„SĂ IUBEȘTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU...”

• Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” - ​Matei 22:34-40 ​

Sunt multe aspecte la care putem medita în aceste versete. Dar acum aș vrea să mă concentrez doar asupra „dragostei”. În limba greacă, în care a fost scris texul original, a fost folosit cuvântul „agape”. Prin urmare, ce înseamnă cu adevărat „dragostea agape”?
 
Cuvintele Domnului de mai sus sunt porunci. Dar cum ne poate porunci Domnul să iubim? Dragostea nu este un sentiment? Putem iubi când ni se cere?
 
În limba greacă, “Agape” este substantivul, iar “agapao” este verbul. Să vedem de câte ori spune „NAS New Testament Greek Lexicon” că sunt folosite cele două cuvinte în Noul Testament și cum sunt traduse.
 
„Agapao”, apare în Noul Testament de 143 ori, dintre care: de 8 ori este tradus preaiubit sau preaiubiți, iar de celelalte ori este tradus cu una dintre conjugările verbului a iubi.
 
„Agape”, apare în Noul Testament de 116 ori, dintre care: o dată este tradus preaiubit, și de celelalte ori, este tradus prin diferite declinări ale substantivului dragoste.
 
Dictionarul „Strong’s” explică cuvântul „agape” ca provenind probabil din „agan” (care înseamnă mult) sau este comparabil cu „`agab” și înseamnă a iubi (în sens moral sau social), dragoste sau preaiubit (-ă).
 
Adevărul este că majoritatea dicționarelor și lexicoanelor nu au reușit să surprindă sensul profund al „dragostei agape”. Înainte ca Isus să folosească acest cuvânt, nu i s-a dat nicio importanță. Și nici după aceea nu a fost folosit nici pe departe atât de frecvent cum a fost folosit cuvântul „phileo”, care este termenul pentru dragostea frățească.
 
Știm că este modelul de dragoste al Lui Dumnezeu, care vine din El și care face parte din roada Duhului Sfânt despre care citim în Galateni 5:22-23.

• Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. -  Galateni 5:22-23

 
Din 1 Corinteni 13, știm că dragostea agape este „cel mai înalt nivel al  dragostei”, fără de care nimic altceva nu valorează nimic.
 

• Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.  - 1 Corinteni 13:1-3

 
Chiar dacă am fi cei mai talentați, cei mai învățați și chiar dacă am fi făcut cele mai neprihănite fapte până acolo încât să dăm tot ce avem, celor săraci, dacă nu iubim cu dragostea agape, nu ne-ar folosi la nimic.
 
Ce este cu adevărat „cea mai importantă dragoste” și cum o putem avea?
 
Știm că face parte din roada Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că El o are. Această dragoste este cea despre care scrie în Ioan 3:16. Deci Dumnezeu nutrește atât de multă „dragoste agape” pentru noi oamenii, încât a putut să-L trimită pe Isus ca să facă posibilă mântuirea noastră.

• Ioan 3:14-16 „Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

 
Din versetele citate la început, putem vedea că Isus, vorbind grecește a folosit cuvântul „agape” în Matei 23:37, citând din Deuteronomul 6:5.

• Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.” - Matei 22:37-38

 
Un fariseu, învățător al Legii, L-a întrebat pe Isus: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” (Matei 22:36). Isus i-a răspuns citând două versete urmate de o explicație. Apoi Isus a spus, „Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’” (Matei 22:39) și a continuat explicând de ce a răspuns astfel, „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:40).
 
Isus a făcut referire la versetele de mai jos:

• Deuteronomul 6:4-5 „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”

 
Și,

• Leviticul 19:18 „Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”

 
Cred că este clar pentru toți că dacă facem ce este bine înaintea Domnului și a semenilor noștri, așa cum ne-a poruncit Domnul, nu am greși, nici nu am păcătui.
 
