „Doamne, Tu ești bun!”. Dacă începem să Îi spunem Domnului cât de mult Îl iubim și cât de mulțumitori suntem că ne iubește, nu va dura mult până când Duhul Sfânt ne va aduce aminte alte experiențe minunate, în care Domnul ne-a dat victoria și ne-a scos din încercări poate chiar mai grele decât cea prezentă. Dacă petrecem timp zilnic studiind Cuvântul Lui Dumnezeu și memorându-l, Duhul Sfânt ne va aminti versetele de care avem nevoie ca să luptăm contra minciunilor diavolului și să trecem cu bine prin clipele grele.

• Matei 10:28 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.”

 
Cea mai mare frică a omului este moartea. Dar pentru creștinul devotat Lui Cristos, moartea înseamnă doar părăsirea trupului de carne și a fi instantaneu în prezența Domnului, unde orice durere și chin se vor sfârși. Dacă nu ne temem de moarte, multe frici nu vor mai avea efect asupra noastră și ne vom păstra pacea și bucuria mult mai ușor. Isus ne arată că singura teamă pe care trebuie s-o avem este frica reverențială de Dumnezeu. Este teama de a nu-L supăra și a nu păcătui împotriva Celui care a făcut și face totul pentru noi și care merită toată dragostea, respectul și ascultarea noastră.
 
Când ajungem să fim convinși de adevărul cuvintelor lui Pavel, „a trăi este Cristos și a muri e un câștig”, nu vom mai cădea așa ușor în capcanele dușmanului. Iar dacă nu ne temem de moarte și știm că Domnul e cu noi în orice situație, precum și că „Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4), ne vom putea încrede în ajutorul Domnului care va veni la timpul perfect hotărât de El. Domnul nu întârzie niciodată și nici nu intervine prea devreme ci face totul exact când trebuie.
 
Versetele următoare m-au întărit cel mai mult în zilele de încercare:

• Evrei 4:15-16 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

 
Isus este plin de milă și compasiune și ne înțelege pentru că trăit în trup de om și a fost ispitit ca și noi. A experimentat viața în această lume, fără să păcătuiască. De aceea a putut fi jertfa perfectă, ca să ne mântuiască. Înseamnă enorm să știm că ne putem apropia cu „deplină încredere” de Domnul, care are puterea absolută și ne oferă „har”, adică ne împlinește orice nevoie. Isus, Marele nostru Preot, cunoaște pe deplin ajutorul de care avem nevoie și ni-l va acorda când și în ce fel avem nevoie, cu condiția să venim la El pe deplin convinși că ne va ajuta. Și în încercare prin care am trecut recent, ca de fiecare dată de-a lungul vieții de credință, Domnul mi-a oferit ajutorul de care am avut nevoie, spre slava Numelui Său și știu că la fel face și pentru dumneavoastră. Să alegem să ne încredem în Domnul pe baza a ceea ce spune Biblia și nu pe baza a ceea ce simțim. Cuvântul Lui Dumnezeu este adevărul și putem fi siguri că Dumnezeu nu minte, nici nu ne părăsește când ne este greu. Slavă Lui!
 
 
Carmen Pușcaș