În Matei 22:36, Isus a folosit același cuvânt în limba greacă pentru dragoste, ca și în:

• Ioan 15:12 „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.”

 
Tot cuvântul „agape” apare și în versetele următoare:

• 1 Ioan 4:7-8 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

 
Ce adevăr puternic, care face diferența dintre cei care sunt creștini doar cu numele și cei care sunt cu adevărat ai Domnului.
 
Mesajul este înrudit cu cel al versetelor despre iertare. Dumnezeu ne-a iertat o datorie imensă și dacă refuzăm să îi iertăm pe ceilalți, ne pierdem iertarea (Matei 6:14-15, 18:35, Marcu 11:25-26). Domnul a spus că dacă El ne oferă așa o milă imensă, cine suntem noi să nu avem milă de semenii noștri? Nouă ni s-a iertat o datorie imensă, și ce trebuie să-i iertăm celui care ne greșește este ceva infim, în comparație cu păcatele noastre. Să considerăm un alt exemplu. Să zicem că cineva la vârsta adultă primește de la tatăl său un milion de dolari, cadou. Vecinul lui are nevoie disperată de 10 dolari și îi cere celui care a primit cadou suma imensă să îl ajute. Dar acesta refuză, preferând să păstreze cei 10 dolari, precum și restul de 999.990 de dolari. Cel care ne-a dat totul, Care stăpânește toate, ne spune că un astfel de comportament este inacceptabil. Domnul conduce, El face regulile și este drept. Dacă cerem ca alții să dea socoteală pentru faptele lor înaintea Domnului, în mod implicit trebuie să răspundem și noi pentru faptele noastre. Să nu uităm, că toți avem nevoie de neprihănirea Lui Isus, pentru că nici unul nu ne putem mântui singuri, nici nu suntem fără păcat. Dacă acceptăm dragostea Lui Dumnezeu și refuzăm să oferim dragoste la rândul nostru, nu facem voia Domnului. Nu putem primi bunătatea Domnului și noi să fim răi cu semenii noștri. Dumnezeu nu tolerează un astfel de comportament.
 
Dumnezeu alege să ne iubească și ne spune că noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cu aceeași dragoste agape, iar dacă nu facem așa, înseamnă că nu Îl cunoaștem și în ziua judecății vom auzi ceva similar cu mesajul versetelor următoare.

• Matei 7:21-23 „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’”

 
Putem spune că avem credință, dar dacă nu avem dragoste, înseamnă că nu credem cu adevărat ca să fim transformați așa cum vrea Domnul să fim.
 
Cum am putea accepta dragostea, harul și iertarea extraordinară de la Dumnezeu și să nu vrem să le dăm mai departe? Ar trebui să fim siguri că suntem extraordinari și că dragostea și harul pe care ni le oferă Domnul nu înseamnă prea mult. Este trist că sunt persoane care știu să spună cuvintele potrivite, ce i-ar place pastorului să audă, fără să trăiască cu adevărat pentru Domnul și se amăgesc că sunt mântuite.
 
Trebuie să realizăm că dragostea agape nu este un sentiment. Dragostea agape este o alegere. Dacă alegem să iubim pe cineva greu de iubit (care ne este dușman sau care în mod firesc nu ar merita să fie iubit), atunci facem ceea ce trebuie, indiferent dacă simțim sau nu.
 
În cercetările pregătitoare pentru acest mesaj, am găsit o definiție minunată, pentru dragostea agape care m-a binecuvântat și pe care, dacă doriți, o puteți citi aici https://www.compellingtruth.org/agape-love.html . Autorul articolului definește dragostea agape ca fiind  „a arăta preferință”, dar cred că „a acorda preferință” este mai corect. După multe căutări, am ajuns la concluzia că autorul a folosit „Helps Study” pentru versiunea „Discovery Bible”, care spune:
 
„Agapáō” – înseamnă a prefera, a iubi; pentru credincios sensul este de a prefera „să trăiască prin Cristos” (1 Ioan 4:9-10), adică, a îmbrățișa voia Lui Dumnezeu (a alege ceea ce El alege) și a face voia Lui prin puterea Sa. „Agapáō” se referă în primul rând la ceea ce Dumnezeu preferă, pentru că El „este iubire” (1 Ioan 4: 8,16)
 
„Agápē” – înseamnă iubirea care se concentrează pe preferința morală. La fel și în greaca veche seculară, „agápē” se concentrează pe preferință; la fel, forma de verb „agapáō” din antichitate însemna „a prefera”. În Noul Testament, „agápē” se referă de obicei la iubirea divină, adică la ceea ce preferă Dumnezeu.
 
Poate că mai sunt definiții similare scrise și de alți autori, dar aceasta este cea mai clară definiție pe care am găsit-o.
 
Isus și Tatăl ceresc au văzut nevoia noastră și au ales să-și sacrifice confortul, sentimentele și nevoile, de dragul nostru. A fost cea mai costisitoare alegere făcută vreodată.
  
Chiar și pe cruce, Isus a ales să iubească. L-a „iubit” pe tâlharul de pe crucea de lângă El, care s-a pocăit și L-a rugat pe Dumnezeu Tatăl să aibă milă de cei care l-au tratat cu cruzime, și care l-au răstignit, spunând:„ Tată iartă-i, căci nu știu ce fac.”
 
De mulți ani am ales să iubesc oameni care au continuat să-mi facă rău. Mulți mă întrebau cum pot să îi iubesc? Cu sinceritate vă spun că doar datorită Lui Isus pot s-o fac. Dacă nu era Domnul, aș fi „scuturat praful de pe picioare” și i-aș fi lăsat în rătăcirea minții lor. Dar am ales să îi iubesc indiferent de ce-mi făceau ei și să nu las ura să-mi cuprindă inima. Nu am decât de câștigat și sunt liberă, în timp ce ei sunt legați de lanțurile răutății și ale urii. Mă rog să își dea seama că sunt prinși de minciunile diavolului și spun asta cu toată smerenia, credeți-mă. Am învățat că aceasta este atitudinea corectă, după ce am suferit făcând contrariul. Calea Domnului este totdeauna cea mai bună.
 
Nu putem iubi cu dragostea agape, decât cu ajutorul Lui Dumnezeu. Dacă emoțiile ajung să fie în acord cu alegerea de a iubi cum cere Domnul, e minunat, dar dacă nu, să alegem  să iubim cu dragostea agape, onorând ce ne-a poruncit Dumnezeu să facem. Cu timpul, Domnul ne va ajuta ca decizia mentală de a iubi, să fie urmată și de sentimentele dragostei agape. Dacă vrem să ajungem în rai, trebuie să Îl urmăm pe Isus complet și până la capăt. Așa a făcut Domnul care este Stăpânul Universului și așa ne cere și nouă să facem.
 
Urmează două secțiuni de versete din traducerile Biblia Traducerea Fidelă și Noua Traducere în limba română, pentru analiză și meditație.
 
Matei 22:34-40 (BTF) Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună. Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând: „Învățătorule, care este marea poruncă în lege?” Iar Isus i-a spus: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta. Aceasta este prima și marea poruncă. Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.”
 
Matei 22:34-40 (NTLR) Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”  Isus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta”. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“. Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci.”


Marcu 12:28-31 (BTF) Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: „Care este prima poruncă, dintre toate?” Și Isus i-a răspuns: „Prima dintre toate poruncile este: ‘Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn; Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta;’ aceasta este prima poruncă. Și a doua este asemănătoare, adică aceasta: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

Marcu 12:28-31 (NTLR) Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat: „Care este cea dintâi poruncă dintre toate?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi poruncă este: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.’ Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“ (Aceasta este cea dintâi poruncă.)  Iar a doua este următoarea: ‘Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.’  Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.”

Eli Cockrell